Connect with us

Artiști

Adrian Simion aka TRAFA – Băiatul care respiră prin poezie (INTERVIU)

Published

on

Adrian Simion (Trafa) este artistul care a impresionat întreaga țară prin viața pe care a transpus-o unei poezii proprii, interpretată în cadrul sezonului aniversar, al emisiunii Românii au Talent, difuzată de postul național ProTV. Artistul a reușit să obțină patru de DA din partea juriului format din cele 4 personalități. A studiat la Facultatea de Construcții și Instalații din Iași, fiind de meserie inginer constructor, dar acest aspect nu l-a împiedicat să atingă succesul în domeniul artistic.

N-am știut niciodată să dansez, să joc sau să iubesc, însă pe toate le-am încercat! Așa am învățat că cea mai grea meserie din lume este iubirea de oameni, înseamnă să simți, să crezi și să speri. Nu am regretat niciodată pentru că nu am avut timp, și în schimb mi-a fost și îmi este frică de tot ce-am iubit și mi-a fost drag în viață asta. Cu toată dragostea pe care o pot oferi unui om…Trafa

Trafa

Imaginează-ți că ești în fața tuturor românilor și ai la dispoziție un minut pentru a dezvălui cine ești tu. Cum ai contura propria prezentare? Who are you?

Nu a fost alegerea mea să mă nasc în România, să fiu băiat și creștin ortodox, dar a fost alegerea mea să iubesc Teatrul și în general să fiu interesat de lucrurile artistice. Am încercat până în momentul de față Ingineria, Frizeria, Actoria, Regia, Dansul, Scrisul, Psihologia, câteva cursuri de formare profesională cum ar fi “Cameraman Foto-Reporter” sau “Asistență Socială”. Îmi place să călătoresc, să cunosc oameni, îmi place să dansez, să cant și de ce nu, să încerc lucruri noi pe latura artistică.

Consider că sunt un om sensibil, un om destul de “complicat” dacă nu ai răbdare cu mine să mă cunoști sau să mă asculți, sunt ușor haotic, energic și îmi place să aduc zâmbetul pe buzele celor din jurul meu.

Care este povestea ta și a talentului tău?

Povestea mea este una simplă. Nu difer cu nimic față de ceilalți, ținând cont că am trecut și trec prin toate stările și momentele firești prin care, un om, la un moment dat trece. În schimb povestea talentului meu, a fost una pur întâmplătoare. Am mers într-o zi la Casă de Cultură a Studenților din Iași (pentru câteva informații), eram anul trei de Facultate și mi-a sărit în ochi un afiș pe care scria “Preselecție Teatrul Studențesc Ludic”. Seara, în aceeași zi, m-am dus, am participat la preselecții, lucru care a fost o bucurie enormă pentru mine, deoarece se cerea poezie și așa am intrat eu în această lume a actorilor amatori, cum se spune. Recunosc că am vrut să renunț la un moment dat pentru că aveam niște emoții incomensurabile când urcăm pe scenă.

Cum ai ajuns la “Românii au talent”? Cine sunt susținătorii tăi?

Am ajuns la Românii au talent, fiind “împins de la spate” de către un prieten, care … recunosc, a avut mai multă încredere în mine decât aveam eu la vremea respectivă și … așa am avut încă odată ocazia, să fac ceea ce-mi place cel mai mult.

Cum poți descrie experiența trăită la emisiunea “Românii au Talent”?

În primul rând trebuie să menționez că am întâlnit o organizare în interiorul staffului “Românii au talent” și oameni cum rar îți este dat să întâlnești. Iar după apariția de la Românii au Talent au urmat atât de multe telefoane și mesaje încât pur și simplu îmi dau putere sa merg mai departe pe acest drum.

Cum a influențat pozitiv/negativ experiența de la Românii au Talent?

Pur și simplu pozitiv. Faptul că am primit mesaje și telefoane de la oameni pe care nu-i văzusem și nu auzisem niciodată despre ei, chiar am trăit acea stare din poezie și anume “Frumosul pentru a se naște are nevoie de oameni…”

Cu ce te deosebești față de alți colegi din domeniul tău artistic?

Nu m-am gândit niciodată la acest lucru … posibil faptul că nu fac niciodată lucrurile forțat, doar dacă simt. Indiferent despre ce activitate ar fi vorba.

Care sunt cele mai frumoase realizări ale tale până în prezent?

Cele mai frumoase realizări sunt cele de care s-au bucurat și alții în jurul meu, cu mine și pentru mine. Cum ar fi spectacolele, Festivalurile de Teatru, Aparițiila TV, etc.

Ce îți propui în continuare pe plan profesional?

Îmi propun să merg în continuare cu spectacolele în care joc, care sunt deja montate, să le termin pe cele la care am început să lucrez împreună cu ai mei colegi și să am norocul sau ocazia să întâlnesc cât mai multe proiecte de acest gen.

Dacă îți dorești să dezvolți și un alt subiect care nu a fost atins de întrebările anterioare, te rog să o faci aici …

Singurul lucru pe care mai vreau să îl ating este dezamăgirea mea, dat fiind că am cunoscut foarte mulți oameni talentați, din toate domeniile posibile și imposibile care, din păcate stau în umbră. Uneori fiind din cauza lor, alteori … NU.

Dorești să transmiți un mesaj cititorilor noștri sau în general, oamenilor?

Mulțumesc frumos celor care mă fac să zâmbesc și celor care îmi dau motive să urc pe scenă în continuare.

Adrian, îți mulțumesc și eu pentru timpul acordat.

Continue Reading
Advertisement
2 Comments

2 Comments

  1. Arsene Daniela Cristina

    May 13, 2020 at 7:13 pm

    …mândră de tine! …atât de fericită pentru tine! Felicitări, maestre! Ti pup! ??❤

  2. Ramona

    May 14, 2020 at 5:40 am

    Este cel mai frumos moment de poezie de la Romanii au talent. Emoționant pana la lacrimi

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Artiști

O carte de vizită scrisă din pasiune! Interviu cu Dragoș Popa

Published

on

Photo: Arhivă

Președinte de festival la numai 16 ani. Producător și realizator de emisiuni radio-tv la 19 ani. Fondator al unui centru cultural, cam tot pe atunci. A studiat jurnalism în cadrul Școlii de Televiziune „Tudor Vornicu” din București. A urmat cursuri la Facultatea de Pedagogie din Brașov, iar la Târgoviște și-a conturat studiile muzicale în cadrul Facultății de Științe și Arte, susținând lucrarea de disertație sub coordonarea celebrei soprane Felicia Filip. Descoperim mai multe despre tânărul artist-jurnalist Dragoș Popa, în cadrul interviului acordat.

Povestește-ne câte ceva despre tine!

Această întrebare o percep ca fiind una dintre cele mai complicate. Mi se pare atât de complexă, căci într-un fel, răspunsul corect ar trebui să fie un fel de rezumat al existenței mele. Important este că m-am născut artist și sunt înconjurat de domenii în care pot fi creativ. Am debutat în calitate de solist, iar mai apoi ca mentor vocal. Între timp, am devenit și jurnalist radio-tv. La scurt timp, am adus încă o îmbunătățire calității vieții mele, îndrăgostindu-mă de sport și descoperind pasiunea pentru călătorit. În paralel cu aceste activități de bază am încercat să dezvolt tot felul de proiecte socio-culturale și nu în ultimul rând, am studiat în permanență.

Ce proiecte ai desfășurat până în prezent?

Așa cum îți povesteam anterior, majoritatea proiectelor pe care le-am desfășurat sunt în domeniul socio-cultural, educativ și de promovare pentru tinerele talente. Să fiu mai precis, printre cele mai importante proiecte aș enumera emisiunile mele, materialele jurnalistice și totuși, cred că pe primul loc aș clasa Centrul Cultural Artist pentru Artă, pe care l-am fondat și pe care îl conduc încă din anul 2010 și care funcționează ca Școală de Arte, fiind totodată un motor de proiecte culturale. Cred că ar fi oportun să amintesc aici zecile de festivaluri naționale și internaționale în care am fost implicat, acțiuni caritabile, schimburi de experiențe internaționale, compoziții muzicale, campanii de promovare a talentelor. Sunt foarte multe și toate au povești unice și pline de emoție.

De la muzică a pornit dorința de a transmite emoția, atât cea creată de tine, cât și a celorlalți, prin intermediul diferitelor evenimente culturale? Spune-ne cum ți-au venit ideile atâtor evenimente interesante.

Este drept că multe idei îmi aparțin, însă nu toate au pornit numai de la mine. Am o echipă, mică, dar puternică. O echipă cu care mă mândresc și alături de care mut, adică mutăm munții din loc. Nu suntem perfecți, dar ne străduim. Oricum ar fi, aceste idei de proiecte prind contur pentru a stârni bucurie, iar ideile vin pur și simplu când mintea este limpede și sufletul curat.

Ce te impresionează cel mai mult atunci cât ești pe teren și trebuie să realizezi un interviu, să faci o știre sau când mergi pentru documentarea unui articol?

Cele mai impresionante sunt poveștile. Poveștile de viață ale oamenilor. Sunt foarte empatic și trăiesc fiecare poveste pe care o aud. De fapt, fie că este o informație nouă, adică o știre, un subiect oarecare sau o poveste de viață, eu simt totul ca și cum aș fi personajul principal. Cândva am crezut că acest sentiment de empatie poate fi un minus, dar nu este așa. Oamenii empatici sunt oameni buni, iar bunătatea este ceva rar. Apropo, probabil ai observat că gestul de căscat este contagios. Dacă eu casc și tu mă priveti este posibil să caști și tu. Însă, numai oamenii care empatizează pot reacționa incontrolabil la căscatul altora. Este un mod prin care poți testa ce simte o persoană față de ține, dar aici este mai mult de discutat și nu vreau să deviez prea mult de la subiect.

Cum ai ajuns creator oficial pentru TikTok?

Aș putea spune că acea izolare de câteva luni datorată pandemiei a avut un impact asupra noului meu rol de creator TikTok. Nu am avut asta în plan, însă am fost invitat de către TikTok România să fac parte din echipa lor de creatori oficiali și am acceptat.

Cui se adresează ceea ce tu creezi?

Domeniul care mi s-a propus a fost cel informativ-educativ și am considerat că mi se potrivește. De altfel și la Radio România Brașov Fm, relizez o rubrică asemănătoare, numită “Curiozități Universale”. Materialele pe care le produc pe TikTok se adresează audienței generale, cel puțin din punctul meu de vedere. Sunt subiecte diverse din toate domeniile.

Ce te motivează să continui să creezi content?

n artist se hrănește și din aprecierea din partea publicului. Pe TikTok am avut parte de astfel de apreciere din partea celor care mă urmăresc. Sunt peste 100.000 de oameni care îmi urmăresc materialele și asta mă face să mă simt responsabil și să continui. Îmi place că am parte și de foarte multă interacțiune cu abonații mei.

Cum crezi tu că pot influența aceste platforme online elevii?

Aceste platforme au părți pozitive, dar și negative. Fiecare este liber să decidă cum dorește să își consume timpul liber. Spre exemplu, dacă vei petrece mai mult timp pe TikTok, platforma are o inteligență artificială care depistează domeniul tău de interes și îți va livra conținut potrivit. Dacă vrei muzică, primești muzică, dacă vrei să înveți, îți livrează conținut educativ, dacă vrei prostie, primești materiale pe măsură.

Pe viitor, ce îți propui? Vei îmbina în continuare creația, muzica și jurnalismul? Sau una singură? Sau ceva nou?

Deja m-am specializat în aceste domenii. Am studiat pedagogie, muzică, jurnalism, și probabil că deja fac parte din mine și mă caracterizează. Sunt deschis la orice este nou, însă momentan nu am planuri de a mă reprofila.

Cu toate acestea, timp pentru tine mai ai? Ce îți place să faci în timpul liber?

Nu prea am timp de mine și spun asta cu capul plecat. Promit că îmi voi face mai mult timp pentru mine și pentru cei aproapiați care merită mai multă atenție din partea mea. În schimb, în timpul liber fac foarte mult sport și călătoresc.

Câteva gânduri pe final de interviu?

Călăuzit de ideea că cei ce aduc soarele în viața altora, vor trăi și ei în lumina, dar și datorită sentimentului de prețuire pe care îl simt pentru oameni, transmit doar gânduri bune tuturor.

Mulțumesc pentru interviu și pentru această frumoasă colaborare!

Continue Reading

Artiști

Actorul Radu Mateucă: Artiștii sunt cei care colorează cu imaginația și creativitatea lor (INTERVIU)

Published

on

Radu Gabriel Mateucă este actorul care a impresionat România, în cadrul emisiunii “Românii au Talent”, difuzată de ProTV. A combinat actoria cu cântatul la pian, cucerind juriul format din cele patru personalități. A studiat Arta actorului și de asemenea, a finalizat cu succes un program de Master în același domeniu. Este un artist căruia îi place să învețe lucruri noi de oricare factură. Se consideră un om liber care trăiește din abundență și își dorește o lume mai bună. Radu Gabriel Mateucă este un om care își ajută aproapele și îi tratează pe ceilalți așa cum i-ar plăcea lui să fie tratat. Este un om care pur și simplu vrea să se bucure de viață. Spune despre el că nu este doar artist, ci un “om inovator”.

Care este povestea ta și a talentului tău?

Am început să studiez pianul de la vârsta de 6 ani, după ce am văzut un episod foarte drag mie. Un episod din Tom & Jerry (“The Cat Concerto”), în care Tom cânta la pian Rapsodia Ungară No. 2 de Franz Liszt. Acel episod pentru mine a reprezentat ceva uluitor, ceva absolut extraordinar și ieșit din comun. Când am văzut cum cânta Tom la pian, mi-am spus că vreau și eu să cant la pian. I-am spus bunicului meu, iar apoi, el a fost cel care m-a dus la Școala de Muzică și m-a înscris la cel mai bun profesor. Școala Nr. 1 “Iosif Sava”, prof. Viorica Nistoroiu, căreia îi sunt și acum recunoscător pentru faptul că m-a îndrumat atât de frumos și mi-a insuflat această pasiune pentru pian pe care o mai am și probabil o voi avea până la sfârșitul vieții. Este ceva cu care m-am născut.

Actorul a povestit că a fost sceptic în privința participării la emisiunea Românii au Talent. Teamă de eșec era imensă. Tot el povestește că acesta a fost motivul principal pentru care a participat în competiție. A vrut să-și învingă această mare temere. O temere de un foarte probabil penibil în fațaunei țări întregi. Acest eșec a fost de fapt un succes, spre fericirea sa. Radu Gabriel Mateucă spune că odată depășită această frică, a simțit că a crescut foarte mult în ochii săi. Mărturisește că i s-au elimiant anumite blocaje și frici, recomandând participarea la emisiune și altora în situații similare. În tot acest timp, artistul a fost suținut de familie și prieteni, carora le mulțumește.

Cum poți descrie experiența trăită la “Românii au Talent”?

Inediată! Foarte interesantă. Mi s-a părut că trăiesc un basm, o poveste. Fiind atât de sperios și temător, iar în mintea mea făcându-mi o grămadă de scenarii eram foarte speriat de experiența asta în sine. Până la urmă am început să văd cu alți ochi. Ceva de genul, totul sau nimic! Niciodată realitatea de zi cu zi nu este că cea virtuală. Pur și simplu știam ce aveam de făcut, am fost sigur pe mine, mi-am făcut numărul pentru că totuși am o displină de la actorie, în așa fel încât să-mi pregătesc numărul dinainte. Știam exact ce aveam de făcut. Știam toate punctele prin care trebuia să trec. Nu m-aș fi așteptat să primesc pentru de DA, deoarece nu știam cum o să fie primit numărul. Mi s-a părut într-un fel, un număr foarte excentric și un pic neortodox. Sincer spun că nu aveam așteptări de la acest număr. Așteptam să primesc și păreri negative, dar se pare că a avut un impact foarte bun și foarte puternic. Mă bucură asta pentru că până la urmă am vrut cu acest număr să mă duc mai mult în zona emoțională în care să prezint o poveste.

Cum și în ce mod te-a influențat experiența trăită la emisiunea de talente?

Pozitiv! Absolut pozitiv. Toate comentariile au fost pozitive. Eu însumi m-am bucurat de acel moment. Sunt om destul de critic și perfecționist, dar pur și simplu m-am oprit pentru un moment, uitându-mă la mine, fără să mă judec și mi-am dat seama că până la urmă, tot perfecționismul ăsta al meu nu a fost degeaba. M-a ajutat să-mi creez un număr bun, un număr în care să cred ulterior. La început nu prea credeam. Mi se părea ciudat și nu știam cum o să fie interceptat de oameni. Până la urmă, revăzându-mi momentul, mi-am dat seama că toate lucrurile frumoase stau în simplitatea și sinceritea de a transmite niște emoții frumoase oamenilor.

L-am întrebat pe Radu Gabriel Mateucă cu ce se deosebește față de alți colegi din domeniul său artistic.

Mă deosebesc în primul rând că îmi place să cred, vreau, lucrez și îmi voi dedica toată viața să fiu bun. Să fiu sincer. Să nu fiu egocentrist. Să nu cred că meseria asta este o meserie în care trebuie să faci compromisuri. Mă deosebesc față de alți colegi care și-au pierdut speranța și s-au înrăit, prin faptul că și eu mi-am pierdut speranța, dar am vrut să mi-o redobândesc. Am vrut enorm să mi-o redobândesc. Mi se părea inuman și anormal în timpul facultății când nu știam că devenisem înrăit. Mi se părea normal să fiu așa. Este așa de autodistructiv când ești înrăit șicrezi în alții în loc să crezi în ține. Așa că pot să mă deosebesc prin bunătate și prin sinceritate, dar și prin faptul că îmi doresc o lume mai bună. Poate că sunt mulți care și-o doresc, dar din păcate mulți își pierd speranța și se pierd pe parcurs.

Artistul simte că experința de la “Românii au Talent” este una dintre cele mai frumoase realizări ale sale. O mare realizare pentru el este și faptul că predă pian și că-i place să învețe oamenii și să le ofere cunoştinţe. O altă mare realizare este legată de admiterea pentru studii superioare. A fost admis din prima, la o facultate pretențioasă atât la Licență, cât și la Master. Crede că majoritatea împlinirilor sunt în viața de zi cu zi. Pentru Radu Gabriel Mateuca, bunătatea sa este cea mai mare realizare. Se bucură și pentru faptul că a hotărât să-și fie prieten. Spune că s-a decis să-și fie cel mai bun prieten și să-și urmeze visele până la capătul vieții.

Ce îți propui în continuare pe plan profesional?

Nu-mi propun nimic! Îmi doresc doar să fiu fericit, să fac ce-mi place șisă fiu liber. Fie că interpretez un monolog, o poezie, fie că studiez o melodie sau că dau lecții de pian, fie că învăț japoneză sau fac dublaje pentru desene și așa mai departe. Îmi propun doar să fiu fericit cu ceea ce fac și să fac ceea ce-mi place.

Ce mesaj ai vrea să transmiți cititorilor noștri, dar și oamenilor în general?

Da! Doresc să îi îndemn pe oameni să fie buni și să fim oameni unii cu alții. Atâtea necazuri se întâmplă în ultima vreme. Vorbesc despre războie, bârfe, invidii, gelozii, mizerii, competitivitate, fiecare să fie mai bun decât celălalt, egocentrism. Noi nu avem nevoie de toate aceste porcării. Nu avem nevoie de seriale care ne transmit mesaje de violență, crime sau jafuri. Avem nevoie de bunătate. Faceți ce vă place. Cereți-vă drepturile financiare, emoționale și sociale și fiți fericiți cu ceea ce faceți. Dacă fiecare face ce-i place și ajunge să fie fericit cu ceea ce-i place și să câștige din ceea ce-i place, putem construi o societate foarte frumoasă.

Ai ceva pe suflet despre care ți-ar plăcea să vorbești?

Aș vrea să vorbesc puțin despre facultate și despre neplăcerile create de această facultate, în speranța că sunt mulți care gândesc și simt că mine. Am intrat în facultate cu un entuziasm teribil. Am dat de actorie în clasa a IX-a când am intrat la liceu în trupa de teatru și mi-a plăcut enorm. Repetițiile erau foarte relaxate, destinse, fiecare avea libertate de exprimare, fiecare avea creativitatea lui, eram prieteni unii cu alții, făceam piese, nu eram stresați. Nu aveam o încrâncenare, nu aveam o competivitate și nici bârfe. Am crezut din toată inima că atunci când voi intra în această meserie voi da de oameni frumoși cu mintea lucidă și senină. N-am crezut că voi da de oameni care să vrea totul doar pentru ei. Să vrea să fie doar ei primii. N-am crezut că voi da de oameni cu atâtea probleme emoționale nerezolvate. N-am crezut că voi da de profesori atât de reci, atât de lipsiți de autoritate și vulnerabili în fața unor cete de sălbatici, căci nu pot să-i numesc altfel pe colegii mei. Actoria este în continuare pentru mine o pasiune, dar mi-a fost cumva umbrită. Mi-a fost murdărită de anumiți oamenii cu care am avut neplăcerea și până la urmă plăcerea, într-un fel. Din păcate este o lume nesusținută. Toți oamenii cred că să fii actor e așa … boem. Meseria de actor este foarte grea. Lucrezi cu sufletul tău, cu emoțiile tale. Aici toată lumea are pretenții. Nu există compasiune, nu există empatie. Nu există oameni cărora să le pese cu adevărat de ce simți tu. Nu este o meserie frumoasă din punctul ăsta de vedere, dar totuși nu aș vrea să cred asta pentru că meseria în sine este foarte frumoasă. Numai că așa cum au perceput-o oamenii este total eronat. Nu este o meserie în care noi suntem susținuți financiar. Artiștii independenți sunt muritori de foame. N-au bani! Sunt învrăjbiți, înrăiți precum niște fiare înfometate. Instituțiile sunt foarte stricte și autoritare. Nu le pasă cu adevărat de ce simți tu și este foarte aiurea. Artiștii sunt niște oameni care au rostul și misiunea de a face lucrurile frumoase și de a transmite frumusețe oamenilor. Dacă nu este bunătate și oamenie în meseria asta, atunci unde? În meseria asta de artist ar trebui să fie cea mai mare bunătate, înțelegere și libertate. Artiștii ar trebui să fie susținuți financiar și plătiți foarte bine. Până la urmă ei sunt cei care colorează cu imaginația și creativitatea lor, toate perioadele urâte prin care trecem. Unde am ajunge noi oamenii dacă nu ar exista artă? Ce facem noi în perioada asta a pandemiei? Nu ascultăm muzică, nu ne uităm la filme, la piese de teatru, nu citim? Toate țin de artă, de frumos, de sănătatea mentală. Un om, adică un artist care pune accent pe sănătatea mentală prin artă și într-un fel este meseria lui să vindece oamenii, ar trebui să fie la fel de bine plătit precum un doctor. Artiștii și doctorii ar trebui să fie printre cei mai bine plătiți oameni din lume. Ei sunt vindecătorii. Artiștii se ocupă de vindecarea psihică și emoțională și dau speranță și sunt aici să facă lumea mai bună, iar doctorii, la fel, pe domeniul lor.

Iți mulțumesc pentru acest interviu de excepție și îmi doresc să ne reauzim de fiecare dată, la fel, înconjurați de pozitivitate și gânduri frumoase! Sper și eu ca toți artiștii independenți să aibă parte de mai multă înțelegere și susținere.

Mulțumesc frumos, Dragoș Popa. Îți mulțumesc pentru oportunitatea de a acorda acest interviu. A fost o mare plăcere!

Radu Gabriel Mateucă poate fi găsit pe pagina sa de Facebook.

Acesta este un transcript după interviul orginal în format audio.

Continue Reading

Artiști

Ozana Barabancea: „Un pic de OZANA miroase in aer!” (INTERVIU)

Published

on

La 4 ani, dirija corul grădiniței. La 15 ani a vândut bijuteriile moștenite de la mama sa pentru a-și plăti primele lecții de canto, luate cu profesorul Iulian Baiașu. O altă mare personalitate a muzicii românești, i-a marcat destinul, acesta a fost dirijorul corului Operei Naționale din București, maestrul Stelian Olariu.

Odată cu trecerea anilor s-a transformat într-un muzician respectat. De peste 30 de ani este artist liric al Operei Naționale din București. Și-a format propria orchestră pe care o dirijează cu pasiune și măiestrie, Orchestra Lumini Sonore. Este interpretă de jazz, personalitate TV și membră a juriului în cadrul celebrei emisiuni „Te cunosc de undeva” – Antena 1.

De-a lungul timpului a avut turnee în Italia, Germania, Grecia, Thailanda, Japonia, Slovenia etc. A cântat în fața împărătesei Japoniei (1999), prințului Iordaniei (2006) și prințesei Thailandei (2003), a primit premii și distincții. A făcut parte din distribuția Musicalului Chicago, precum și a filmului „Supraviețuitorul” în regia lui Sergiu Nicolaescu, dar a avut parte și de alte roluri în filme.

Cea mai mare realizare din toate timpurile sunt copiii ei, Gloria și Andrew, pe care i-a inspirat, iar astăzi fac pași spre extraordinara lume a muzicii.

Dragă Ozana, sunt multe persoane care au calitați artistice, dar nu reușesc să le aducă în atenția publicului, probabil că nu știu să le valorifice. Cum v-ați descoperit calitățile vocale și când ați hotărât să le șlefuiți?

Primul meu contact cu muzica a fost la vârsta de 4 ani când am dirijat corul gradiniței. Am cântat de mică, dorind să imit Dive celebre pe care le tot  vedeam la TV pe vremea aceea. Una dintre ele cu care am reușit să petrec ani buni în Operă a fost soprana Silvia Voinea. O adoram!

Ce îmi puteți spune despre stilul dumneavoastră de viață? Cine este Ozana ca femeie în viața de zi cu zi?

Sunt un om ocupat, dar fericit că pot și fac ceea ceea ce îmi place, că nu mă îneacă rutina, că pot gusta din multe și frumoase forme ale  artei, că am o disponibilitate, o chemare și o determinare pentru muzică, actorie, interpretare, și mai ales, acum în  ultimul timp, arta dirijorală. Am doi copii superbi pe care îi îndrum pe aceeași cale a muzicii, am oameni buni în jurul meu care mă protejează, mă iubesc, îi iubesc la  rândul meu și ne respectăm opiniile, ceea ce conteaza foarte mult. E loc pentru oricine, părerea mea. Dacă presa consideră interesant să promoveze pseudovalori, se datorează faptului că publicul tolerează și nu ia măsuri în consecință. De aceea apar tot felul de “personaje circare” la tot pasul, pentru că și bufonii au avut rolul lor în istorie. Important e să știm să discernem și să nu ne creem astfel de modele!

Am învățat de la mentorii mei din domeniul artistic, faptul că aspectul și vestimentația unui artist indiferent de domeniu, sunt elemente cheie pentru imagine. Faptul că vă atrage extravaganța, asta putem observa cu toții. Însă, atunci când nu sunteți pe scenă, ce ținute preferați?

Prefer ținutele clasice, dar accesorizate vizibil, pentru că eu sunt o persoană care lasă urme și la propriu și la figurat și îmi asum această mărturisire. Un pic de OZANA miroase în aer.

Cu toții avem o pasiune ascunsă. Vă mărturisesc că ador să fac prăjituri, în special torturi, deși ornatul îmi cam dă bătaie de cap. Despre pasiunea dumneavoastră ascunsă ce îmi povestiți?

Nu am nimic ascuns, ci  “lucrez” cu pasiunea la vedere! Ador călătoriile, locurile noi din care mă încarc, ador cristalele și  geodele pe care le încarc cu energie și lumină, ador să cânt, să dirijez,  să joc în piese de  teatru, să mă exprim artistic, să trăiesc și să mă bucur și să mulțumesc prietenului nostru comun, EL, PENTRU TOATE  lucrurile frumoase din viața mea!

Să facem un exercițiu de imaginație. Multe fructe arată delicios la exterior, dar la interior sunt … mai puțin sănătoase, mi-aș permite să spun, stricate. Pornind de la aceasta idee, vreau să știu cum vă alegeți prietenii, persoanele cu care colaborați și cei în care considerați că vă puteți pune speranța la nevoie?

Greu de răspuns! Prietenele mele sunt meseria, copiii și familia mea. Restul sunt persoane trecătoare pe  care le respect, cu care colaborez, mai socializam (sincer, foarte  rar!) și cam atât! Am un statut și o notorietate care m-au  învățat să mă feresc să dau loc la interpretări. Cred că respectul e mai important de la o anumită vârstă.

Având în vedere exemplul meu de mai sus, cel cu fructele, s-a întâplat să întâlniți astfel de oameni, mai puțin „sanatoși”?

Desigur, însă i-am iertat! Știu să mă apăr și să îmi iau ce îmi este de folos din viață!

Tinerii din ziua de azi care sunt pasionați de sport, își aleg ca model un sportiv cu un istoric de invidiat. Revin la carieră și îmi doresc să aflu care este sau care a fost idolul pe care l-ați apreciat încă din copilarie?

Nu am avut idoli. Am și acum în memorie oameni speciali și generoși, oameni cu geniu, dar știm cu toții că genialii nu sunt perfecți, oameni cărora le-am iertat micile greșeli prin comparație cu geniul lor. Oamenii pe care i-am savurat, i-am respectat și le-am iertat micile scăpări. Geniul lor le permitea să greșească!

Anul 2011 este de domeniul trecutului, însă trecutul este semnificativ. Cum a fost acel an în privința realizarilor personale și profesionale?

Cel mai frumos și minunat an din viața mea, când am împletit utilul cu plăcutul și cu spornicia, anul în care mi-am găsit echilibrul pe toate planurile, anul în care am învățat să iert și să iubesc! Am avut o grămadă de  apariții și noi proiecte teatrale, am redeschis poarta spre specializarea dirjorală, m-am bucurat de respectul și admirația multor oameni importanți.

Vă propuneți să împliniți în 2012, ceva ce nu s-a putut în 2011?

Să iubesc și să fiu iubită!

Predați lecții de canto și cred că orice dascăl este un simbol pentru societate. Un profesor, indiferent de domeniul în care activează trebuie să fie foarte atent cu elevii săi, deoarece aceștia vor ține cont de ceea ce învață și vor urma întocmai, majoritatea sfaturile. Cât de greu este să lucrezi cu copiii și tinerii?

E greu,  e frumos, e provocator, e interesant și responsabilizator, dar acum eu mă axez pe pregătirea mea  dirijorală și am lasat-o mai moale cu lecțiile de canto! Nu mai am timp! Eu investesc emoțional, intelectual și financiar în lecții de dirijat!

Sunt curios și îmi doresc să aflu, care este motivul pentru care v-ați alege ca profesor de canto dacă ați fi elev?

Am simțul umorului, răbdarea necesară și zâmbesc în permanență!

Până data următoare, vă mulțumesc pentru disponibilitatea de care ați dat dovadă pentru a contura acest interviu. Vă doresc să aveți parte de tot binele din lume și mult succes în continuare, în ideea de a-i inspira și pe alții să prospere!

Continue Reading

Trending