Oameni
Evelina Chișcă (UPU Brașov) povestește despre bucuria și provocările cu care se confruntă un asistent social
Evelina Chișcă este una dintre asistentele sociale ale Unității de Primiri Urgențe Brașov. Munca ei în UPU este să creeze cele mai bune legături între pacienți, rude și medici, între birocrație și emoție, să rezolve probleme și să pună lucrurile într-o ordine firească, naturală.
Asistența socială din departamentele de urgență se constituie ca o profesie relativ nouă, cu perspective promițătoare de dezvoltare, susținută puternic de dovezile beneficiilor pe care le aduce comunității.
Iată ce ne-a declarat, într-un scurt interviu, Evelina Chișcă:
Care este rolul unui asistent social în Unitatea de Primiri Urgențe?
Rolul profesional al unui asistent social este sa îi ajute pe oameni să găsească soluții și resurse în momente dificile din viață, și, totodată să îi ajute să folosească aceste resurse pentru a-și schimba cursul vieții în bine. În momente dificile, când echilibrul emoțional este afectat, chiar dacă omul are resurse pentru a soluționa diferite probleme care îi afectează viața, își pierde capacitatea de a activa și folosi aceste resurse.
Evelina Chișcă: Eu lucrez în Unitatea de Primiri Urgențe a Spitalul Județean de Urgență Brașov și vă pot spune că asistența socială din serviciile de urgență se deosebește de alte activități de asistență socială prin viteză, intensitate, necesitatea de a lucra în echipă și de a colabora cu instituțiile publice. Noi ne ocupăm, într-adevăr de persoane vulnerabile, iar asta nu înseamnă neapărat că sunt săraci. Deviza mea este că, în Urgență, eu mă ocup de orice pacient care ajunge în Urgență și are o oarecare vulnerabilitate. Pacientul poate fi un om al străzii sau un bătrân singur, dar poate fi și o victimă a violenței domestice, a violenței sexuale, a unei tentative de suicid, a unui accident rutier, consumator de droguri sau băuturi alcoolice.
Care este activitatea unui asistent social în Unitatea de Primiri Urgențe?
Evelina Chișcă: Pentru fiecare dintre aceste categorii menționate mai sus, în funcție de nevoia lui medicală sau socială, noi asistenții sociali din UPU, trebuie să ne asigurăm de niște lucruri: că pacientul are cu ce să plece la domiciliu dacă nu necesită internarea (sau găsim noi soluții pentru acest aspect), că persoanele singure care nu se mai pot auto-îngrijii sunt informate cu privire la serviciile sociale pentru persoane vârstnice (îngrijire la domiciliu sau instituționalizare), că are cine să îl primească acasă (un vecin sau familia pe care o anunțăm noi că ruda lor este în UPU), că persoanele care vin cu identitate necunoscută vor fi identificate până la sfârșitul anamnezei din UPU (colaborând cu Poliția), că persoanele fără adăpost sunt îndrumate către serviciile sociale din cadrul comunității (Centrul de Persoane Fără Adăpost și Cantina Socială Bucuria Darului), că victimele violenței domestice sunt consiliate și informate cu privire la drepturile lor (ordin de restricție, locuință protejată), că sunt identificați aparținătorii pacienților pentru a fi informați cu privire la locul în care se află pacientul și demersurile care se fac pentru aceștia pe perioada staționării în UPU. Dacă există aparținători în sala de așteptare, cineva care așteaptă să fie informat, noi vom fi cele care se asigură că de câte ori este nevoie, aceștia vor fi informați despre starea pacientului pentru care își face griji.
Care sunt dificultățile pe care le întâmpini?
Evelina Chișcă: Dat fiind faptul că lucrăm cu o paletă largă de categorii sociale și nevoile diferă de la pacient la pacient, mă confrunt cu următoarele situații: pacienți și aparținători recalcitranți care aduc injurii personalului medical, pacienți în stare de ebrietate care nu vin cu acuze medicale, pacienți care refuză internarea și consultul, pacienți care nu cunosc limba română sau altă limbă de conversație internațională, paciente victime ale violenței domestice care doresc să se întoarcă înapoi la abuzator după finalizarea investigațiilor în UPU, persoane vârstnice care nu necesită internarea, dar familia insistă să fie internați pe motiv că aceștia trebuie să plece în concediu și nu au cu cine să îi lase acasă, familii care abandoneaza vârstnicii în UPU, persoane fără adăpost care necesită amputarea membrelor, pacienți care decedează în UPU – vestea care trebuie dată familiei împreună cu medicul responsabil de caz.
Care sunt satisfacțiile muncii tale?
Evelina Chișcă: Consider că ai o satifacție enormă când știi că prin ceea ce faci influențezi viața oamenilor, că îi inspiri și îi ajuți. Concret ar fi un caz la care muncești un timp îndelungat pentru a-i oferi o nouă șansă de reabilitare și integrare în comunitate, care singur nu ar fi știut la cine să apeleze și ar fi fost respins de societate, care cu ajutorul asistentului social din UPU a reușit să curețe filele înegrite de timp ale vieții sale și să-și scrie o nouă poveste plină de împliniri și speranță în viitor.
Evelina, ce te motivează în munca ta?
Evelina Chișcă: Munca mea ca și asistent social în UPU este una grea, dar și frumoasă. Fiecare zi pentru mine pot spune că este o provocare nouă, confruntâdu-mă cu cazuri total diferite. La finalul fiecărei zi de muncă, când mă gândesc că au trecut prin mâna mea atâția oameni la care am reușit să le aduc un zâmbet, mă face să realizez că sunt un bun profesionist, dar și un om printre oameni.
***
Introducerea asistentului social în echipa de intervenție a unităților de primiri urgențe a fost realizată pentru prima dată la Târgu Mureș de către Dr. Raed Arafat, în baza unui Memorandum de colaborare între mai multe instituții, semnat în 2016.
Profesia de asistent social este una dinamică, fiind relaționată cu diferite situații și probleme care afectează omul, familia, comunitatea sau societatea la un moment dat.
Oamenii nu se așteaptă ca în momente dificile din viața lor, momente în care trec prin schimbări care le afectează drumul vieții, specialistul care le poate oferi suportul de care au nevoie se numește ASISTENT SOCIAL.
Elena Moisa este omul care își dedică energia și creativitatea promovării culturii și artei în rândul tinerei generații. De-a lungul anilor, a avut bucuria să inițieze proiecte menite să inspire și să sprijine tânăra generație, să realizeze proiecte educative și să organizeze spectacole și festivaluri naționale de muzică, oferind tinerelor talente șansa de a se exprima și de a străluci pe scenă. Crede cu tărie că arta și cultura sunt piloni esențiali ai unei societăți sănătoase și se dedic neîncetat acestui ideal. Pentru Elena Moisa, fiecare proiect nu este doar un eveniment, ci un pas către formarea unei comunități mai unite și mai creative. Susține cu toată convingerea că tinerii au nevoie de platforme prin care să-și facă vocea auzită, iar misiunea sa, spune ea, este să le ofere aceste oportunități și să aducă mai aproape arta de oameni.
În acest interviu, Elena Moisa, jurist și președinte fondator al Asociației Culturale Art Respect din Brașov, ne împărtășește viziunea sa asupra importanței artei și culturii în dezvoltarea tinerei generații și ne vorbește despre proiectele care aduc împreună tinerii talentați și comunitatea locală.
Când suntem mici, deseori suntem întrebați „Ce vrei să te faci când ai să fii mare?”. Tu la ce visai atunci? Cum a fost copilăria ta?
Copilăria mea a fost plină de muzică. Vorbim de anii ’80-’90, când în casa noastră se ascultau discuri de vinil cu o diversitate de stiluri, de la muzică populară la rock’n’roll. A fost o adevărată școală a sunetelor, în care mi-am dezvoltat auzul muzical și am început să îndrăgesc arta.
Ca orice copil, am avut visuri mărețe – mă vedeam fie învățătoare, fie pe o scenă, într-un univers al artei și muzicii. Totuși, provenind dintr-o familie modestă, cu multe lipsuri și fără posibilități, viața m-a condus către o carieră juridică, spre o profesie care părea mai sigură. Cu toate acestea, destinul a avut grijă să mă readucă, peste ani, aproape de scenă – nu în fața ei, ci în spatele cortinei, unde am descoperit bucuria de a crea și coordona evenimente culturale pentru alții. Acele visuri din copilărie au devenit, în timp, fundamentul proiectelor mele actuale, prin care încerc să ofer altor tineri ocazia să viseze și să își transforme dorințele în realitate.
Să facem un exercițiu: Cum este Elena-omul? Cum este Elena-managerul cultural? Cum este Elena-omul de radio?
Iată o propunere:
Elena – omul: Sunt un om deschis, empatic și plin de energie. Pun preț pe relațiile autentice și iubesc să fiu înconjurată de oameni care mă inspiră. Încerc mereu să văd partea frumoasă a vieții și să dau sens fiecărei experiențe, fie ea bună sau provocatoare. De fapt, eu mă consider un om bun, deoarece nu am putut să fiu răzbunătoare și nu am răspuns cu rău la rău niciodată, deși am avut multe ocazii când aș fi putut cu ușurință să fac acest lucru, în plus am făcut tot ce mi-a stat în putință să ajut pe cel care mi-a cerut ajutorul oricât de greu a fost pentru mine.
Elena – managerul cultural: Ca manager cultural, sunt organizată, creativă, exigentă și perseverentă, dar în același timp deschisă la noi provocări și inovație. Îmi place să văd cum o idee prinde contur și devine o realitate care aduce bucurie și valoare în comunitate. Consider că rolul meu este să ghidez echipele spre realizarea unor proiecte care nu doar că aduc valoare culturală, dar creează și legături între oameni. Îmi place să lucrez în echipă, iar succesul fiecărui proiect înseamnă pentru mine un pas mai aproape de a contribui la dezvoltarea unei comunități mai unite. Evident că fiind o susținătoare a tinerelor talente, mă implic activ pentru ca fiecare proiect să aibă un impact pozitiv asupra lor.
Elena – omul de radio: În rolul de redactor la Radio ProDiaspora, îmi place să fiu vocea care aduce informație, inspirație și muzică ascultătorilor. Comunicarea este o parte esențială din cine sunt, iar radioul îmi oferă ocazia de a fi mereu conectată cu oamenii, indiferent de distanțe. La radio sunt un fel de purtător de cuvânt al comunității noastre. Îmi place să fiu aproape de ascultători, să le ofer informație relevantă și să creez o atmosferă caldă, prin care oamenii se simt conectați. Radioul este pentru mine o oportunitate de a transmite mesaje importante și de a crea punți între culturi.
Cum îți descrii traseul profesional?
Traseul meu profesional a fost unul plin de învățăminte, de obstacole, dar și de schimbări care m-au adus mai aproape de adevăratele mele pasiuni. Deși am început prin a urma o carieră juridică, având în vedere contextul în care am crescut, am simțit mereu că sunt atrasă de lumea culturală și de artă.
Cred cu tărie că arta și cultura sunt fundamentale pentru dezvoltarea armonioasă a unui om. Am simțit mereu nevoia de a crea oportunități pentru tânăra generație, de a descoperi și susține talente. Un moment definitoriu a fost atunci când am realizat talentul artistic al fiului meu Darius și am început să-l îndrum. Aceasta m-a motivat să dezvolt proiecte culturale care să ofere copiilor și tinerilor o rampă de lansare iar acest lucru m-a adus în fața provocării de a crea o platformă în acest sens, așa a luat ființă Asociația Culturală Art Respect. Eu și Darius lucrăm în echipă la toate proiectele, suntem o echipă!
De asemenea, am găsit un alt canal de exprimare la Radio ProDiaspora, unde îmi pot împărtăși ideile și pasiunea pentru cultură cu o audiență largă. Traseul meu a fost unul de adaptare, dar și de afirmare a valorilor și pasiunilor care mă definesc.
Acum, fiecare pas pe care îl fac este legat de visul meu de a aduce mai aproape arta de comunitate și de a oferi tinerilor șansa de a se exprima.
Care sunt acele proiecte notabile care îți conturează palmaresul profesional?
Printre proiectele notabile care mi-au conturat palmaresul profesional se află organizarea festivalurilor de muzică pentru tineret, prin Asociația Culturală Art Respect. Aceste festivaluri au fost și sunt pentru mine un adevărat parcurs de învățare și o oportunitate de a crea platforme pentru tinerii talentați din toată țara dar și din străinătate, oferindu-le vizibilitate și un loc unde să își exprime pasiunea pentru muzică. De asemenea, proiectele educaționale pentru tineret, prin care am dorit să stimulez creativitatea și să dezvolt un spirit de comunitate, au avut un impact important în rândul adolescenților și tinerilor din Brașov și din țară, spre ex.: ateliere de pregătire intense, masterclassuri. La Radio ProDiaspora, am avut ocazia de a colabora cu oameni minunați și de a contribui la difuzarea unor teme culturale și educative, care aduc valoare comunității noastre din diaspora, realizând propria emisiune de radio “Art Respect”. Radioul este o altă mare pasiune a mea. Îmi oferă ocazia de a aduce arta și cultura mai aproape de oameni, de a promova artiști talentați și de a transmite mesaje motivaționale. Este o experiență minunată, care mă îmbogățește sufletește. Aceste proiecte sunt parte din drumul meu profesional și mă definesc ca om.
Proiecte mari cu impact asupra comunității inițiate, coordonate și realizate de ELENA MOISA:
- Gala Premiilor ART RESPECT
- Festivalul Național de Interpretare Vocală și Instrumentală „ARF”
- Festivalul Național de Muzică „Brașov Live Fest”
- Masterclass „Muzica-Vibrație Univesrală”
- Masterclass „Emoția-Definiția Artistului?”
- Sute de spectacole „Din dragoste de cântec”
- Numeroase ateliere de pregătire de muzică, actorie, coregrafie și media.
Ce anume te inspiră și te motivează în proiectele tale?
Mă inspiră puterea creației și dorința de a aduce un impact real în viețile oamenilor. Ceea ce mă motivează cel mai mult în proiectele mele este faptul că pot contribui la dezvoltarea tinerelor talente și pot oferi oportunități celor care, poate, nu ar avea altfel șansa să fie văzuți și auziți. De asemenea, sunt mereu inspirată de comunitatea culturală, de energia și pasiunea cu care oamenii se implică în proiecte comune. Ceea ce mă împinge înainte este convingerea că fiecare proiect este o oportunitate de a adăuga valoare, de a schimba mentalități și de a inspira o generație întreagă să creadă în puterea artei de a transforma.
Dacă ar fi să alegi între activitățile pe care le întreprinzi în domeniile alese, cu ce ai rămâne?
Dacă ar fi să aleg, aș rămâne cu organizarea și susținerea proiectelor culturale, în special a festivalurilor de muzică. Aici am posibilitatea să lucrez direct cu tinerii talentați, să le ofer o platformă de exprimare și să creez evenimente care aduc bucurie și valoare întregii comunități. Deși activitatea de redactor la Radio ProDiaspora este foarte importantă pentru mine și îmi oferă un alt tip de conexiune cu oamenii, prin proiectele culturale simt că am impact direct și că pot contribui mai mult la dezvoltarea unui viitor artistic pentru tinerii din România.
Chiar dacă profesia de jurist mă hrănește fizic, nu aș putea trăi fără un dram de artă care mă hrănește spiritual, mă împlinește ca om. Aș căuta întotdeauna căi să ajung într-un fel sau altul la scenă.
Viața este formată din alegeri. Care este cea mai bună alegere pe care ai făcut-o până acum? Există și un gând care nu îți dă pace?
Cea mai bună alegere pe care am făcut-o până acum a fost să îmi urmez calea în domeniul cultural, să îmi dau seama că împlinirea nu vine dintr-o carieră convențională, ci din a face ceea ce simt cu adevărat că trebuie. Alegerile de a mă dedica tinerelor talente și de a contribui la dezvoltarea comunității prin artă și educație sunt cele care m-au marcat cel mai mult. În ceea ce privește gândul care nu îmi dă pace, mereu am o dorință de a face mai mult, de a adresa cât mai multe nevoi și de a sprijini cât mai mulți tineri. Poate că, uneori, mă întreb dacă am făcut destul și dacă am reușit să ating toate obiectivele pe care mi le-am propus. Dar acest gând, de a dori mereu să fiu mai bună și să dau mai mult, mă face să merg mai departe.
După ce principii și valori te ghidezi în viață?
În viață mă ghidez după câteva principii esențiale care pentru mine sunt fundamentale. Primul este „Nimic fără Dumnezeu și Totul cu iubire”. Apoi este Respectul – pentru oameni, pentru idei și pentru munca depusă de fiecare în parte. Un alt principiu esențial este autenticitatea – consider că este esențial să fii mereu tu însuți, să îți urmezi propriile valori și să acționezi în acord cu ele. De asemenea, pun un mare accent pe colaborare și solidaritate. Îmi doresc să construiesc relații bazate pe încredere și sprijin reciproc, să ajut și să învăț din experiențele celor din jur. Curajul de a face față provocărilor, de a înfrunta incertitudinea și de a nu renunța niciodată la visurile mele sunt și ele valori care mă definesc. În plus, am o mare respect față de educație și dezvoltarea continuă, iar fiecare pas pe care îl fac este un pas spre autodepășire. Cred cu tărie că în orice relație sau colaborare trebuie să existe un respect autentic. De asemenea, consider că integritatea este cheia pentru orice succes pe termen lung. Fii sincer cu tine și cu cei din jur, iar succesul va urma. O altă valoare importantă pentru mine este empatia – să înțelegem și să fim alături de ceilalți, să punem în primul rând nevoile celor din jur și să fim deschiși să îi sprijinim. Și, nu în ultimul rând, curajul de a urma ceea ce simți și de a-ți trăi viața conform propriilor principii, chiar dacă uneori drumul nu este ușor.
Pe lângă munca frumoasă care te împlinește, ce te face fericită?
Pe lângă munca mea, care îmi aduce împlinire, mă face fericită să trăiesc momentele simple dar pline de sens cu familia mea: orele îndelungi când stau la povești cu fiul meu, o plimbare în natură, un apus de soare sau o seară petrecută alături de cei dragi pur și simplu. Faptul că pot să mă conectez cu oamenii din jurul meu și să împărtășesc momente de bucurie sau de sprijin mă face să mă simt împlinită. De asemenea, îmi aduc o mare satisfacție lucrurile care mă provoacă să învăț și să mă dezvolt constant, dar și să văd cum copiii cresc, mai ales cei care au trecut pe la proiectele noastre, cum învață și își urmează visurile. Mă face fericită să simt că evoluez, că descopăr noi perspective și că am grijă de mine, atât fizic, cât și emoțional. Aceste momente de echilibru și pace interioară sunt esențiale pentru a putea oferi și mai mult celor din jur.
Ce sfaturi ai pentru tinerii aflați la început de drum?
Iată câteva sfaturi pentru tinerii aflați la început de drum:
- Ascultă și învață de la cei din jur – Nu există un singur mod de a reuși. Învață din experiențele altora și fii deschis la sfaturi, chiar și atunci când nu te aștepți la ele.
- Rămâi curios și deschis la noi oportunități – Lumea este plină de posibilități și nu știi niciodată unde te poate duce un drum pe care nu l-ai luat în considerare. Explorează, testează și nu te teme de schimbare.
- Fii răbdător și nu te grăbi – Succesul nu vine peste noapte. Este un proces care necesită timp și muncă. Așează-ți pașii cu răbdare și încredere.
- Construiește relații autentice – O rețea de suport este esențială. Colaborările sincere și sprijinul reciproc pot aduce mult mai multe beneficii decât orice altceva.
- Dă tot ce ai mai bun, chiar și atunci când pare greu – Momentele de dificultate sunt cele care te formează și îți testează determinarea. Nu te lăsa descurajat de obstacolele întâlnite, ci folosește-le ca pe un motor pentru a merge mai departe.
- Nu îți fie frică să visezi mare – Nu te limita la ceea ce este ușor sau accesibil. Visează și Fii încrezător în tine – Ai încredere în abilitățile tale, chiar și atunci când drumul pare dificil. Nu lăsa îndoielile să te oprească din a-ți urma visurile.
- Găsește-ți scopul și fii dedicat – Când ai un scop clar, este mult mai ușor să rămâi concentrat. Alege o direcție care te pasionează și pune-ți toată energia pentru a ajunge acolo.
Cui îi ești recunoscătoare pentru prezentul tău?
Lui Dumnezeu, în primul rând, pentru că mi-a oferit oportunitatea de a trăi fiecare moment al vieții cu un scop și cu o direcție clară și pentru că mi-a ghidat pașii și mi-a oferit puterea de a depăși obstacolele care nu au fost puține și nici ușoare. Îi sunt recunoscătoare Bunului Dumnezeu pentru că m-a ajutat și mi-a adus oamenii potriviți la locul potrivit, exact atunci când am avut nevoie. Apoi familiei mele pentru întreg suportul și înțelegerea, soțului meu și băiatului meu Darius, ei sunt cei care au fost lângă mine pas cu pas. De asemenea, sunt recunoscătoare și tuturor celor care au avut încredere în mine și care m-au susținut de-a lungul drumului meu, dar și celor care au trecut prin viața mea și m-au învățat lecții valoroase. Fiecare întâlnire, fiecare experiență m-a ajutat să mă dezvolt și să fiu ce sunt astăzi. Recunoștința mea este profundă pentru fiecare persoană care m-a sprijinit și care m-a inspirat să continui să fiu eu însămi. Fiecare persoană din viața mea a avut un rol esențial în formarea mea ca om și ca profesionist, iar pentru acest lucru le voi fi mereu recunoscătoare. Le mulțumesc și celor care m-au rănit pentru că oricât a durut, m-au înverșunat să fac mai multe și mai bine.
Iți mulțumesc, Doamne pentru TOT și te rog să-mi îngădui a mai face lucruri spre bucuria oamenilor și a sufletului meu! AMIN!!!
Oameni
Maria Ivanov – de la asistentă în sala de nașteri, la coordonarea SMURD Prahova: Fără adrenalină n-aș fi eu
Oameni
Un coregraf din R. Moldova a fondat cea mai mare școală de dansuri populare din diaspora, reunindu-i pe românii și basarabenii din Italia
Iurie Răileanu (34 de ani) a plecat din R. Moldova în 2007, alăturându-se mamei sale, care era stabilită în Italia. După mai mulți ani dedicați dansului, a lansat la Torino grupul „Vatra”, punând astfel bazele celei mai mari școli de dansuri populare românești din diaspora, potrivit europalibera.org.
Iurie a dansat în ansamblul „Izvoraș” din satul său natal, Cubolta din raionul Sângerei, de la vârsta de 9 ani până la 17 ani, când a plecat în Italia. Ajuns aici, a început curând să meargă la cursuri de italiană, oferite gratuit de o biserică. S-a înscris și la cursuri de hip-hop și breakdance, iar în timpul liber căuta să descopere orașul Torino. Ieșea dimineața din casă și revenea abia seara, obișnuință pe care a păstrat-o până azi.
În anii care au urmat, a făcut voluntariat și a schimbat mai multe joburi – de la grădinar, consultant imobiliar, îngrijitor pentru un bătrân până la muncă în construcții. Dragostea pentru dansuri a rămas, însă, constantă.
În toamna anului 2011, Iurie a ținut prima lecție pentru ceea ce avea să devină grupul „Vatra”. Câteva luni mai târziu, la început de 2012, grupul a crescut de la trei persoane la cinci-șase perechi, care făceau periodic repetiții. A înțeles atunci că va trebui să investească tot mai mult timp în această activitate. A început să predea tot mai des, ca să acumuleze experiență.
Trei ani mai târziu, a închiriat un spațiu mai mare, iar odată cu sala încăpătoare, unde puteau face repetiții sau cursuri, au apărut și problemele financiare. Asta, însă, nu l-a oprit pe Iurie din drumul său.
Citește continuarea articolului aici.
Oportunitate de a străluci pe scenă. Tinerii artiști se pot înscrie la Festivalul Național de Interpretare „Glasul Valahiei” 2025
Nominalizările la Premiile Gopo 2025
