Connect with us

Artiști

Violonistul Valentin Șerban: „Muzica clasică nu a fost și nu va fi niciodată în trend”

Published

on

Valentin Șerban, în vârstă de 31 de ani, face parte din cercul muzicienilor de elită ai României. A obținut diploma de licență la Universitatea Transilvania din Brașov și a urmat cursuri de master la Universitatea de Muzică și Artele Spectacolului din Graz (Austria), sub îndrumarea Silviei Marcovici. A concertat în România, Franța, Germania, Austria și Italia. Este membru al Orchestrei Les Dissonances din Paris din 2018 și concertmaestru invitat al Orchestrei Române de Tineret.

Valentin Șerban este câștigătorul marelui premiu al secțiunii de vioară la Concursul Internațional George Enescu (ediția 2020/21), după o finală care a ridicat publicul în picioare și în care a interpretat Concertul în re minor pentru vioară și orchestră op. 47 de Sibelius, la Ateneul Român.

În continuare, prezentăm un interviu cu muzicianul Valentin Șerban:

Pentru început, vă provoc la o incursiune prin viața personală și profesională, căci vreau să dăm ocazia tuturor cititorilor să afle cât mai multe despre dumneavoastră. În acest sens, aș vrea să îmi spuneți cine este Valentin Șerban – omul, dar Valentin Șerban – artistul?

Cred că de multe ori facem greșeala de a asocia omul, pe care poate îl cunoaștem sau poate nu, cu artistul de pe scenă. În momentul în care ajunge pe scenă, artistul face parte dintr-un act și devine actor dar fără a-și propune acest lucru. În momentul în care actoria devine un scop se pierde orice fel de autenticitate. Din păcate acest tip de „show” este foarte comun și apreciat.

Advertisement

Totuși, eu vă pot spune cine este Valentin Șerban în afara scenei, fie în timpul liber fie în timpul pregătirii actului artistic.

În primul rând sunt un om ca oricare altul dar cu o pasiune foarte mare pentru ceea ce fac. Îmi place să studiez și să caut soluții pentru a mă perfecționa. Îmi plac animalele, în special pisicile. Îmi place să fac puzzle și îmi place să fac orice necesită muncă migăloasă.

Cât despre „artist”, cred că este o evaluare pe care spectatorii o pot face cel mai bine.

Pornim prin viață cu valori primite în sânul familiei. Ce ați învățat de la părinții dumneavoastră și vă servește în viață pentru totdeauna?

De la părinți am învățat că odată ce începi un lucru, acesta trebuie făcut cât mai bine. Din păcate nu mereu reușesc să pun în practică acest lucru în afara vieții profesionale.

Advertisement

Cum vă descrieți traseul profesional pe care l-ați ales?

Nu am avut deloc un traseu ușor. Din păcate am crescut într-un sistem de învățământ deficient în care ierarhia valorilor este complet răsturnată și în care oamenii incompetenți au sarcina de a transmite ceea ce „stiu” copiilor. Am avut totuși norocul de a avea susținerea părinților în toate căutările mele, în acest fel găsind oamenii potriviți de la care să pot învăța. Cu toate acestea mi-a fost greu să recuperez ceea ce nu învățasem în anii copilăriei și sunt probleme pe care încă încerc să le rezolv.

Sunteți câștigătorul marelui premiu al secțiunii de vioară la Concursul Internațional George Enescu (ediția 2020/21). S-a schimbat ceva în viața dumneavoastră după această reușită profesională?

Totul s-a schimbat după concursul Enescu. Acum dintr-o dată sunt „mai bun”. Este frustrant să știu că oamenii nu-și pot da seama pe cont propriu și au nevoie de confirmări din partea altora. Sigur că aici ma refer la cei din lumea muzicală. Dar mă bucur enorm că am avut norocul de a câștiga și că acum pot cânta mult în România. Mereu mi-am dorit acest lucru și în sfârșit este așa.

La ce provocări ați fost supus datorită Festivalului Internaţional George Enescu?

Orice concurs mare este o provocare dar pentru mine a fost și mai greu din cauza unor probleme de sănătate. Cel mai greu este să faci față presiunii enorme din timpul unui concurs. Simplul fapt de a pregăti 10 lucrări, cam 3 ore de muzică, este pentru oricine o mare încercare, dar tot acest repertoriu trebuie prezentat la cel mai înalt nivel în fața unui juriu internațional format din somități în domeniu.

Advertisement

Valetin Șerban este totodată câștigătorul unor concursuri naționale și internaționale de vioară, cum ar fi Concursul Internațional Andrea Postacchini (Italia), Concursul Național Mihai Jora (România), Concursul Internațional Ștefan Ruha (România), Concursul Internațional În Memoria lui Enescu (România).

A cântat în săli faimoase de concerte cum ar fi Grande Salle Pierre Boulez – Philharmonie de Paris, Konzerthaus Berlin, Queen Elisabeth Hall în Antwerp, Ateneul Român, Opéra de Dijon, Le Volcan în Le Havre etc. și a fost pe aceeași scenă cu muzicieni renumiți, precum Alina Pogotskina, Alissa Margulis, Alexander Buzlov, Konstantin Heidrich, Claudio Bohorquez, Viviane Hagner, Diana Ketler, Răzvan Popovici, Aimo Pagin, Vladimir Mendelssohn, Philippe Graffin, Marius Ungureanu.

Valentin Șerban – Minutul 45:20

Cum este imaginea violonistului în ochii celor din jur?

Imaginea celor din jur este una pe care aș vrea nespus de tare să o pot împărtăși. Mereu mă întreb oare ce aud oamenii când mă ascultă și de ce eu nu pot auzi același lucru când mă ascult. Aș dori și eu să îmi placă ce ascult dar se întâmplă extrem de rar.

Care este cea mai mare provocare întâmpinată de-a lungul traseului profesional? A existat vreo situație în care ați simțit că nu găsiți rezolvarea?

Advertisement

După terminarea studiilor în Austria m-am întors în țară și am avut câțiva ani în care m-am lovit doar de ignoranță, refuz, lipsa aprecierii și recunoașterii. Ori eram tratat cu total dezinteres ori, mai rău, cu ostilitate. Au fost niște ani în care îmi pierdusem orice speranță. Din fericire am avut șansa de a fi apreciat în străinătate și acest lucru m-a ajutat psihic foarte mult.

Ce vă menține entuziasmul de a face muzică în continuare?

Există unii oameni care au norocul de a-și fi găsit „chemarea”. În acel moment nu se poate pune problema schimbării domeniului. Eu fac muzică pentru că ăsta sunt eu. Nu există alternativă.

Dacă dăm un search pe YouTube și privim spre “trending”, viitorul muzicii clasice ar părea cu siguranță incert. Credeți că mai există vreo șansă să aducem tinerii aproape de muzica clasică? Considerați că există un motiv pentru care prea puțini tineri mai apreciază acest gen muzical?

Muzica clasică nu a fost și nu va fi niciodată în trend. Aceasta a fost mereu accesibilă unei anumite nișe din societate dar niciodată la modă. Totuși, cu siguranță nu a fost niciodată mai accesibilă și nu au existat mai multe orchestre și muzicieni decât acum. Muzica clasică a devenit o industrie.

Muzica clasică necesită un efort intelectual, chiar și doar ascultarea acesteia, iar pentru a fi atras trebuie totuși să fii familiarizat și asta se face prin cultură. Tinerii nu sunt atrași pentru că nu cresc într-un mediu care să-i aducă mai  aproape de muzica clasică.

Advertisement

Ce părere aveți despre publicul brașovean? Vă simțiți apreciat acasă”?

Am fost mereu apropiat de publicul brașovean și primit cu brațele deschise. Mă bucur tare ca după mai mulți ani în care din varii motive nu am mai putut cânta pe scena filarmonicii, sunt invitat din nou și pot împărtăși muzica cu ascultătorii brașoveni.

Care sunt planurile de viitor ale violonistului și omului Valentin Șerban?

În primul rând fac tot posibilul de a fi sănătos. Pe lângă asta voi continua sa fac ceea ce-mi place și voi încerca să ajut măcar câte puțin țara asta în care m-am întors.

Apreciez bucuria cu care ați răspuns invitației, iar pe de altă parte, mulțumim că oferiți publicului această șansă de cunoaște elementele cheie din viața dumneavoastră.

Advertisement

Artiști

Răzvan KREM Alexe: „Uite, s-au întâmplat şi lucruri la care nu visai”

Published

on

Foto Credit: Daniel Radu

Răzvan Alexe este o persoană pasionată de artă: face muzică rap, joacă teatru, în filme  şi în scurtmetraje. Show a la Krem sau Adi din serialul „Adela” face faţă cu brio acestor provocări în care exprimarea artistică îl cheamă la orice pas. Răzvan a fost câştigător al „Battle Off Da Dome”  în 2008,  a primit premiul pentru cel mai bun actor la I.D. Fest Bacău în 2006,  finalist „Românii au talent” 2012 şi a jucat în filme precum: Mihai Eminescu – Straight outta Ipotești (scurt-metraj), regia Sector 7, 2019, Iubitul din liceu – Un prinț și jumătate, regia Ana Lungu, 2018, Sorin – Treaba lor (scurtmetraj), regia Vlad Ghinea, 2017, Răzvan – LOVE (scurtmetraj), regia Franz Galo, 2016, Fane – Exit (scurtmetraj), regia Hadrian Gavriluțiu, 2011. [1]

Originar din Bacău, povestea sa începe în locul în care s-au născut  toţi pasionaţii de rap: în cartier. Însoţită bineînţeles de împrumutatul casetelor şi rimele compuse pe beat-uri. Extrem de natural, glumeţ şi cât se poate de onest, Răzvan a povestit despre adolescenţa petrecută la Bacău, despre oamenii care l-au influenţat în decursul vieţii, despre suişuri şi coborâşuri „E ciudat să te vezi într-un moment destul de sus, expus ca după să îţi dai seama că aici se trage linie până la următorul moment”. Show a la KREM a pornit în călătoria Super.Tu, oferindu-ne un interviu şi lăsându-ne să-l descoperim şi să aflăm că omul din spatele celui care urcă pe scenă, cântă şi apare pe sticlă, este o adevărată artă prin asumare, curaj şi energie.

Între teatru, TV şi muzică, cine este Răzvan când nu este în lumina reflectoarelor?

Răzvan când nu e în lumina reflectoarelor e un om destul de simplu, cu tot felul de calităţi, defecte, întrebări care-l macină, cu căutări interioare şi nu numai. Ca să zic aşa, Răzvan când nu e în lumina reflectoarelor caută să fie înapoi pe scenă cât mai mult. Fiecare om are o doză de  fi special în felul lui. Capăt superputeri atunci când sunt pe scenă, fie teatru, fie muzică, de TV sau film.

Advertisement

Adolescenţa de la Bacău şi pasiunea pentru actorie. Ce oameni te-au infleunţat să mergi pe drumul pe care mergi astăzi?

Au fost mulţi oameni atât în zona de muzică şi rap, cât şi din actorie. În liceu, am înfiinţat o trupă de rap „Epitaph” şi am intrat într-o trupă de teatru „ACT”, cumva cu ambele fie aveam concerte locale, fie organizam concerte cu oamenii din aceeaşi zonă. Participam la festivaluri de teatru unde întâlneam actori sau studenţi la actorie care ţineau workshop-uri cu noi tinerii, întâlnind foarte mulţi oameni din domeniu îmi dădeam seama un pic mai bine ce înseamnă meseria asta. Printre primele nume care îmi vin în minte ale oamenilor cu care am lucrat şi care mi-au rămas întipărite în minte ca fiind repere: Horia Suru, Alina Mihai, Florin Cobzaru. Pe partea de muzică: Roby (Dilimanjaro) şi Omu Gnom. Nu aş vrea să omit pe cineva, au fost foarte mulţi şi sigur involuntar m-au format. Cecilia Moldovan, profesoara mea de engleză din generală a văzut că sunt puţin energic şi cu dorinţa de a face oamenii să se simtă bine și mă distribuia în toate spectacolele, o persoană extrem de dragă mie, de curând am lucrat împreună la un proiect actoricesc şi a fost emoţionant să lucrez cu doamna profesoară, să revin să joc ca actor profesionist şi a fost o confirmare a tot ceea ce a făcut pentru mine, un fel de: „Da, aţi avut dreptate!”

Trupa „Epitaph” a fost înființată după o întâlnire în curtea liceului, fiind în clasa a IX a cu colegul meu de trupă Cristi Fînaru (Japonezu’) a fost o chimie prin prisma a tot ce ascultam, îmbrăcam haine largi, ne împrumutam casete şi tot aşa. După o lună, cântam la balul bobocilor şi eram noua trupă locală.

Anii studenţiei. Ce a însemnat pentru tine timpul petrecut la UNATC?  Cum te-au macar marile figuri din actorie?

Domnul Florin Zamfirescu a fost profesorul de an al generaţiei mele, 2008-2011. Cred că am avut noroc de o generaţie extraordinar de talentată şi cu o dorinţă mare de a reuşi. Au fost nişte ani în care profesorii au fost acolo trup şi suflet pentru noi. Îi am aproape de sufletul meu, au pus acele baze corespunzătoare pentru un actor profesionist. Eu ştiu că sunt norocos pentru că am trecut prin nişte perioade în care eram agitat poate nu îmi convenea sistemul sau altceva, a trecut nişte timp, a fost nevoie să mă dau cu capul de pereţi că să înţeleg. Eu eram mai rebel, dar profesorii mă înţelegeau şi au avut mare răbdare cu mine. Au fost nişte ani frumoşi care s-au coagulat prin învăţat, am petrecut foarte mult timp furând meserie, fie prin sesiuni de lectură, fie prin petrecerile din cămin unde eram toţi colegii și cântam, făceam freestyle, era multă exprimare artistică.

Advertisement

Am mai făcut eu cântece de genul „UNATC” în care satirizam una şi alta, este amuzant că încă se ascultă piesa pe la petreceri şi prin facultate, mai primesc filmări cu cei care o cântă. O doamnă profesoară cu care m-am întâlnit de curând mi-a povestit că pentru  proba de canto la admitere, cineva a avenit cu piesa „UNATC”.

Mihnea Irimia (din spectacolul “Arta la domiciliu”, regia Dragoș Huluba, la Teatrul de Comedie)

OBS.: Cred că a fost un moment important când ai scos piesa, într-un fel aratai lumii cum este din interior spre exterior. Aratai ceva, oricum şi atunci se vedea că eşti talentat şi îţi place să faci chestia asta, dacă uneori ne va revoltăm, nu înseamnă că nu ne place, ci doar că suntem rebeli şi avem o voce care trebuie auzită.

Sigur că da, dacă nu ne place şi nu ne pasă, poate nu ne revoltăm. Piesa a venit într-un moment în care am simţit să spun nişte lucruri, am înregistrat-o şi încă dăinuie în timp. Încă iubesc facultatea aia şi a fost o perioadă extraordinară pentru evoluţia mea umană şi artistică.

A existat un moment în care vocea ta a fost marcată de o dublă prezenţă, în serialul „Adela” pe Antena 1 şi în piesa de teatru „Nepotul meu Veniamin”. Cum s-a simţit această împlinire?

Cu siguranţă a fost o împlinire. Propunerile pentru teatru şi serial au venit pe fondul pandemic, însă pentru mine s-au aşezat cumva astrele. Mi-am şi făcut norocul, am tras mult timp şi poate Universul a zis „să culegem roadele”. Serialul „Adela” este primul serial de o aşa mare anvergură, la care particip. Este o onoare să joc în „Nepotul meu Veniamin” cu doamna Maia Morgenstern, doamna Emilia Popescu, mi se pare că este visul oricărui actor. Este al doilea spectacol în care joc, după “Arta la domiciliu”, în calitate de actor angajat la Teatrul de Comedie. Indiferent de piedici şi de momentele în care sunt mai tăcut, încerc să mă detaşez şi să spun: „uite, s-au întâmplat şi lucruri la care nu visai”. E important să simţi că ai o apartenență undeva.  În serial la fel, sunt bucuros de întâlnirile cu toţi actorii mari, aici referindu-mă şi la tinerii mei colegi, nu e vorba doar de nume consacrate, ci şi despre colegii mai tineri care sunt extraordinari de talentaţi care mă motivează să devin mai bun. Experimentez mult ce înseamnă actoria de film, pe acest tărâm.

Oana Monica Nae (din spectacolul “Nepotul meu, Veniamin”, regia Vlad Massaci, la Teatrul de Comedie)

Cum crezi că ar trebui să fie făcută muzica rap, de fapt? Ai menţionat într-un interviu: „ fără licenţă poetică şi accente puse diferit atât pe cuvinte, cât şi pe ceea ce vor să transmită. De unde crezi că vine discrepanţa între ceea ce a fost şi este?

Hmm, probabil a fost tot un moment, dar nu e doar în rap, ci în muzica universală românească. E o chestie personală şi de gust, dacă vrei să spunem aşa. Sunt destul de tranşant cu nişte lucruri. Fiecare e liber să folosească orice tip de licenţă poetică vrea şi să îşi facă muzica în felul în care îşi doreşte. Când am ajuns în Bucureşti, am participat la un campionat foarte mare de battle, pe care l-am câştigat, unde de asemenea eram foarte tranşant. A trecut timpul şi am realizat că fiecare îşi face treaba cum vrea.

Advertisement

Căror dezamăgiri le eşti astăzi recunoscător?

Au fost momente când nu îmi mergea bine nici pe plan profesional, nici personal. Poate nu reuşeam să mă angajez, rămâneam printre ultimii şi nu reuşeam să iau castinguri. Au fost fel de fel de momente când pur şi simplu nu se legau lucruri şi le-am luat ca pe eşecuri. Pe plan muzical, la fel, vreo 2 ani după „Românii au talent”, mergeam la case de discuri, încercam să gasesc soluţii să duc totul la alt nivel. Au fost nişte ani în care încercam să îmi caut sensul. Îmi reveneam şi lucrurile prindeau contur. E ciudat să te vezi într-un moment destul de sus, expus ca după să îţi dai seama că aici se trage linie până la următorul moment. Deci, ca să îţi răspund la întrebare le sunt recunoscător dezamăgirilor din anii de după ce am scos cu Smokey albumul „Aici sau la pachet”. Aveam nevoie să fiu pe scenă, să cânt, iar acea perioadă fost o întâlnire cu deznădejdea. Însă, m-a făcut să gândesc la rece, la nişte lucruri. Ca să îţi răspund mai pe larg, în 2015 mi-am scris disertaţia, am terminat şi mi-am luat diploma.  Când m-am întors în Bacău am primit un rol într-un spectacol de la Teatrul Bacovia. Anca Sigartău era manager pe vremea aceea şi am dat un casting. Ceva s-a legat.  În vara aceea m-am pregătit şi pentru Gala HOP care este o rampă de lansare pentru tinerii creatori din România. Am întâlnit regizori, în speţă Iris Spiridon cu care am lucrat câteva spectacole. A avut încredere în mine şi m-a distribuit în alte proiecte. Până nu am conştientizat eu ce era de făcut, nu aş fi putut să mă ridic.  Oftează: „WOW, CE ÎNTOARECERE ÎN TIMP!”

Nu o sa te intreb cum ţi se potriveşte personajul Adi, pentru că oricărui personaj i-ai fi dat viaţă într-un mod excepţional. Cum este viaţa din culise şi cum ai ajuns să joci aici?

Pai când s-a dat anunţul pentru un nou serial TV, eu clar voiam să încerc experienţa de film. La început, s-a dat casting doar pentru personajele principale, care erau oricum foarte puţine la perioada aceea. La ultima întâlnire cu echipa, nu ştiau sigur dacă mă potrivesc 100% cu personajul. Însă, peste câteva zile am dat probă pentru Adi, surpriza a fost că în aceste zile îmi doream să am un personaj în care să pot să scot tot la iveală din mine. Să arăt tot Bacăul din mine, într-un fel. Când am primit textul, mi-au surâs toate astrele. Mi-am dorit mult acest personaj şi ne-am potrivit foarte bine. De cele mai multe ori m-am întors în trecut, la Bacău, la spatele blocului, la golăneală. Mă simt norocos cu acest personaj. Ne-am coagulat foarte bine, precum o mică familie, sunt deja 2 ani de când lucrăm. Echipa artistică, echipa tehnică, toti ştiu ce au de făcut.

Gabriela Arsenie (de la filmări, serialul “Adela)

Relaţia cu Smokey şi ce amintiri vă leagă?

Wow.. aş scrie o carte despre experienţele cu Smokey. Ne-am cunoscut prin Omu Gnom când voiam amândoi să facem un concert în Bucureşti şi el ne-a îndrumat să-l facem împreună. După „Românii au talent”, am început colaborarea cu Daniel Lupu, impresarul nostru de la vremea aceea. În 2012, am început concerte pe vară, apoi am luat balurile de boboci, plecam în turnee, aşa cum ne place să le numim. De curând am scos al doilea album, „ Stare de Alertă”. Smokey încă e acolo ca şi prieten, coleg..ne leagă multe amintiri plăcute şi neplăcute.

Advertisement

La un moment dat, pentru un concert dintr-un club din Alba Iulia, patronul nu a fost de acord sa ne plătească onorariul fix, ci sa fim plătiți din bilete. Am făcut cum a vrut. Acolo, fiind şi în ultima zi de BAC, au venit 300 şi ceva de oameni. Încasările au fost cu mult peste onorariul pe care îl doream. Ne-am dat seama că e bine.

Ce poveste are în spate albumul „Stare de Alerta” şi ce principii îţi poartă?

A pornit ca o idee de material scurt. Subsemnatu (care este și producătorul materialului) ne-a sfătuit să mai conturăm un album. Însă, pandemia a schimbat puţin datele problemei. Am înregistrat ori fiecare la el acasă, ori prin diferite alte studiouri, pentru a putea termina albumul, iar pe măsură ce lucram, am hotărât să ducem totul într-o zonă mai serioasă. Ca principii, noi am vorbit despre tot ce ne reprezintă și despre contextul social al vremurilor. Albumul se deschide cu noţiunea de citi şi de a fi informat, sa nu fi cu ochelari de cal şi să vezi doar o părere. Albumul loveşte cu piese mai dure sau mai serioase, după care migrează într-o zonă mai relaxată, să fie câte puțin din toate. Evidenţiază felul în care am crescut ca artişti.

Advertisement
Continue Reading

Artiști

DJ ROMINA – românca a cucerit Statele Unite ale Americii, prin muzica electronică

Published

on

DJ ROMINA (Romina Anastasescu) s-a născut la Brașov, dar a reușit să își îndeplinească visul în țara tuturor posibilităților. În anul 2012 a decis să plece în Statele Unite ale Americii și să facă carieră, fiind în prezent un artist apreciat și în plină ascensiune în lumea muzicii electronice. A început cariera de DJ în Las Vegas unde a și locuit, iar în urmă cu doi ani s-a stabilit în Miami. Acum mixează în toată America și America de Sud.

Cucerind prin unicitate, DJ Romina a colaborat cu câțiva dintre cei mai apreciați producători din lume, unii fiind nominalizați ai Premiilor Grammy.

În cadrul unei competiții internaționale pentru DJ, Romina a concurat alături de alți +2.000 de artiști, clasându-se pe primul loc în România și pe locul 8 la nivel mondial. În anul 2017 și 2018, Romina a fost desemnată „Best Female DJ” în Las Vegas, la premiile House Music Awards.

DJ Romina a mixat și în România, la UNTOLD, dar și la ULtra Miami, EdC Las Vegas sau Burning Man, fiind pe aceeași scenă cu Martin Garrix, Hardwell, Afrojack sau Armin van Buuren.

Advertisement

În continuare, vă invităm să lecturați un interviu cu Dj Romina, acordat publicației BrașovȘtiri.ro:

Se spune că America este țara tuturor posibilităților și este de înțeles de ce mulți oameni își doresc să se stabilească acolo. Ce îți oferă ție? Ce n-ai avut aici, dar ai acolo?

SUA este o țară mare cu multe libertăți și oportunități interesante. Acum locuiesc în Miami unde industria muzicală este incredibil de evoluată, anterior locuind 8 ani în Las Vegas (capitala muzicii) mi-a oferit șansa să fiu rezident la cele mai populare cluburi și să împart pupitru cu cei mai faimoși DJ, cum ar fi Calvin Harris, Martin Garrix, Diplo, dar și mulți alții. Am și acces la studiouri de muzică profesionale și am putut lucra și colabora cu ingineri nominalizați la Grammy. Plus că viața de entertainment este foarte largă și în fiecare zi se întâmplă cate un eveniment, iar publicul este foarte receptiv și cu o energie incredibilă.

Ai afirmat că, în prezent, tot mai mulți își doresc să fie DJ. Cum deosebim un DJ profesionist de unul amator? În ce constă diferența?

Eu cred că este vorba de experiență și încrederea în tine. Cât de creativ ești în timpul setului și capacitatea de a putea mixa extended sets (10-15 ore) să duci publicul într-o adevărată călătorie spunând o poveste. Să ști să citești publicul și să fi versatil în selecție. Eu personal mixez cu USB și am început cu vinyl (techniques), dar sunt DJs care mixează cu soaware (serrato, traktor), nu îi judec, dar de exemplu sunt cluburi care nu îți permit decat USB.

Care sunt paricularitățile tale în calitate de artist/ DJ? Cu ce te deosebești “de alții”?

Advertisement

Eu nu sunt un DJ pentru că așa este trendul acum sau pentru că vreau să fac o mulțime de bani. Sunt un artist talentat cu multă pasiune, care dă totul. Pentru mine muzica este ceva esențial, nu doar un hobby, eu nu pot trăi fără muzică. Și asta se simte în set-burile mele, îmi place să fac extended sets, îmi place să combin diverse genuri de muzică și sunt prezentă tot timpul set-ului – if you know what I mean.

Care sunt pașii pentru a ajunge un DJ de succes? Sunt necesare anumite studii de specialitate sau este vorba despre talent nativ?

Nu este vorba de studii super speciale sau de talent, ci de experiență, practice, consistență și dedicație. Și este un bonus dacă vi din familie de artiști și ai urechea muzicală rafinată deja.

În 2016 ai lansat primul single. Care a fost impactul asupra fanilor tăi, fiind totuși un single de debut? Ce a urmat?

Primul single a fost primit cu succes, iar apoi a urmat piesa „No Education”, de fapt un remake a lui Pink Floyd care a fost lansată de Armada Records, și care a fost timp de 6 săptămâni nr. 1 în Beatport top 100 și care a fost în playlist la foarte mulți DJ faimoși.

În același an ai mixat la UNTOLD în România, pe aceeași scenă cu Martin Garrix, Hardwell, Afrojack sau Armin van Buuren. Un festival internațional remarcabil! Ce alte proiecte vor rămâne de vârf (“top”) în palmaresul tău?

Advertisement

Am mixat și la ULtra Miami, EdC Las Vegas și Burning Man.

Ai colaborat cu câțiva dintre cei mai apreciați producători din lume, unii fiind nominalizați ai Premiilor Grammy. Ce ne povestești despre această treaptă din cariera ta?

James Miller este de fapt mentorul și profesorul meu pe partea de producție. De la el știu să produc, iar în prezent încă colaborăm și urmează câteva lansări în următoarele 2 luni.

Ai parcurs un Turneu European propriu, așadar ai avut ocazia să îți formezi o părere despre public. Când vine vorba despre astfel de evenimente, cum reacționează publicul din România în comparație cu publicul din alte state? Este agreat acest concept în țara noastră?

Spre surprinderea mea plăcută românii au o energie fantastică pe dancefloor și îmi place să mixez în România. Sunt acele seri care începem ca un 2 hour set și ajungem până dimineața!

Ce îți propui pe viitor din punct de vedere profesional? Ce proiecte plănuiești?

Advertisement

Îmi doresc să construisesc propria agenție de artiști (mai mulți female artists pentru că sunt subestimate), dar și propria companie de evenimente și bineînteles continui cu producția muzicală și voi lansa în continuare cât mai multe piese.

Continue Reading

Artiști

A plecat în Marea Britanie pentru un viitor mai bun, s-a întors în România să cânte, dar a cucerit o lume întreagă. Interviu – Aura B.

Published

on

Aura B. (Aura Broscăreanu) este cantăreața care reușește să își surprindă admiratorii cu fiecare piesă lansată, dar și prin apariții extravagante pline de culoare. A început să studieze muzica de la o vârstă fragedă, moment în care s-a îndrăgostit de celebrul instrument – pianul. Odată cu trecerea timpului și-a descoperit calitățile vocale și a continuat studiul. Își dorea mai mult de la carieră, astfel că a decis să părăsească România, cel puțin pentru o perioadă, și să-și construiască un viitor mai bun în Marea Britanie.

Ca și artist, trăiește ceea ce cântă, nu doar cântă. Anii de experiență o ajută acum pe Aura să simtă cu adevarat menirea muzicii. Starea pieselor, mai precis încărcătura emoțională și spirituală, reuseșesc să o hrănescă pe artistă și să o motiveze, și de aceea, pe scenă se simte „acasă”. Așa cum însăși spune: „Nu cânt pentru faimă, cânt pentru că asta îmi este chemarea! Prin cântec mă pot exprima, pot vorbi, pot trăi.“

În continuare, Aura B. a oferit un interviu pentru publicația SuperTu.ro:

Pentru început, vă provoc la o incursiune prin viața personală și profesională, căci vreau să dăm ocazia tuturor cititorilor să afle cât mai multe despre dumneavoastră. În acest sens, aș vrea să îmi spuneți cine este Aura B. – omul, dar Aura B. – artistul?

Bine v-am găsit și mulțumesc pentru invitație. Aura B omul – eu sunt o persoană destul de sensibilă, foarte empatică, civilizată și respectuoasă, dar tot omul Aura B este și încăpățânată, geloasă și destul de ușor de rănit, fiind foarte naivă uneori pentru că vreau să am încredere în oameni, dar nu toți sunt ceea ce par, așa că, uneori mă rănesc intenționat sau nu. Eu mă văd o fată destul de simplă, dar cei care mă cunosc zic că sunt complexă. Ce mai pot spune despre mine este că, fiind zodia Gemeni, sunt duală, extremistă, totul sau nimic, alb sau negru, la extremă.

Advertisement

Aura B. – artistul, este foarte ambițioasă, îi plac provocările muzicale, îmi place să fiu activă, aș sta în studio 25/24 apoi aș lua-o de la capăt. Ceea ce fac, nu e doar un job pentru mine, este ceea ce sunt, mă exprim mult mai bine într-o piesă muzicală decât într-un interviu de exemplu (n.r. râde). Nu am mereu inspirație să scriu, dar ce am observat este că atunci când sunt tristă, găsesc foarte repede ceea ce caut muzical, inspirația.

Care vă este profesia de bază, pe langă titlul de “artist”?

Făcând muzică de mică, mai exact de la vârsta de 5 ani – când am început să studiez pianul, apoi liceul de muzică, ș.a.m.d., am considerat că aceasta ar fi meseria de bază, dar, odată cu trecerea timpului am realizat că e nevoie și de altceva pe lângă asta, așa că am deschis o firmă în UK în anul 2015 care avea la bază tot muzica, era pentru organizare de evenimente, ulterior am mai adăugat și alte domenii de activitate, precum removals, transport.

Care este povestea dumneavoastră? Cum ați descoperit muzica?

Talentul muzical mi l-au descoperit părinții de mică, apoi m-au dat la pian. Vocal, am început pe la 11 – 12 ani și îmi amintesc că eram fană Michael Jackson.

Viața este formată din alegeri. Care este cea mai bună alegere pe care ati făcut-o până în prezent?

Advertisement

De-a lungul timpului am făcut fel și fel de alegeri, bune, proaste, am greșit, dar am și învățat din greșeli. Cel puțin așa cred! Cea mai bună alegere? Când am plecat din țară! Atunci cred că a și început procesul de maturizare. Eram dezamăgită de tot ceea ce se întâmpla în România, mă refer la ce nu-mi oferea țara mea, deși încercam cum puteam să răzbat cu muzica, era în zadar.

Pe lângă munca frumoasă care vă împlinește, ce vă face fericită?

Fericirea este un cuvânt atât de amplu, de adânc, încât nu știu dacă am cunoscut-o, dar în timp ce cânt mă liniștesc, îmi hrănește sufletul, mă regăsesc, aș putea spune că muzica mă poate împlini.

Care este cea mai mare provocare întâmpinată de-a lungul traseului profesional? A existat vreo situație în care ați simțit că nu găsiți rezolvarea?

Provocări au fost de tot felul, dar nu, nu am simțit că nu au rezolvare, dimpotrivă, mă ambiționează, deoarece știu că pot.

Ce vă menține entuziasmul de a face muzică în continuare?

Advertisement

Ce poate fi mai frumos decât muzica? Îmi oferă tot ce sufletul meu are nevoie. Entuziasmul de a face muzică e menținut de PUBLIC. Când văd că iubesc muzica mea, e tot ce-mi doresc pentru a continua să ofer ceea ce am de oferit. Pentru orice artist, publicul e cel mai important. Eu exist ca artist pentru că publicul mă iubește.

Cu un simplu search pe YouTube sau Google, Aura B. este o prezență puternică. Ce presupune lansarea cu consecvență a unor piese noi și videoclipuri profesionale?

Este destul de greu să fi mereu activ, sa ai piese noi, clipuri noi, totul ține de bani, din păcate. Ai bani, ai și piese și clipuri bune.

Aveți apariții deosebite la fiecare eveniment! Ținutele sunt gândite de dumneavoastră sau este acolo cineva care vă oferă sfaturi de imagine?

Ținutele mele sunt creații proprii, dar și creațiile altora pentru mine. Îmi place unicitatea, să fiu unică din toate punctele de vedere.

Advertisement

Care sunt planurile de viitor din perspectiva profesională? Dar din perspectiva vieții personale?

Am foarte multe proiecte de lansat în viitorul apropiat, dar și proiecte la care lucrez. Vreau să ajung la inima tuturor, vreau că muzica mea să creeze amintiri multora, să împace multe persoane, să se distreze pe muzica mea, sau mulți chiar se pot regăsi în poveștile din piesele mele. Viața mea personală este o dilemă pentru mulți, este că o enigmă. Viața mea personală este foarte confuză, nu prea am multe de zis aici. Ca orice om, vreau iubire ca să ofer iubire. Momentan, viața personală este pe locul doi, cea profesională este pe primul loc. Dacă ceea ce fac vă bucură, vă place, atunci aici găsesc eu satisfacția și mulțumirea sufletească.

Te felicităm pentru parcursul profesional și îți dorim mult succes din partea redacției SuperTu.ro.

Aura B. | Instagram | FaceBook | YouTube

Advertisement
Continue Reading