Alexandra Bulat, prima româncă laburistă, aleasă consilier în Marea Britanie, a fost una dintre sutele de invitați ai Regelui Charles al III lea și ai Reginei Camilla care au petrecut aseară la Garden Party-ul de la Palatul Buckingham. Este prima petrecere din grădină de anul acesta și printre primele evenimente dedicate Încoronării. Alexandra Bulat a acceptat să vorbească cu TVR, într-un interviu exclusiv, realizat de Camelia Csiki.
Alexandra Bulat are 27 de ani . Este consilier în Cambridgeshire (în echivalență românească, consilier în Consiliul Județean din care face parte și orașul Cambridge) din partea partidului laburist. În urmă cu o lună a avut surpriză să primească o invitație la unul dintre evenimentele dedicate încoronării Regelui Charles al III lea.
Alexandra Bulat:Cred că este onoare. Sunt câteva mii de oameni, care au participat, dar au fost selectați și nu m-am gândit niciodată de când am ajuns în Anglia, în urmă cu zece ani, să primesc o invitație la Garden Party și chiar că să-i văd la câțiva metri de mine pe Charles și pe Camilla. Este o onoare să fie printre atâți oameni care au ajutat comunitatea. Chiar i-am văzut la sfârșitul zilei după ce și-au luat ceaiul în cortul regal, toți am stat la coadă să-I vedem pe Regele Charles și Regina Camilla, chiar la final. Am avut această pălărie și toate doamnele au purtat. Expoziție de pălării, doar pentru asta merit. A fost pentru prima dată când am fost invitată să merg la Garden Party și bine-nțeles că am acceptat.
Alexandra Bulat este primul cetățean român ales consilier de comitat (județean) în Regatul Unit, în 2021. Ea s-a clasat pe primul loc în circumscripția Abbey, din orașul Cambridge, din estul Angliei, reprezentând Partidul Laburist. Alexandra a studiat în Marea Britanie, sociologie la facultea din Sussex, iar University College London i-a oferit o bursă de cercetare pentru 3 ani, finalizată cu un doctorat legat de politicile de imigrație. I-a fost greu în Marea Britanie. A studiat și a muncit pentru a se putea susține acolo. Alexandra a candidat în 2021 într-o zonă a orașului Cambridge (Abbey), iar cei majoritatea celor care au votat-o au fost englezi, nu imigranți.
Advertisement
Alexandra Bulat: În afară rolului meu de consilier , lucrez și la câteva ONG-uri nonguvernamentale pe tema emigrației și a drepturilor emigranților.
Românca laburistă mai are doi ani de mandat. A primit și cetățenia britanică în 2020 , când i-a jurat credință Reginei Elisabeta a II-a și este printre tinerii care cred în monarhie și în rolul regelui.
Alexandra Bulat: Acum, cu Regele Charles, care are afinități pentru România, sper ca și imaginea românilor să se schimbe în bine, să fie alta.
Găzduite de rege și regină, însoțite de Ducii și Ducesele de Edinburgh, de Gloucester și de Kent, petrecerile de grădină sunt o oportunitate de a-i recompensa pe cei care au avut un impact pozitiv în comunitățile lor.
Costel Pătrăşcan, unul dintre cei mai buni caricaturişti ai momentului şi, totodată, cel mai viralizat desenator satiric din România, deţine peste 100 de premii naţionale şi peste 40 de premii internaţionale.
Licenţiat în Sociologie, Pătrăşcan a moştenit simţul umorului şi talentul de a desena de la tatăl său. A debutat în presă în primele zile de după Revoluţie cu o caricatură despre evenimentele din decembrie ’89, publicată într-un ziar local din Brăila. Au urmat apoi alte mii de caricaturi publicate, începând cu anul 1990, atât în ziare locale, cât şi centrale, precum Academia Caţavencu, Plai cu boi, Aspirina săracului, Adevărul, Evenimentul zilei, România literară.
Este fondatorul Salonului Internaţional de Caricatură de la Brăila, eveniment de care s-a ocupat timp de 15 ani.
Defineşte umorul grafic ca fiind “un limbaj internaţional, prin care poţi transmite mesaje generoase într-un mod inteligent”. “Umorul îi pune în dificultate pe mulţi, fiindcă determină interlocutorul să răspundă în acelaşi fel: inteligent”, spune graficianul.
Advertisement
În caricaturile pe care le realizează, Pătrăşcan abordează în general teme politice şi consideră că “politicienii, atunci când privesc o caricatură, îşi dau testul capacităţii de înţelegere”.
“De cele mai multe ori, pică acest test. Reacţia unui politician la o caricatură ne arată de ce este cu adevărat el în stare, care-i sunt limitele. Referitor la politicienii de astăzi, trebuie să admit că înnoirea clasei politice, pe care cred că toţi ne-am dorit-o, nu s-a făcut, că un politician mai tânăr nu înseamnă mai bun, că partidele nu au puterea de a se reforma, iar oferta electorală este foarte săracă”, este de părere Pătrăşcan.
Citește continuarea materialului pe Agerpres, aici.
Cadru universitar, licenţiat în biologie şi teologie, cu masterate în filosofie şi psihanaliză, Alexandru Stermin este un explorator al vremurilor moderne, ce a făcut înconjurul lumii pentru a-i vedea frumuseţile naturale, iar în ultimii ani încearcă să facă “înconjurul” omului, pentru a explora relaţia filosofică pe care acesta o are cu natura.
Pasiunea lui Sandu, aşa cum îi spun apropiaţii, pentru natură s-a născut şi a crescut pe dealurile din jurul satului natal, pe care l-a străbătut cu bucuria şi curiozitatea copilăriei.
“Eu am avut norocul să cresc la ţară, în Viştea de Sus, un sătuc de lângă Munţii Făgăraş, şi am venit pe lume într-o perioadă în care se schimba ceva fundamental. Bunicii mei făcuseră toată viaţa lor agricultură, dar părinţii mei au început să lucreze într-o fabrică dintr-un oraş de lângă şi când plecau la serviciu, erau la serviciu, când veneau de la serviciu, doar se schimbau şi plecau pe câmp. Erau tot timpul plecaţi, tot timpul aveau ceva de făcut şi eu eram de capul meu, pe dealuri, cu animalele. Cumva, am crescut în natură, în sălbăticie”, rememorează acesta anii copilăriei.
A urmat, în mod firesc, Facultatea de Biologie din Cluj-Napoca, oraş în care s-a simţit, la început, dezrădăcinat şi pierdut într-o metropolă ce nu avea nicio legătură cu localitatea în care s-a născut.
“Imaginează-ţi că eu, dintr-un sat de 200 de persoane, am venit în Cluj. Eu, când eram acasă, ştiam cine sunt, pentru că satul îmi spunea cine sunt şi ce fac şi participam la viaţa asta, a comunităţii. Mă duceam la biserică, eram integrat acolo şi credeam că acela e felul de a fi. Când am ajuns aici, în Cluj, mi-am dat seama că există o groază de feluri de a fi, că deja comunitatea nu mai spune cine eşti şi eu nu mai ştiam cine sunt”, afirmă Sandu.
Advertisement
S-a regăsit, în cele din urmă, în filosofie, după ce studiile teologice absolvite în paralel cu biologia l-au dezamăgit, în mod paradoxal, pentru că aveau răspuns la toate întrebările.
Citește continuarea materialului pe Agerpres, aici.
Regizorul Vladimir Anton, director artistic al Teatrului ”Csíki Játékszín” din Miercurea-Ciuc, este exemplul elocvent al omului îndrăgostit de teatru, care, în ciuda tuturor provocărilor, nu a renunţat la dragostea pentru această artă şi pentru care sălile de repetiţii sunt spaţiile pe care le defineşte ca fiind “acasă”.
O discuţie cu Vladimir Anton e plină de zâmbete, dar şi de momente care îţi strâng inima, pentru că vorbeşte cu atât de multă sinceritate despre viaţa sa, despre frici, despre căutări, despre pierderi, dar şi despre realizări sau visuri.
Vladimir s-a născut într-un cartier din centrul Bucureştiului, în urmă cu 40 de ani, într-o familie de artişti multi-mixtă, după cum o descrie: tatăl – Florin Anton era actor la Teatrul de Comedie, “oltean dintr-un sat din Oltenia”, iar mama – Liudmila Szekely Anton, regizor şi profesor, “născută la Moscova, din tată secui braşovean şi mamă rusoaică-tătăroaică”. Are o soră, Ioana Anastasia, actriţă la Teatrul Bulandra din Bucureşti, pe care o numeşte “soarele vieţii mele”.
A copilărit “pe maidan”, pe acoperişurile caselor din împrejurimi, dar şi în Teatrul de Comedie, pe care şi-l aminteşte ca pe un paradis pierdut.
Advertisement
“Am trăit în teatru. Am 40 de ani, din care vreo 39 de ani de teatru. Am copilărit în Teatrul de Comedie, pe care mi-l amintesc, aşa, ca pe un paradis pierdut, deşi în nişte vremuri înspăimântătoare. Ţin minte şi dinainte de ’90 foarte multe lucruri, ţin minte frigul şi, după anii ’90, ţin minte cum s-au golit sălile de teatru, pentru câţiva ani au fost goale. Televiziunea a început să facă primii paşi înspre comercial şi s-au golit sălile de teatru. Dar ţin minte, trăiesc cu sentimentul de familie care exista în Teatrul de Comedie şi cu mari, mari artişti”, povesteşte Vladimir Anton.
Citește continuarea materialului pe Agerpres, aici.
Acest site foloseste cookies. Continuarea navigarii presupune ca esti de acord cu utilizarea cookie-urilor. Cookie settingsAccept!
Privacy & Cookies Policy
Privacy Overview
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these cookies, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may have an effect on your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. This category only includes cookies that ensures basic functionalities and security features of the website. These cookies do not store any personal information.
Any cookies that may not be particularly necessary for the website to function and is used specifically to collect user personal data via analytics, ads, other embedded contents are termed as non-necessary cookies. It is mandatory to procure user consent prior to running these cookies on your website.