Connect with us

Psihologie

Fii puternic! Nu lua lucrurile personal! Cum?

Published

on

Fotografie de Gratisography

Atunci când ceilalți oameni fac lucruri greșite iar tu iei la modul personal acțiunile lor, te poți simții ca și cum ai avea un cuțit înfipt în… intestine. Știu că sună puțin dramatic, dar când ești sensibil – sau ceea ce unii ar putea numi hipersensibil – ai tendința de a lua lucrurile destul de personal. Simți totul profund (prea profund), chiar dacă nu are nimic de-a face cu tine. Dacă oamenii te vorbesc de rău, cu tine de față sau, cum se întamplă de cele mai multe ori, pe la spate, e suficient să-ți distrugi sentimentul de auto-valoare, sentimental de încredere în tine. Uneori oamenii nici măcar nu trebuie să spună ceva; s-ar putea să le interpretezi expresiile faciale negative sau mișcările corpului ca și cum tu ai fi făcut ceva greșit, determinându-te să evoci toate lucrurile posibile pe care le-ai fi spus sau le-ai fi făcut pentru a-i supăra pe ceilalți.

Este ușor pentru alte persoane să spună: “Nu o lua personal. Nu este vorba de tine. ” Și chiar dacă acea declarație este, de obicei, adevărată, este greu să ții cont de fiecare dată de acest adevăr mai ales când întâlnești pe cineva mizerabil. Pentru o persoană sensibilă, poate părea că numai un robot ar reuși să nu fie afectat de ceilalți. Adevărul este că suntem cu toții conectați emoțional – mai ales când vine vorba de familia și de prietenii noștri – așa că este aproape imposibil să nu ne pese. Cu toate acestea, există modalități de a ne gestiona mai bine sensibilitatea și de a evita să luăm lucrurile atât de personal încât să ne facă rău sau să gândim rău despre noi înșine.

Iată opt (8) sfaturi:

  1. Cunoaște-ți propria valoare.

Dacă te cunoști pe tine însuți și cunoști valoarea ta ca persoană, nu te vei agăța așa ușor de ceea ce spune “pulimea” – a se citi “mulțimea”. Poți să te detașezi de impresiile celorlați proiectate spre tine, poți să le observi, să le analizezi și să îți dai seama dacă acele lucruri reprezintă sau nu un adevăr raportat la tine. Dacă reprezintă un adevăr care nu îți convine, atunci schimbă-te tu și nu încerca să schimbi opinia mulțimii fără ca un fundament solid să se afle în interiorul tău.

Dacă sunt aberații, ce treabă au cu tine?

Ca să îți dai seama dacă te cunoști cât de cât, poți să îți notezi cinci lucruri despre tine de care ești mândru, recunoscător și care te bucură.

  1. Cunoaște-ți declanșatorii tăi emoționali.

Modul în care reacționăm și simțim poate să fie prestabilit de anumite mecanisme dobândite în decursul timpului.

Toți avem declanșatori emoționali din trecut.

Anumite acțiuni pe care le au ceilalți ne pot face să devenim sensibili, să ne întristăm, să ne enervăm etc. De exemplu, dacă familia ta a fost prea critică cu tine și ai încercat să fii perfect ca să-i mulțumești, cineva care îți arată că ai făcut o greșală te poate face să te simți extrem de nasol, inutil, trist, sensibil etc.

Aceste lucruri se întâmplă pentru că nu reușim, de cele mai multe ori, să răspundem la DE CE-ul din spatele lucrurilor ce ni se întâmplă. De ce îmi vine să îi dau un pumn în cap colegului? De ce mă simt trist, de ce mă simt inutil?

S-ar putea ca aceste răspunsuri să ne conducă la anumiți declanșatori, sau la anumite mecanisme interioare dezvoltate în decursul timpului care trezesc în noi emoții, frustrări etc. În momentul în care am identificat acei declanșatori emoționali, avem un control și o înțelegere mult mai mare față de noi și față de circumstanțele exterioare.

  1. Practică autenticitatea.

Fiecare din noi a avut momente (pentru alţii întreaga viaţă) când ne-am refuzat pe noi înşine, când am vrut să fim altfel, să NU fim noi… Să fim altcineva decât suntem şi prin asta am reuşit SĂ NU FIM AUTENTICI. Acest lucru s-a întâmplat din frică (frica că nu o să fii acceptat, frica că o să fii singur, fară prieteni, că o să se râdă de tine, că o să fii criticat etc) şi aşa vedem în societate oameni scoşi la “indigo”… Dar o copie niciodată nu o să fie mai bună ca originalul şi nu o să reziste prea mult…

Prin urmare, nu adopta comportamente, sisteme de gândire care nu rezonează cu tine, renunță la a încerca să fii asemeni “vitelor”.  Nu aspira la grupuri de prieteni și prietenii daunătoare care te pot schimba și influența negativ. Doar așteaptă, la un moment dat, în jurul tău o să apară oameni asemeni ție.

  1. Permite-ți să faci greșeli.

Știm deja că din greșeli învățăm, iar dacă le repetăm și refuzăm să învățăm din ele, înseamnă foarte simplu și gentil că suntem prostovani.

Greșelile sunt firești, sunt normale, fără ele omul nu ar putea niciodată să corecteze anumite lucruri, să învețe, să se dezvolte, să se transforme.

Greșelile sunt o parte a hărții care te va conduce la o versiune mai bună și echilibrată a ta. Este foarte important atunci când facem greșeli să ne asumăm complet. La fel de important este și să ne iertăm complet (și pe ceilalți, în funcție de caz). Nu uita că exită mult rău în bine și mult bine în rău.

E ok și foarte benefic și constructiv să simți regret, să simți că îți pare rău. E minunat să simți suferința greșelilor tale și să te căiești pentru ele. Acest lucru e divin… și nu, nu sunt masochist, dar cum poți extrage înțelepciunea din greșelile vieții tale dacă nu poți conștientiza reprecursiunea, impactul acelei greșeli?

Cum ziceam, e firesc să greșești, doar asumă-ți și nu te pedepsi prea mult când cineva îți spune că ai greșit.

  1. Setează granițe și limite rezonabile.

Stabilirea unor limite adecvate în relațiile tale te va ajuta să iei lucrurile mai puțin personal. Exprimă-ți aceste limite prin a nu face lucuri, in repetate rânduri, care te pot răni emoțional (fie că e vorba de muncă, iubire sau pur și simplu relații interpersonale).

Să te pui în repetate rânduri în serviciul altor oameni și să faci pentru ei anumite acțiuni care sunt în antiteză cu ceea ce ești și simți, îți va accentua nivelul de “sensibilitate”, tristețe, anxietate etc.

  1. Lasă lucrurile să treacă.

Cu toții avem experiențe trecute care ne-au durut și care, probabil, încă ne mai dor. Să folosim acele experiențe pentru a ne cunoaște mai bine, din toate punctele de vedere, cu atât mai mult emoțional.

Nimic nu durează la infinit, totul trece, totul se transformă. O experiență extrem de dureroasă din trecut ne poate marca și modela viața, dar în esență, acel trecut nu mai există. Ce există, sunt doar tentacule obscure ale trecutului care ne modelează psihicul, emoționalul etc. Și aceste lucruri se întâmplă pentru că în interiorul nostru retrăim și hrănim acea iluzie a trecutului.

Viața este o școală, un șir de evenimente frumoase sau mai puțin frumoase, bucuroase sau absolut dureroase, dar ele vin și pleacă. Evenimentele dureroase pot să planteze în interiorul nostru o sămânță din care, dacă suntem atenți și extragem înțelepciunea, plantăm în interiorul nostru un nufăr superb (nu uita că superbii nuferi de la suprafața lacului își au rădăcinile în mocirla, noroiul de pe fundul acelui lac). În caz contrar, acea sămânță poate să dea naștere unor mecanisme care ne vor agăța de orice absurditate pentru a menține starea de suferință interioară.

Nu te agăța de nimic, observă, înțelege și eliberează (oameni, evenimente, emoții, sentimente)… Lasă totul să treacă.

  1. Bunătatea nu este neapărat un pas spre acceptare.

Tindem să credem că dacă suntem draguți și amabili cu toată lumea, ceilalți or să se comporte la fel cu noi și or să ne accepte. Dar faptul că suntem la fel ca ceilați sau facem lucruri pentru placul lor, nu cumpără de fiecare dată acceptarea și aprobarea lor.

O să fim mai aproape de ceilalți și de noi înșine dacă facem lucruri pentru că vrem, pentru că și noi ne dorim fără a primi neapărat ceva în schimb.

E vorba de o autenticitate, de o bunătate autentică, de o empatie autentică… Nu are sens să ne scremem să zâmbim și nici să ne prefacem că ne pasă, doar pentru a ține niște oameni aproape.

  1. Fii logic!

Când ceva te supără sau te face să te simți inconfortabil, este util să te uiți la situație dintr-o perspectivă mai logică. Ce se întâmplă în acel moment, este o pierdere inutilă de timp și energie, sau e ceva ce clar are legatură cu tine? Celălat face cu adevărat ceva greșit sau iei lucrurile prea personal?

Dacă nu recunoaștem în mod conștient nevoia nesatisfăcută care declanșază reacțiile noastre emoționale, ne vom simții întemnițați de propria noastră emoție.

Pe de altă parte, dacă ne uităm la noi și vedem clar așteptările de care ne agățăm în viață (așteptările pe care le avem de la ceilalți sau chiar de la noi înșine), putem începe să vedem viața mai obiectiv. Este recomandat să ne asumăm mai multă responsabilitate asupra noastră înșine și să rămânem cât mai neutri din punct de vedere emoțional.

Uneori, emoțiile noastre ne fac apel să fim la fel de sofisticați și educați ca și creierii noștri logici. Prin urmare, este foarte important să explorăm de unde provin sentimentele, cum putem să le răspundem și cum putem permite situației să ne provoace și să ne inspire în același timp.

Când ne educăm reacțiile, le putem transforma în răspunsuri rezonabile la tot ce vine din exterior, de la oricine și de la orice.

www.catalincucu.ro

Continue Reading
Advertisement
1 Comment

1 Comment

  1. Harmony

    August 31, 2020 at 2:26 pm

    Simply Awesome!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Psihologie

Comportamente manipulative! De ce?

Published

on

Foto: thenlpcompany.com

Când ești manipulat te simți îngrozitor, până când îți dai seama de ce se întamplă cu adevărat.

Majoritatea dintre noi pot recunoaște cu ușurință experiența familiară și neplăcută de a fi manipulat emoțional.

Sentimentul este instantaneu recunoscut, deși nu este întotdeauna ușor să se identifice modul în care manipularea emoțională se face. Este chiar dificil să te bazezi pe propria judecată atunci când fapte și adevăruri care odată erau ușor de identificat sunt răsucite și restălmăcite pentru a lucra împotriva ta.

Pentru a aprinde o lumină asupra modului în care se întâmplă acest lucru, am scris acest articol care evidențiază anumite tehnici și comportamente manipulative folosite de persoanele care își tratează partenerii în acest fel.
Chiar dacă citind acest articol recunoști anumite aspecte în relația ta, nu te înfuria; este la fel de important să înțelegem de ce manipulatorii fac ceea ce fac.

Manipulatorii tind să simplifice totul prea mult

În primul rând, manipulatorii tind să simplifice totul prea mult și să reducă comportamentele sau argumentele tale, dezacorduri simple în JUDECĂȚI MORALE. Manipulatorii își iau masca și aripioarele de îngerași și te aruncă pe tine de cealaltă baricadă.

“Nu aș putea să trăiesc cu mine dacă aș face ceea ce ai făcut tu” – ai putea auzi.

Inerent în această afirmație este modul în care o anumită situație complicată este redusă, deformată în alb și negru, bine și rău; dacă nu ești de acord cu poziția manipulatorului, ești automat „nerezonabil”, incapabil de a înțelege gravitatea acțiunilor și comportamentelor tale. Nu se va recunoaște subtilitatea manipulatorului; nu va fi luată în considerare nicio interpretare alternativă.

Manipulatorii, de asemenea, reorientează un argument în moduri favorizante pentru ei înșiși.
Circumstanțele pot fi schimbate, pot fi diferite, momente diferinte dar toate acțiunile și comportamentele tale, indiferent de circumstanțe, sunt reduse la o formulă „magică” care favorizează doar punctul de vedere al manipulatorului.

S-ar putea să auzi din partea manipulatorului, după o mică ciondăneală: “Nu te-aș trata niciodată așa”, în timp ce orice complexitate a situației (orice circumstanță) este ignorată. Mai rău, cuvintele “niciodată” și “întotdeauna” pot evidenția tendința manipulatorului de a depăși până și granitețele generalizării: a face ca un incident să pară o regulă, care simplifică prea mult și împarte orice argument în “totul bun” și “toate rele”. „Răul” care se exprimă în astfel de argumente poate fi copleșitor pentru tine, până la punctul în care ești obligat să te simți ca și cum trebuie să-ți ceri scuze sau să recunoști repede cât de nașpa ești tu față de manipulator și cât de odios îl tratezi în timp ce el e o victimă și un îngeraș inocent jumulit de comportamentele tale COMPLET și MEREU NEPOTRIVITE.

Vocabularul unei persoane manipulative poate să devină foarte exagerat – de exemplu, o cerere, un favor se poate interpreta ca o hărțuire. Evenimente sau gesturi ambigue pot fi imboldate cu semnificație, în moduri care par imposibil de argumentat. O observație obișnuită pe care o faci, de exemplu, poate fi interpretată de către un manipulator ca fiind un defect de caracter imens.

Manipulatorii au reacții emoționale supraestimate

Mai mult, atunci când se discută cu cineva cu calități manipulative, se poate constata, de asemenea, că reacțiile lor emoționale sunt supraestimate, cum ar fi: “Nu iți poți da seama de răul pe care mi-l faci? Mă bagi în depresie!” Evenimentele pot fi interpretate în moduri care subliniază profunzimea durerii pe care noi am cauzat-o manipulatorului, ceea ce permite manipulatorului să extragă mai multe concesii. În plus, acest tip de manipulare face o exploatare explicită asupra sentimentelor de vinovăție.

“Dar mă simt atât de deprimat astăzi! Nu poți să faci asta pentru mine?”

Și chiar dacă ai încercat să vorbești despre o problemă proprie, un manipulator cronic ar putea să o ignore și să folosească ocazia de a se concentra asupra durerii sale.

Manipulatorii iși proiectează problemele asupra lumii

Acest tip de comportament sugerează că manipulatorii își proiectează propriile preocupări și mai ales probleme asupra lumii, găsind dovezi în ea pentru a-și susține ideile preconcepute și pentru a le interpreta prin obiectivul propriei lor nefericiri. De cele mai multe ori, atitudinea lor, adesea defensivă, îi determină să evite responsabilitatea pentru propriul lor comportament.

Dacă aveți vreodată un punct de vedere diferit de cel al unei persoane care argumentează (sau se ceartă) într-un stil manipulativ, s-ar putea să observați cum focalizarea argumentelor se schimbă radical într-un alt punct… unul în care o să vă fie mai dificil să respingeți argumentele manipulatorului.

În cele din urmă, ajungi să te simți ca și cum ai merge pe coji de ouă în preajma unei persoane cu comportamentele evidențiate mai sus, neștiind care este problema și ce ai putea face tu ca totul să se oprească sau să se schimbe. Aceste lucruri indică faptul că manipulatorul este nesigur în ceea ce privește asumarea responsabilității, incapabil să recunoască faptul că și el greșește.

Observând toate aceste lucruri, ajungem să înțelegem că comportamentele și tehnicile manipulative nu apar din rele inteții și rele voințe. Ele apar datorită unei dereglări emoționale profunde, asociate cu abilități insuficiente de a face față.

Persoanele care manipulează exprimă rănirea și confuzia lor interioară în contextul relațiilor lor, prin atacare în loc de a ajunge la înțelegere, prin a insulta în loc de a-și cere scuze, învinuind în loc să accepte responsabilitatea.

Ei nu sunt capabili să se ocupe de nefericirea din interiorul lor, așa că o proiectează pe ceilalți.

Persoanele manipulative pot simții nevoi adânci și înrădacinate de iubire și acceptare, iar relațiile lor interumane nu ajung să satisfacă aceste nevoi. În timp, aceste persoane tind să dezvolte o hipersensibilitate emoțională și suprareactivitate, precum și o revenire la mecanismele primitive de apărare, cum ar fi negarea.

Ca răspuns la frustrarea și furia pe care le simt atunci când nu pot satisface nevoile interne puternice, persoanele (mai ales cele care au și tulburări de personalitate borderline) recurg la comportamentele manipulative descrise mai sus.

Bine, acum să nu ne imaginăm că săracii oameni manipulatori sunt niște victime ale vieții și comportamentele lor sunt în întregime datorate unor traume emoționale sau probleme de mai știu eu ce natură. NU!

Scopul scuză mijloacele

Există și oameni, în special cei ghidați după principii precum „SCOPUL SCUZĂ MIJLOACELE”, care ajung să manipuleze printr-o rea voință, pentru a-și atinge scopurile, pentru a exploata cât mai ușor și mult resursele umane, pentru a simți sentimentul de putere și însemnare.

Tipul acesta de oameni ar fi bine să nu fie tolerat în relațiile voastre de orice natură, pentru că acei indivizi vor ajunge să exploateze CONȘTIENT mai mult decât oricine altcineva, resursele voastre emoționale și fizice, să creeze și să exploateze sentimente de vinovăție etc până când scopurile lor au fost atinse.

Pace! 

www.catalincucu.ro

Continue Reading

Psihologie

6 lucruri la care vei renunța odată cu începutul trezirii tale spirituale

Published

on

Foto: catalincucu.ro

Spiritualitatea ar trebui să facă parte din viața tuturor oamenilor, căci fără spiritualitate, viața unui om și existența sa nu poate să capete adevăratele profunzimi.

Trezirea spirituală este greu de definit pentru că ea este utilizată în contexte diverse pentru a exprima lucruri diverse…

E asemeni “iubirii”, care pornește de la iubirea abstractă pe care rațiunea umană nu o poate înțelege până la iubirea pentru o înghețată sau o cană de cafea.

Natura trezirii spirituale este adesea greșit înțeleasă.
Adoptarea de convingeri spirituale, apariția viziunilor și a anumitor capacități inclusiv cele de vindecare, au o valoare aparte și acest lucru nu trebuie ignorat, dar niciunul dintre acestea nu ne indică dacă o anumită persoană este trezită din punct de vedere spiritual sau nu.

Toate aceste fenomene extraordinare pot să apară și la oamenii normali, cu un nivel de conștiință obișnuit, și dacă au aceste capacități extraordinare nu înseamnă că au neapărat și un nivel înalt de conștiință.

Atunci când omul începe să se trezească din punct de vedere spiritual, el inevitabil începe să piardă sau să renunțe la niște lucruri care au făcut parte din el mult timp, și încă fac… care i-au generat multă suferință morală și încă îi generează.

Nefericirea ta poluează nu numai Ființa ta interioară, ci și pe cea a celor din jurul tău, ca și psihicul colectiv uman de care ești indisolubil legat. Nicio altă formă de viață de pe planetă nu cunoaște negativitatea, doar oamenii, așa cum nicio altă formă de viață nu strică și otrăvește pământul, ci îl sustine. – Eckhart Tolle

În starea obișnuită de conștiință, există o dependență în relația cu mintea noastră…
Această relație, care uneori nici măcar nu e observată, se caracterizează prin lipsa de independență față de gândurile noastre, simțim că nu ne putem opri din a gândi.
Aflându-ne aici, putem spune că mintea ne posedă pe noi și ne utilizează, nu noi pe ea.
Mintea ne are pe noi și nu noi pe ea, noi suntem un instrument pentru acesată minte și nu invers, cum ar fi normal și de drept.

În starea aceasta de conștiință în care suntem identificați cu propria noastră minte și gânduri, nu putem vedea lumea așa cum este ea, deoarece o privim prin intermediul etichetelor mentale, conceptelor, judecaților, opiniilor și prin comportamente și complexe de comportament prin care ne apărăm atunci când rănile interioare încep din nou să doară.

Trezirea spirituală începe prin a nu ne mai identifica cu propriile noastre gânduri și cu propria noastră minte…
Evident, nu înseamnă că niciodată nu te vei mai identifica cu gândurile tale și mintea ta, dar vor exista momente de non-identificare.

Când aceste lucruri vor începe să aibă loc, or să înceapă să dispară din interiorul nostru anumite lucruri. Asta se întâmplă datorită faptului că atunci când nu suntem identificați cu mintea și gândurile noastre, egoul slăbește.

Iată cele șase lucruri la care vei renunța odată cu începutul trezirii tale spirituale:

1) Ură
Urâm în ceilalți ceea ce nu ne place și se află și în noi înșine… Sau, urâm în ceilalți ceea ce ne-am dori să se afle și în interiorul nostru (invidie).

Când începem să avem momente de trezire spirituală, se crează în interiorul nostru niște simțuri asemeni unei oglinzi care ne permite să ne vedem goi goluți și atunci nu o să ne simțim mai presus de ceilalți, nu o să mai simțim nevoia de ură exteriorizată pentru că observăm propriul nostru moloz interior.

Mereu vor exista oameni în lume care au caracteristici și trăsături ce nu ne sunt pe plac, dar oamenii care exprimă aceste trăsături, o fac datorită nivelului actual în care se află ei, cu mintea și psihicul lor și ține de tine dacă permiți sau nu ca acei oameni să îți domine starea, mintea, psihicul, centrul tău emoțional.

O conexiune și trezire spirituală, ne permite să arătăm compasiune pentru cei care ne greșesc, și ne permite să dezvoltăm un proces de toleranță și iertare care contribuie la echilibrarea noastră interioară dar și a celor din jur.

2) Gelozie
O trezire spirituală ne permite să arătăm admirație pentru cei care fac bine și își urmează propriul drum pentru a face ceva măreț. De asemenea, ne ajută să îndepărtăm orice rău intenționat și gelozie și ne permite să dezvoltăm minunatul mecanism al aprecierii.

Când o persoană obține ceea ce ne dorim noi, este destul de ușor să simțim invidie chiar dacă nu sunt intenții rele la mijloc.

Momentele de trezire spirituală ne vor ajuta să înțelegem lucruri oarecum abstracte, precum faptul că facem parte din același Organism Universal, precum faptul că suntem o familie, o familie numită Umanitate și că succesul altora este și succesul nostru, ne arată că se poate și ne motivează să ajungem la aceleași înălțimi.

3) Anxietate
Anxietatea se manifestă datorită faptului că modul în care ne trăim viața nu este înterconectat cu scopul nostru interior. Prietenii noștri, jobul, modul în care ne consumăm timpul, poate contribui la manifestarea anxietății în viața noastră.

Spiritualitatea ne ajută să ne conectăm cu scopul nostru interior și cu ceea ce e cu adevărat important pentru noi. Atunci când ne trăim viața în stilul nostru, în legătură permanentă cu lucrurile care sunt cu adevărat importate pentru noi, anxietatea este clar redusă.

Spiritualitatea ne ajută să ne relaxăm, iar acest aspect este în opoziție cu anxietatea.

4) Furie
Furia este un tip inconștient de comportament. Să îți pierzi cumpătul se dovedește a fi, de fiecare dată, o atitudine deloc bine gândită.

Spiritualitatea este un proces foarte conștient care ne ajută să trăim în prezent, moment de moment. Aceasta ne oferă puternea necesară de a ne confrunta cu problemele noastre și de a negocia cu ele (a se citi, rezolva), lasându-ne mai puține probeleme nerezolvate pentru care să ne facem griji.

5) Nesiguranță și lipsă de încredere
Este foarte greu să te simți nesigur, să nu te simți în siguranță, atunci când ești profund conectat cu valorile tale interioare și știi clar ce te definește, ce și cum ești!

Spiritualitatea ne ajută să ne conectăm cu propria noastră Ființă și să îndepărtăm de noi acele straturi neautentice pe care le-am adoptat în decursul timpului datorită mediului, societății, visurilor greșite și a altor influențe cu care am avut contact.

Spiritualitatea ne ajută să ne cunoaștem pe noi înșine și atunci când știm cu adevărat cine suntem, luptăm mult mai puțin împotriva naturii noastre adevărate!

6) Frica de eșec
Acest punct merge mână în mână cu nesiguranța, dar o dată ce ne-am eliberat de acele straturi de insecuritate, ne putem focusa pe adevăratele noastre obiective în viață.

Aceste obiective sunt adesea înfricoșătoare, iar atunci când le vedem nesemnificative, tindem să ne creăm altele mai mari. Faptul că eșuăm pe drumul realizării lor, este ceva normal.

Fiind niște ființe conectate spiritual, putem să trecem peste aceste eșecuri, să le înțelegem în profunzime și să extragem din ele materialul necesar pentru a putea înainta pe drumul nostru!

Tindem să îmbrățisăm calea ușoară de a căuta răspunsuri în exterior, de parcă ele stau doar acolo și așteaptă să fie găsite. Realitatea este că răspunsurile se află în interiorul nostru, iar capacitatea de a căuta acolo este cheia pentru o viață sănătoasă, fericită și echilibrată!

www.catalincucu.ro

Continue Reading

Psihologie

Despre daruri și despre actul de a dărui

Published

on

Foto. freestocks.org

Despre daruri și despre actul de a dărui. Cuvinte pline de întelepciune și profunzime, extrase din cartea Profetul de Kahlil Gibran.

“Nu daţi decât puţin, atunci când daţi din ce-i al vostru. Numai dând prin voi înşivă, daţi cu adevărat. Pentru că, spuneţi-mi, ce-s averile voastre decât nişte lucruri pe care le păstraţi cu străşnicie, crezând că mâine veţi avea nevoie de ele? Şi ce este frica de sărăcie, dacă nu sărăcia însăşi? Iar groaza de sete, în preajma fântânilor pline, nu-i oare setea cea mai nestinsă?

Sunt unii care dau puţin din belşugul pe care îl au şi aceasta pentru a li se recunoaşte dărnicia, însă acea dorinţă ascunsă umileşte darul făcut.

Sunt, apoi, alţii care, puţin având, dau aproape totul. Aceştia cred în viaţă şi în mărinimia vieţii, iar sacul lor niciodată nu-i gol. Ei sunt cei ce dau cu bucurie, iar bucuria le este răsplata cea mare. Dar sunt şi din cei ce dau cu durere şi doar durerea rămâne botezul acestora.

În sfârşit, sunt cei ce dau fără a simţi nici durere, nici bucurie, necunoscându-şi virtuţile. Ei sunt asemenea mirtului din vale, care îşi răspândeşte parfumul în spaţiu. Prin mâinile unor asemenea făpturi vorbeşte Dumnezeu şi dindărătul ochilor acestora El surâde Pământului.

E bine să dai când ţi se cere, dar şi mai bine fără să ţi se ceară, din înţelegere. Iar pentru cei dornici să dea, a-i căuta pe necăjiţi este o bucurie mai mare decât darul însuşi. Fiindcă, se află oare vreun lucru pe care să ţi-l refuzi? O, desigur, tot ceea ce îţi aparţine va fi dăruit într-o zi. Deci, dă acum, în anotimpul dărniciei tale, iar nu în cel al moştenitorilor tăi.

Deseori spuneţi: „Am să dau, dar numai acelora care merită”. Pomii din livezile voastre nu spun, însă, astfel şi nici turmele din imaşuri. Ele dau ca să poată trăi, fiindcă a păstra înseamnă a pieri. Desigur, cel care-şi merită zilele şi nopţile, merită totul şi din partea voastră. Iar cel care a meritat să bea din oceanul vieţii, are tot dreptul să-şi umple cupa şi din micul vostru pârâu.

Luaţi aminte ca mai întâi voi să meritaţi a fi dăruitorul şi instrumentul dărniciei pentru că, într-adevăr, viaţa e cea care dă viaţă, în timp ce voi, care vă socotiţi binefăcători, nu sunteţi decât martorii acesteia.

Iar voi care primiţi – şi cu toţii primiţi! – nu vă luaţi povara vreunei recunoştinţe spre a nu vă pune de bunăvoie un jug vouă şi celor ce dăruie.

Înălţaţi-vă, mai degrabă, cu cel care dă, primindu-i darurile ca pe nişte aripi, fiindcă a ţine prea mult seama de datoriile voastre, înseamnă a vă îndoi de generozitatea dăruitorului, care are pământul mărinimos drept mamă şi a cărui tată însuşi Creatorul este.”

www.catalincucu.ro

Continue Reading

Trending