Connect with us

Artiști

Baboi: „Dacă nu trăieşti ceea ce cânţi, totul este nul!” (INTERVIU)

Published

on

Efervescenţa vieţii de cartier a conturat destinul multor oameni şi a adus în linia întâi doar caractere tari. Viaţa de stradă spune multe şi în cea mai pură formă, te ademeneşte, te seduce, te lasă şi te vindecă. Cât de răi sunt băieţii răi din muzica rap?

Bogdan Baboi cunoscut Baboi este un artist a cărui carieră a luat naştere încă din anii ‘96-‘97, iar aceasta este o radiografie a istoriei muzicale rap care escaladează pănâ în prezent. Baboi va defini cu adevărat influenţa muzicii de peste graniţe, cât şi cea prezentă în România, va arăta întregii lumi că muzica se simte la cel mai înalt nivel şi pentru a putea face acest lucru, trebuie să fii real atât în singurătate, cât şi pe scenele mari.

Direct din S-ul fierbinte, Bogdan, originar din Râmnicu Vâlcea este un spirit carismatic, vorbeşte cu bucurie despre pasiunea lui, principiar şi mai întâi de toate, uman. Suntem ceea ce suntem şi nimic mai mult. Trupa „veRbal”, formată din Baboi şi Karie a cunoscut succesul după multă muncă şi implicare de 200% în rap. Au cântat în cartier, prin studiouri improvizate în case, în deschiderea trupelor mari şi pe scene cu un număr impresionant de ascultători. Despre drumurile la Bucureşti, despre refuzul multor case discuri, despre cum Puya a remarcat această trupă, o să observăm în interviul acordat de către Bogdan redacţiei SuperTu.

Aş vrea să discutăm despre istoria trupelor tale, despre tangenţele tale cu Cătălin Brănescu a.k.a Don Kichos cu trupa „DăPretz”, urmată de trupa „Jurnal Obscen”, iar mai apoi să dicutăm despre „veRbal”. Să începem cu ceea ce a început la Râmnicu Vâlcea.

Eu am jucat fotbal de pe la 6 la 20 de ani, dar îmi plăcea şi muzica. Fiind scund, când am dat probe la Steaua, nu m-au acceptat. Pe vremea aia, după apariţia B.U.G Mafia, T-short,  La Familia, toată lumea cocheta în oraş cu  genul ăsta, erau trupe de rap, dance. Noi aveam aşa un grup de prieteni, eu aveam „DăPretz”, Karie avea trupa „Fără Număr”. Cum erau vremurile atunci: caterinci şi muzică. „Jurnal Obscen” am făcut cu un alt prieten, TataSaya, trupă cu care am cântat în deschiderea celor de la „Paraziţii” prin anii 2000. După ce trupa lui Karie s-a destrămat, am hotărât să facem nişte piese, am făcut o trupă şi i-am pus numele „veRbal” şi tot trimiteam demo-uri. Ne-am dus la Bucureşti, la casa de discuri A&A Records, ploua în ziua aia, până am găsit adresa, am intrat acolo uzi leoarcă, nu ne-a băgat nimeni în seamă. Aveam concerte, dar zonal. Am început să lucrăm profesional, lucram în studiouri. Prin 2003, l-am auzit pe Puya că îşi făcuse Scandalos Music, deşi nu aveam speranţa că o să răspundă, nu puteam ştii niciodată. La vreo 30 de minute, Puya ne-a întrebat când venim la Bucureşti. După, am semnat un contract cu Roton Music, lucrurile au mers bine. Cel mai important este că noi păstrăm o prietenie, dincolo de relaţia profesională.

Advertisement

Cum ai descoperit faptul că te descurci să faci muzică? A existat vreun moment declanşator?

Hmm, moment declanşator … mie-mi plăcea oricum, tătăl meu fiind pe vremea aia cu bişniţă , pleca pe afară , aducea casetofoane, muzică cu 2pac, IceMC, Dr. Alban, nu erau toate rap aveau influenţe. Făceam schimb de muzică prin cartier, îmi spuneam că muzica asta transmite ceva. Spre exemplu, am înregistrat o piesă cu Karie, iar primul concert a fost ţinut la Arenele Traian, aici în Rm. Vâlcea  unde capete de afiş erau Animal X, 3Sud-Est şi T-short.  Erau 15.000 de oameni, noi cântam live, singurul lucru pe care l-am gândit e că nu poate să existe ceva mai rău, însă lumea a fost foarte receptivă, au reacţionat foarte frumos. De aici am ştiut că vreau să fac asta.

A fost dragoste la prima vedere cu scena?

Da, mi-a plăcut mult. Mi-a şi confimat că îmi place şi că trebuie să fac muzică.

Cum erau concertele voastre? Dacă vrei să ne povesteşti şi amintirea concertului de la Năvodari.

Cu „veRbal” eram deja consacraţi pe piaţă, am mişcat puţin situaţia De la piesa „Toată noaptea” cu Puya, au început mai multe trupe să fie cenzurate sau scose de pe TV, Paraziţii, B.U.G Mafia. Oricum, nici acum nu este rap pe TV.  La Năvodari, în clădirea unde noi ţineam concertul fusese o piscina transformată pentru seara aceea în club, acolo se dansa. În noaptea aceea erau foarte mulţi oameni. Am cântat primele 3 piese, se uitau ca la teatru la noi, la un moment dat le-am zis „Dacă vă ridicaţi să vă distraţi cu noi, vă promit că data viitoare, vi-l aducem pe Adi de la Vâlcea”, după care a început nebunia, a fost foarte tare.

Advertisement

Ai menţionat într-un interviu că nu acorzi multă încredere trap-ului nici aici, nici peste graniţe. Dacă ai putea să vorbeşti puţin despre schimbările care survin asupra stilului muzical?

Acest stil mi se pare foarte simplu şi foarte mulţi nu sunt realişti. Cei cu adevărat buni, au schimbat mentalităţi, s-au călcat în picioare pentru albume, au avut mesajul lor.

Care sunt artiştii care crezi că eu atins succesul în rap?  

Pai clar „Paraziţii”, „B.U.G Mafia” şi „La familia”, mai mult de atât nu aveau ce să facă, au dat tot. Puya cu  „Undeva în Balcani”. Ce a fost pentru România, aceşti oameni şi-au făcut treaba şi nu au căzut în genunchi în faţa cenzurii.

Ce valori crezi că ar trebui să definească muzica rap?

Advertisement

Genul acesta se bazează pe trăirile pe care le ai. Nu poţi să povesteşti viaţa altuia, trebuie să fii în miezul cartierului ca să poţi înţelege aceste lucruri. Noi alergam să facem bani şi cred că am dus greul, dar cred că dacă nu eram toţi cei vechi, lucrurile nu ar fi stat la fel, acum. Însă cei de acum nu pot atinge succesul acesta, numărul de urmăriri pe Instagram nu defineşte succesul, acei oameni nu vor fi niciodată la concerte. Ideea este să nu fie superficiali.

Te-a vindecat muzica de experienţele trăite?

Bineînţeles, muzica este şi va fi un psiholog. La un moment dat, în viaţă, unele problemele tind să te îngenuncheze, iar scrisul te face mai puternic. Ceea ce refulezi pe piese, te clădeşte.

Sunt băieţii rai din rap cu adevărat baieţii răi?

Zâmbeşte. Din ce văd eu la ora actuală, nu sunt.

Advertisement

Cine este Bogdan?

Bogdan este un băiat de cartier care a ales viaţa asta şi aşa va rămâne până la final. E ca fiecare, cu sentimente, cu trăiri. În anumite situaţii sunt ieşit din tipar.

Redacţia SuperTu îi mulţumeşte lui Baboi pentru interviul acordat.

Artiști

Interviu cu WRS, artistul care va reprezenta România la Eurovision: Când eram mic, maică-mea mi-a zis …

Published

on

Un artist care vrea sa demonstreze că în România se fac lucruri de calitate. Aşa poate fi descris, pe scurt, WRS, artistul care va reprezenta ţara noastră la Eurovision. Drumul în industria muzicală n-a fost uşor, dar nu s-a dat bătut. Părinţii, ambii dansatori de muzică populară, l-au împins către domeniul economic, dar WRS a schimbat cifrele cu notele muzicale. A început ca dansator, însă vocea l-a scos în evidenţă încă de la gradiniţă. În continuare, prezentăm un interviu realizat de echipa Știrilor TVR.

WRS, reprezentantul României la Eurovision 2022. Este un vis împlinit?

Este o parte de vis împlinit. Mi-am dat seama că sunt pe drumul cel bun şi că abia am început, şi că am prins foarte, foarte multă încredere în mine în toată această perioadă.

Ai muncit mult să ajungi până aici?

Advertisement

Ohooo…. Da, nu vreau sa dramatizez, dar chiar am muncit mult. Cum mi-a zis maică-mea când eram mic: tu nu ai noroc să câştigi la loterie sau nu știu ce. Tu ai noroc de muncă, mamă!

WRS a început ca dansator, dar vocea l-a scos în evidenţă încă de la grădiniţă. A copilărit la ţară, în satul Stănceşti din județul Buzău, de unde are şi cele mai frumoase amintiri.

De exemplu, în perioada aceasta a anului, de Paşte, înaintea Paştelui pentru mine era cea mai frumoasă. Să merg la Denii, să cânt…Eu am trăit la ţară până în clasa a VII-a şi fiecare avea câte ceva de făcut pentru curăţenia de Paşte. Iar eu aveam grădina. Şi trebuia să sap grădina şi să văruiesc copacii până la mijloc. Cel mai fericit eram!”.

În liceu a învăţat la clasa de matematică-Informatică intensiv la Colegiul Național “Bogdan Petriceicu Haşdeu” şi a fost  “vocea” elevilor din Buzău. La facultate a ales tot cifrele însă a renunâat la  Academia de Studii Economice din București pentru dans. Atunci a avut şi prima ceartă serioasă cu mama sa.

Acum WRS se pregătește să reprezinte România la Eurovision 2022, pe scena din Torino, peste trei săptămâni.

Advertisement

Vreau să cresc foarte mult ca artist. Vreau să demonstrez că România poate şi că şi noi ne distrăm, dar în acelaşi timp facem lucruri de calitate”, spune artistul.

Un interviu realizat de echipa Știrilor TVR.

Continue Reading

Artiști

Violonistul Valentin Șerban: „Muzica clasică nu a fost și nu va fi niciodată în trend”

Published

on

Valentin Șerban, în vârstă de 31 de ani, face parte din cercul muzicienilor de elită ai României. A obținut diploma de licență la Universitatea Transilvania din Brașov și a urmat cursuri de master la Universitatea de Muzică și Artele Spectacolului din Graz (Austria), sub îndrumarea Silviei Marcovici. A concertat în România, Franța, Germania, Austria și Italia. Este membru al Orchestrei Les Dissonances din Paris din 2018 și concertmaestru invitat al Orchestrei Române de Tineret.

Valentin Șerban este câștigătorul marelui premiu al secțiunii de vioară la Concursul Internațional George Enescu (ediția 2020/21), după o finală care a ridicat publicul în picioare și în care a interpretat Concertul în re minor pentru vioară și orchestră op. 47 de Sibelius, la Ateneul Român.

În continuare, prezentăm un interviu cu muzicianul Valentin Șerban:

Pentru început, vă provoc la o incursiune prin viața personală și profesională, căci vreau să dăm ocazia tuturor cititorilor să afle cât mai multe despre dumneavoastră. În acest sens, aș vrea să îmi spuneți cine este Valentin Șerban – omul, dar Valentin Șerban – artistul?

Cred că de multe ori facem greșeala de a asocia omul, pe care poate îl cunoaștem sau poate nu, cu artistul de pe scenă. În momentul în care ajunge pe scenă, artistul face parte dintr-un act și devine actor dar fără a-și propune acest lucru. În momentul în care actoria devine un scop se pierde orice fel de autenticitate. Din păcate acest tip de „show” este foarte comun și apreciat.

Advertisement

Totuși, eu vă pot spune cine este Valentin Șerban în afara scenei, fie în timpul liber fie în timpul pregătirii actului artistic.

În primul rând sunt un om ca oricare altul dar cu o pasiune foarte mare pentru ceea ce fac. Îmi place să studiez și să caut soluții pentru a mă perfecționa. Îmi plac animalele, în special pisicile. Îmi place să fac puzzle și îmi place să fac orice necesită muncă migăloasă.

Cât despre „artist”, cred că este o evaluare pe care spectatorii o pot face cel mai bine.

Pornim prin viață cu valori primite în sânul familiei. Ce ați învățat de la părinții dumneavoastră și vă servește în viață pentru totdeauna?

De la părinți am învățat că odată ce începi un lucru, acesta trebuie făcut cât mai bine. Din păcate nu mereu reușesc să pun în practică acest lucru în afara vieții profesionale.

Advertisement

Cum vă descrieți traseul profesional pe care l-ați ales?

Nu am avut deloc un traseu ușor. Din păcate am crescut într-un sistem de învățământ deficient în care ierarhia valorilor este complet răsturnată și în care oamenii incompetenți au sarcina de a transmite ceea ce „stiu” copiilor. Am avut totuși norocul de a avea susținerea părinților în toate căutările mele, în acest fel găsind oamenii potriviți de la care să pot învăța. Cu toate acestea mi-a fost greu să recuperez ceea ce nu învățasem în anii copilăriei și sunt probleme pe care încă încerc să le rezolv.

Sunteți câștigătorul marelui premiu al secțiunii de vioară la Concursul Internațional George Enescu (ediția 2020/21). S-a schimbat ceva în viața dumneavoastră după această reușită profesională?

Totul s-a schimbat după concursul Enescu. Acum dintr-o dată sunt „mai bun”. Este frustrant să știu că oamenii nu-și pot da seama pe cont propriu și au nevoie de confirmări din partea altora. Sigur că aici ma refer la cei din lumea muzicală. Dar mă bucur enorm că am avut norocul de a câștiga și că acum pot cânta mult în România. Mereu mi-am dorit acest lucru și în sfârșit este așa.

La ce provocări ați fost supus datorită Festivalului Internaţional George Enescu?

Orice concurs mare este o provocare dar pentru mine a fost și mai greu din cauza unor probleme de sănătate. Cel mai greu este să faci față presiunii enorme din timpul unui concurs. Simplul fapt de a pregăti 10 lucrări, cam 3 ore de muzică, este pentru oricine o mare încercare, dar tot acest repertoriu trebuie prezentat la cel mai înalt nivel în fața unui juriu internațional format din somități în domeniu.

Advertisement

Valetin Șerban este totodată câștigătorul unor concursuri naționale și internaționale de vioară, cum ar fi Concursul Internațional Andrea Postacchini (Italia), Concursul Național Mihai Jora (România), Concursul Internațional Ștefan Ruha (România), Concursul Internațional În Memoria lui Enescu (România).

A cântat în săli faimoase de concerte cum ar fi Grande Salle Pierre Boulez – Philharmonie de Paris, Konzerthaus Berlin, Queen Elisabeth Hall în Antwerp, Ateneul Român, Opéra de Dijon, Le Volcan în Le Havre etc. și a fost pe aceeași scenă cu muzicieni renumiți, precum Alina Pogotskina, Alissa Margulis, Alexander Buzlov, Konstantin Heidrich, Claudio Bohorquez, Viviane Hagner, Diana Ketler, Răzvan Popovici, Aimo Pagin, Vladimir Mendelssohn, Philippe Graffin, Marius Ungureanu.

Valentin Șerban – Minutul 45:20

Cum este imaginea violonistului în ochii celor din jur?

Imaginea celor din jur este una pe care aș vrea nespus de tare să o pot împărtăși. Mereu mă întreb oare ce aud oamenii când mă ascultă și de ce eu nu pot auzi același lucru când mă ascult. Aș dori și eu să îmi placă ce ascult dar se întâmplă extrem de rar.

Care este cea mai mare provocare întâmpinată de-a lungul traseului profesional? A existat vreo situație în care ați simțit că nu găsiți rezolvarea?

Advertisement

După terminarea studiilor în Austria m-am întors în țară și am avut câțiva ani în care m-am lovit doar de ignoranță, refuz, lipsa aprecierii și recunoașterii. Ori eram tratat cu total dezinteres ori, mai rău, cu ostilitate. Au fost niște ani în care îmi pierdusem orice speranță. Din fericire am avut șansa de a fi apreciat în străinătate și acest lucru m-a ajutat psihic foarte mult.

Ce vă menține entuziasmul de a face muzică în continuare?

Există unii oameni care au norocul de a-și fi găsit „chemarea”. În acel moment nu se poate pune problema schimbării domeniului. Eu fac muzică pentru că ăsta sunt eu. Nu există alternativă.

Dacă dăm un search pe YouTube și privim spre “trending”, viitorul muzicii clasice ar părea cu siguranță incert. Credeți că mai există vreo șansă să aducem tinerii aproape de muzica clasică? Considerați că există un motiv pentru care prea puțini tineri mai apreciază acest gen muzical?

Muzica clasică nu a fost și nu va fi niciodată în trend. Aceasta a fost mereu accesibilă unei anumite nișe din societate dar niciodată la modă. Totuși, cu siguranță nu a fost niciodată mai accesibilă și nu au existat mai multe orchestre și muzicieni decât acum. Muzica clasică a devenit o industrie.

Muzica clasică necesită un efort intelectual, chiar și doar ascultarea acesteia, iar pentru a fi atras trebuie totuși să fii familiarizat și asta se face prin cultură. Tinerii nu sunt atrași pentru că nu cresc într-un mediu care să-i aducă mai  aproape de muzica clasică.

Advertisement

Ce părere aveți despre publicul brașovean? Vă simțiți apreciat acasă”?

Am fost mereu apropiat de publicul brașovean și primit cu brațele deschise. Mă bucur tare ca după mai mulți ani în care din varii motive nu am mai putut cânta pe scena filarmonicii, sunt invitat din nou și pot împărtăși muzica cu ascultătorii brașoveni.

Care sunt planurile de viitor ale violonistului și omului Valentin Șerban?

În primul rând fac tot posibilul de a fi sănătos. Pe lângă asta voi continua sa fac ceea ce-mi place și voi încerca să ajut măcar câte puțin țara asta în care m-am întors.

Apreciez bucuria cu care ați răspuns invitației, iar pe de altă parte, mulțumim că oferiți publicului această șansă de cunoaște elementele cheie din viața dumneavoastră.

Advertisement

Continue Reading

Artiști

Tudor Sişu: „Cine face ce îi place nu simte greutatea misiunii pe care o are şi poate chiar şi să zboare”

Published

on

Foto. Arhiva personală

Periferia sau Jungla de beton a dat lumii una dintre primele  şi cele mai bune trupe de muzică rap din industria muzicală românească. La Familia îşi are rădăcinile din anii ’90 în Cartierul Sălăjan,  unde a avut loc şi explozia rap-ului românesc prin piese  precum „Tupeu de borfaş”, „Probleme de familie” sau „Dumnezeu e băiat de cartier”. Viaţa de stradă nu iartă pe nimeni şi nu este prietena nimănui, te aruncă şi te înşală, zâmbindu-ţi cu iubire înflăcărată. Muzica rap a venit în România urmată de nimic în spate şi a creat o adevărată cultură. Generaţia casetofonului purtat pe umeri în spatele blocului nu a dispărut, ci doar s-a reinventat. 

Tudor Sişu nu  este doar o componentă a trupei La Familia, ci face parte din categoria superioară a underground-ului românesc. Pentru Tudor, artistul nu există, îi place să ştie că el cântă pe mişcările sufleteşti ale oamenilor. În toate interviurile sale, Sişu s-a dovedit a fi un om extrem de plăcut, instigând la bucurie pentru ziua de azi, modestie, asumare şi libertatea personalităţii. Aş vrea să vă readuc în atenţie că La Familia este trupa unei generaţii de oameni liberi şi plini de curaj, oameni pentru care există mulţumirea că se află aici şi acum. 

Mai mult de atât, Tudor Sişu a oferit un interviu pentru publicaţia SuperTu.

Cum erau concertele în perioada La Familia? Ce vă vine în minte când vă gândiţi la ceea ce a însemnat trupa?

Era o eliberare, îţi dai seama. Mulţi dintre ei nu prea mai văzuseră chestia asta, mă refer la muzica rap.  Concertele erau foarte pline de energie, destul de puţin organizate, ca să zic aşa, dar erau nişte explozii de entuziasm.

Advertisement

Cum v-aţi cunoscut cu Dragoş Gărdescu (n. Puya)?

Ne-am cunoscut prin cartier, făcea şi el muzică, făceam şi eu. Prin prieteni comuni, a fost o cunoaştere normală, naturală.  Amândoi dinainte aveam alte chestii, însă cel mai bine am ştiut că ne potrivim împreună, atâta tot.

Strada este de asemenea un concept cultural, aşa cum aţi menţionat dumneavostră într-un interviu că strada de la periferie, de la locul ei a ajuns în centru. De ce credeţi că a apărut acest fenomen şi care credeţi că sunt părţile negative şi mai puţin negative?

Hmm, de ce cred eu că a avut loc această răsturnare de valori la nivel social? Din acelaşi motiv pentru care naţiunile, spre exemplu sunt conduse de cei mai proşti reprezentanţi ai lor, cei mai slabi şi corupţi. Imorali. Este clar că este ceva rău să schimbi prim-planul de pe ce îţi trebuie şi să pui în altă parte.

Despre fanii de atunci şi acum. Credeţi că muzica influenţează altfel decât influenţa atunci?

Băi, nu ştiu. Oamenii care m-au ascultat atunci tineri aşa, mă ascultă şi acum . Acum nu mai ştiu, există o anumită tipologie de oameni care rezonează cu ceea ce facem noi şi fiecare generaţie va avea tipologia ei.

Advertisement

Tot într-un interviu aţi declarat că nu vă identificaţi cu cultura rap, şi că mai degrabă vă identificaţi cu oratoria emoţională. De ce vine această afirmaţie?

Aşa am simţit. Nu pot să raportez cultura hip-hop, care este o cultură nişată, să zic aşa şi care nu-şi are originea aici la noi. Eu am rezonat la un nivel emoţional cu povestea unor oameni care mi se părea mie că trăiesc o viaţă cu emoţii asemănătoare, dar nu e America aici. E o situaţie un pic diferită şi atunci am căutat să îi dăm un alt sens, în genul nostru. Nu trăiesc pentru grafitti, muzică din aia oldschool de dragul hip-hopului.

Poate şi noi prin cultura noastră mică, am format o subcultură. Ce credeţi despre acest lucru?

Am adăugat desigur nuanţa românească, bineînţeles, cei care am vrut. Marea majoritate încă se uită în afară şi încearcă să facă la fel ca şi ei. Cine a făcut o chestie autentic românească, face şi acum. Restul care au imitat, s-au dus.

Sunteţi considerat de către ceilalţi rapperi categoria grea a genului. Care este relaţia dumneavoastră cu ceilalţi rapperi?

Amicală, ca să zic aşa. Nu mă contrez. Categoric că există divergenţe. Până acum lucrurile s-au rezolvat întotdeauna favorabil.

Advertisement

Dacă vi s-ar propune un proiect TV, aţi accepta?

Dacă e la TVR1 şi e pe ce mă pricep eu, să fie şi să rezoneze cu mine, da.

Care sunt principiile pe care le-aţi luat din stradă?

Pai cam ce se poate învăţa din mediul stradal: să fii pervers, să îţi vezi de treaba ta, să te fereşti de ceilalţi. Pentru mine este un mediu în care trăieşti, e o chestiune unde te simţi bine. Eu am ales mediul ăsta. În orice domeniu, la urma urmei, principiile astea sunt de bază: să fii loial, perseverent, real faţă de tine, dar bineînţeles faţă de cine merită să-i acorzi toate  lucrurile astea. Respectul îl acorzi după ce ştii cu cine vorbeşti şi dacă omul merită respect sau nu. Dacă nu merită respect, suntem cel puţin amabili.

Credeţi că în acest moment se poate naşte un alt cântăreţ din stradă, ca pe timpul La Familia?

Advertisement

Normal, oricând. În primul rând ca să faci un asemenea lucru, trebuie să fie o chestie autentică. O chestie din aceasta, să zicem, trebuie să trăiască cu aceeaşi intensitate sau mai mare decât le-am făcut noi. Pe lumea aceasta, nimeni nu e de neînlocuit, dar nimeni nu poate fi repetat. Dispariţia este inevitabilă.

Cum arată lumea lui Tudor?

Lumea lui Tudor arată ca o insulă tropicală, plină de palmieri şi cu o plajă extraordinară. Dar momentan e noapte şi e frig. E iarnă.

Publicaţia SuperTu îi mulţumeşte lui Tudor Sişu pentru interviul acordat.

Advertisement
Continue Reading