Connect with us

Artiști

Actorul Radu Mateucă: Artiștii sunt cei care colorează cu imaginația și creativitatea lor

Published

on

Radu Gabriel Mateucă este actorul care a impresionat România, în cadrul emisiunii “Românii au Talent”, difuzată de ProTV. A combinat actoria cu cântatul la pian, cucerind juriul format din cele patru personalități. A studiat Arta actorului și de asemenea, a finalizat cu succes un program de Master în același domeniu. Este un artist căruia îi place să învețe lucruri noi de oricare factură. Se consideră un om liber care trăiește din abundență și își dorește o lume mai bună. Radu Gabriel Mateucă este un om care își ajută aproapele și îi tratează pe ceilalți așa cum i-ar plăcea lui să fie tratat. Este un om care pur și simplu vrea să se bucure de viață. Spune despre el că nu este doar artist, ci un “om inovator”.

Care este povestea ta și a talentului tău?

Am început să studiez pianul de la vârsta de 6 ani, după ce am văzut un episod foarte drag mie. Un episod din Tom & Jerry (“The Cat Concerto”), în care Tom cânta la pian Rapsodia Ungară No. 2 de Franz Liszt. Acel episod pentru mine a reprezentat ceva uluitor, ceva absolut extraordinar și ieșit din comun. Când am văzut cum cânta Tom la pian, mi-am spus că vreau și eu să cant la pian. I-am spus bunicului meu, iar apoi, el a fost cel care m-a dus la Școala de Muzică și m-a înscris la cel mai bun profesor. Școala Nr. 1 “Iosif Sava”, prof. Viorica Nistoroiu, căreia îi sunt și acum recunoscător pentru faptul că m-a îndrumat atât de frumos și mi-a insuflat această pasiune pentru pian pe care o mai am și probabil o voi avea până la sfârșitul vieții. Este ceva cu care m-am născut.

Actorul a povestit că a fost sceptic în privința participării la emisiunea Românii au Talent. Teamă de eșec era imensă. Tot el povestește că acesta a fost motivul principal pentru care a participat în competiție. A vrut să-și învingă această mare temere. O temere de un foarte probabil penibil în fațaunei țări întregi. Acest eșec a fost de fapt un succes, spre fericirea sa. Radu Gabriel Mateucă spune că odată depășită această frică, a simțit că a crescut foarte mult în ochii săi. Mărturisește că i s-au elimiant anumite blocaje și frici, recomandând participarea la emisiune și altora în situații similare. În tot acest timp, artistul a fost suținut de familie și prieteni, carora le mulțumește.

Cum poți descrie experiența trăită la “Românii au Talent”?

Advertisement

Inediată! Foarte interesantă. Mi s-a părut că trăiesc un basm, o poveste. Fiind atât de sperios și temător, iar în mintea mea făcându-mi o grămadă de scenarii eram foarte speriat de experiența asta în sine. Până la urmă am început să văd cu alți ochi. Ceva de genul, totul sau nimic! Niciodată realitatea de zi cu zi nu este că cea virtuală. Pur și simplu știam ce aveam de făcut, am fost sigur pe mine, mi-am făcut numărul pentru că totuși am o displină de la actorie, în așa fel încât să-mi pregătesc numărul dinainte. Știam exact ce aveam de făcut. Știam toate punctele prin care trebuia să trec. Nu m-aș fi așteptat să primesc pentru de DA, deoarece nu știam cum o să fie primit numărul. Mi s-a părut într-un fel, un număr foarte excentric și un pic neortodox. Sincer spun că nu aveam așteptări de la acest număr. Așteptam să primesc și păreri negative, dar se pare că a avut un impact foarte bun și foarte puternic. Mă bucură asta pentru că până la urmă am vrut cu acest număr să mă duc mai mult în zona emoțională în care să prezint o poveste.

Cum și în ce mod te-a influențat experiența trăită la emisiunea de talente?

Pozitiv! Absolut pozitiv. Toate comentariile au fost pozitive. Eu însumi m-am bucurat de acel moment. Sunt om destul de critic și perfecționist, dar pur și simplu m-am oprit pentru un moment, uitându-mă la mine, fără să mă judec și mi-am dat seama că până la urmă, tot perfecționismul ăsta al meu nu a fost degeaba. M-a ajutat să-mi creez un număr bun, un număr în care să cred ulterior. La început nu prea credeam. Mi se părea ciudat și nu știam cum o să fie interceptat de oameni. Până la urmă, revăzându-mi momentul, mi-am dat seama că toate lucrurile frumoase stau în simplitatea și sinceritea de a transmite niște emoții frumoase oamenilor.

L-am întrebat pe Radu Gabriel Mateucă cu ce se deosebește față de alți colegi din domeniul său artistic.

Mă deosebesc în primul rând că îmi place să cred, vreau, lucrez și îmi voi dedica toată viața să fiu bun. Să fiu sincer. Să nu fiu egocentrist. Să nu cred că meseria asta este o meserie în care trebuie să faci compromisuri. Mă deosebesc față de alți colegi care și-au pierdut speranța și s-au înrăit, prin faptul că și eu mi-am pierdut speranța, dar am vrut să mi-o redobândesc. Am vrut enorm să mi-o redobândesc. Mi se părea inuman și anormal în timpul facultății când nu știam că devenisem înrăit. Mi se părea normal să fiu așa. Este așa de autodistructiv când ești înrăit șicrezi în alții în loc să crezi în ține. Așa că pot să mă deosebesc prin bunătate și prin sinceritate, dar și prin faptul că îmi doresc o lume mai bună. Poate că sunt mulți care și-o doresc, dar din păcate mulți își pierd speranța și se pierd pe parcurs.

Artistul simte că experința de la “Românii au Talent” este una dintre cele mai frumoase realizări ale sale. O mare realizare pentru el este și faptul că predă pian și că-i place să învețe oamenii și să le ofere cunoştinţe. O altă mare realizare este legată de admiterea pentru studii superioare. A fost admis din prima, la o facultate pretențioasă atât la Licență, cât și la Master. Crede că majoritatea împlinirilor sunt în viața de zi cu zi. Pentru Radu Gabriel Mateuca, bunătatea sa este cea mai mare realizare. Se bucură și pentru faptul că a hotărât să-și fie prieten. Spune că s-a decis să-și fie cel mai bun prieten și să-și urmeze visele până la capătul vieții.

Advertisement

Ce îți propui în continuare pe plan profesional?

Nu-mi propun nimic! Îmi doresc doar să fiu fericit, să fac ce-mi place șisă fiu liber. Fie că interpretez un monolog, o poezie, fie că studiez o melodie sau că dau lecții de pian, fie că învăț japoneză sau fac dublaje pentru desene și așa mai departe. Îmi propun doar să fiu fericit cu ceea ce fac și să fac ceea ce-mi place.

Ce mesaj ai vrea să transmiți cititorilor noștri, dar și oamenilor în general?

Da! Doresc să îi îndemn pe oameni să fie buni și să fim oameni unii cu alții. Atâtea necazuri se întâmplă în ultima vreme. Vorbesc despre războie, bârfe, invidii, gelozii, mizerii, competitivitate, fiecare să fie mai bun decât celălalt, egocentrism. Noi nu avem nevoie de toate aceste porcării. Nu avem nevoie de seriale care ne transmit mesaje de violență, crime sau jafuri. Avem nevoie de bunătate. Faceți ce vă place. Cereți-vă drepturile financiare, emoționale și sociale și fiți fericiți cu ceea ce faceți. Dacă fiecare face ce-i place și ajunge să fie fericit cu ceea ce-i place și să câștige din ceea ce-i place, putem construi o societate foarte frumoasă.

Ai ceva pe suflet despre care ți-ar plăcea să vorbești?

Aș vrea să vorbesc puțin despre facultate și despre neplăcerile create de această facultate, în speranța că sunt mulți care gândesc și simt că mine. Am intrat în facultate cu un entuziasm teribil. Am dat de actorie în clasa a IX-a când am intrat la liceu în trupa de teatru și mi-a plăcut enorm. Repetițiile erau foarte relaxate, destinse, fiecare avea libertate de exprimare, fiecare avea creativitatea lui, eram prieteni unii cu alții, făceam piese, nu eram stresați. Nu aveam o încrâncenare, nu aveam o competivitate și nici bârfe. Am crezut din toată inima că atunci când voi intra în această meserie voi da de oameni frumoși cu mintea lucidă și senină. N-am crezut că voi da de oameni care să vrea totul doar pentru ei. Să vrea să fie doar ei primii. N-am crezut că voi da de oameni cu atâtea probleme emoționale nerezolvate. N-am crezut că voi da de profesori atât de reci, atât de lipsiți de autoritate și vulnerabili în fața unor cete de sălbatici, căci nu pot să-i numesc altfel pe colegii mei. Actoria este în continuare pentru mine o pasiune, dar mi-a fost cumva umbrită. Mi-a fost murdărită de anumiți oamenii cu care am avut neplăcerea și până la urmă plăcerea, într-un fel. Din păcate este o lume nesusținută. Toți oamenii cred că să fii actor e așa … boem. Meseria de actor este foarte grea. Lucrezi cu sufletul tău, cu emoțiile tale. Aici toată lumea are pretenții. Nu există compasiune, nu există empatie. Nu există oameni cărora să le pese cu adevărat de ce simți tu. Nu este o meserie frumoasă din punctul ăsta de vedere, dar totuși nu aș vrea să cred asta pentru că meseria în sine este foarte frumoasă. Numai că așa cum au perceput-o oamenii este total eronat. Nu este o meserie în care noi suntem susținuți financiar. Artiștii independenți sunt muritori de foame. N-au bani! Sunt învrăjbiți, înrăiți precum niște fiare înfometate. Instituțiile sunt foarte stricte și autoritare. Nu le pasă cu adevărat de ce simți tu și este foarte aiurea. Artiștii sunt niște oameni care au rostul și misiunea de a face lucrurile frumoase și de a transmite frumusețe oamenilor. Dacă nu este bunătate și oamenie în meseria asta, atunci unde? În meseria asta de artist ar trebui să fie cea mai mare bunătate, înțelegere și libertate. Artiștii ar trebui să fie susținuți financiar și plătiți foarte bine. Până la urmă ei sunt cei care colorează cu imaginația și creativitatea lor, toate perioadele urâte prin care trecem. Unde am ajunge noi oamenii dacă nu ar exista artă? Ce facem noi în perioada asta a pandemiei? Nu ascultăm muzică, nu ne uităm la filme, la piese de teatru, nu citim? Toate țin de artă, de frumos, de sănătatea mentală. Un om, adică un artist care pune accent pe sănătatea mentală prin artă și într-un fel este meseria lui să vindece oamenii, ar trebui să fie la fel de bine plătit precum un doctor. Artiștii și doctorii ar trebui să fie printre cei mai bine plătiți oameni din lume. Ei sunt vindecătorii. Artiștii se ocupă de vindecarea psihică și emoțională și dau speranță și sunt aici să facă lumea mai bună, iar doctorii, la fel, pe domeniul lor.

Advertisement

Iți mulțumesc pentru acest interviu de excepție și îmi doresc să ne reauzim de fiecare dată, la fel, înconjurați de pozitivitate și gânduri frumoase! Sper și eu ca toți artiștii independenți să aibă parte de mai multă înțelegere și susținere.

Vă mulțumesc pentru oportunitatea de a acorda acest interviu. A fost o mare plăcere!

Radu Gabriel Mateucă poate fi găsit pe pagina sa de Facebook.

Acesta este un transcript după interviul orginal în format audio.

Advertisement
Continue Reading
Advertisement
Click to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Artiști

Pianista Sânziana Mircea inclusă de Universitatea Bocconi în topul celor mai de succes absolvente din istoria sa

Published

on

Una dintre cele mai prestigioase universitati din lume – Universitatea de Economie Luigi Bocconi din Milano, a celebrat data de 8 martie – Ziua Internationala a Femeii, prin lansarea volumului “Changed by Women”. Realizat in colaborare cu jurnalista Diana Cavalcoli de la Corriere della Sera, volumul prezinta povestile de succes a 99 de absolvente ale universitatii, selectate din cei peste 120 de ani de activitate. Printre acestea se numara si pianista Sinziana Mircea, singura romanca inclusa in acest top.

Este un imens privilegiu sa fiu inclusa printre cele 99 de absolvente din toate timpurile, selectate de Bocconi pentru a fi prezentate in aceasta carte. Cu atat mai mult cu cat anul acesta Bocconi Business School, a carei absolventa sunt, s-a clasat pe locul 3 in topul celor mai bune scoli de business din lume”, a declarat pianista si compozitoarea Sinziana Mircea.

Printre cele 99 de povesti de succes se numara: Alice Acciarri – General Manager e-Bay Italia, Silvia Ardagna – Chief European Economist Barclays, Elisa Balbo – soprana de nivel mondial, Silvia Candiani – Vice-President Microsoft, Margherita Della Valle – CEO Vodafone Group, Francesca Cornelli – Decan Kellogg School of Management/ Northwestern University Chicago, Roberta Gatti – World Bank Chief Economist for EMEA, Elisabetta Magistretti – prima CEO UniCredit Bank, Titti Postiglione – Sef Adjunct al Departamentului pentru Protectia Civila Italia.

Pianista Sinziana Mircea, absolventa a programului de masterat in managementul artelor s-a remarcat atat prin cariera concertistica desfasurata pe marile scene ale lumii, cat si prin activitatile sale de profesor universitar, cercetator si antreprenor cultural. Proiectele muzicale realizate de Sinziana s-au evidentiat prin caracterul inovator, acesta fiind trademark-ul muzicienei romane. Astfel, muziciana a realizat restituri ale patromoniului muzical mondial prin prezentarea in premiera absoluta a unor lucrari de secol XVIII, descoperite chiar de ea in arhivele conservatoarelor italiene. Programele concertelor sale, prezentate cu mare succes de public si critica in intreaga lume, contin atat repertoriul clasic, cat si compozitiile pianistei, in show-uri imersive de muzica si lumina, in care muzica este insotita de proiectii video realizate cu inteligenta artificiala.

Advertisement

Sinziana este, deasemenea, implicata in numeroase proiecte educationale dedicate promovarii tinerilor muzicieni, derulate prin Asociatia Museart, fondata de aceasta in 2012.

Alaturi de violonistul Alexandru Tomescu, incepand din anul 2023 Sinziana Mircea a sustinut un amplu turneu mondial pe scene precum Kennedy Center din Washington D.C., Silk Road Arts Center Beijing, Filarmonica din Ljubliana, Teatrul National de Dans din Budapesta si altele.

“Bocconi mi-a deschis usa catre o alta lume: m-a facut sa inteleg intr-un sens profund ca muzica devine relevanta daca este impartasita cu publicul la un nivel emotional profund si durabil. Publicul de azi cauta experiente imersive, senzoriale, iar actul artistic, pentru a ramane relevant, trebuie sa raspunda acestor nevoi. Am inteles o data in plus ca sectorul cultural are forta de a regenera si dezvolta comunitatile, fie ele mici sau mari, intr-un mod minunat, iar aceasta trebuie sa devina o prioritate pentru fiecare natiune.”, a declarat pianista Sinziana Mircea.

Cele 99 de povesti de succes pun o lumina puternica asupra rolului femeilor in transformarea si progresul societatii moderne, intr-un moment in care umanitatea se afla in profunda schimbare, determinata de provocari dintre cele mai mai mari si mai diverse.

Despre Sinziana Mircea

Advertisement

Pianista Sinziana Mircea a concertat in Statele Unite ale Americii, Japonia, China si Europa, pe scene precum: Carnegie Hall New York, Kennedy Center Washington DC, Tokyo Metropolitan Theater, Silk Road Arts Center Beijing, St Martin-in-the-Fields Londra, Ateneul Roman sau Sala Radio din Bucuresti etc.

Pianista a obtinut diploma de licenta cu calificativul maxim la Hochschule für Musik und Tanz Köln, Germania si diploma de masterat la Guildhall School of Music & Drama Londra, unde a fost admisa cu bursa integrala de studii oferita de Steinway & Sons UK. In paralel, pianista s-a perfectionat la Accademia Pianistica Imola din Italia. Ulterior a urmat cursurile de masterat in Arts Management la SDA Bocconi Business School – Milano. A obtinut numeroase premii in competitii nationale si internationale, printre care Premiul de Debut la Miami International Piano Festival Academy (2016). In anul 2014 a devenit primul bursier roman al Van Cliburn Foundation TCU School of Music, SUA, fiind invitata sa participe la Piano Texas Festival & Academy, in urma unor selectii la nivel mondial. Sinziana Mircea a primit in 2017 titlul de Young Steinway Artist, desemnand cei mai promitatori pianisti din intreaga lume.

Inregistrarile concertelor ei au fost difuzate de toate canalele radio europene importante pentru muzica clasica, inclusiv BBC Radio 3, RAI 3 Italia, Music3 Belgia sau Radio Romania Muzical. Pianista a lansat cinci CD-uri, dintre care 3 discuri solistice Fortuna – Piano Sensation, Unending Love si Nihil Sine Deo si a alte doua impreuna cu violonistul Alexandru Tomescu. Ȋn prezent, preda la Conservatorul „Luigi Canepa” din Sassari, Sardinia, Italia. Sinziana Mircea a obtinut bursele de cercetare “Nicolae Iorga” oferita de Ministerul Educatiei si ICR Venezia, precum si bursa “Bratianu” oferita de Ministerul Culturii. Acum Sinziana Mircea este doctoranda in cadrul Universitatii de Vest din Timisoara.

Advertisement
Continue Reading

Artiști

Alexandra Căpitănescu a câștigat „Vocea României” 2023 și premiul în valoare de 100.000 de euro

Published

on

Publicul a votat câștigătorul în Marea Finală Vocea României 2023! Iată cine a câștigat râvnitul trofeu și suma impresionantă de 100.000 de euro!

Vineri seara, pe data de 15 decembrie, în Marea Finală Vocea României 2023, au participat patru concurenți: Vlad Musta, din echipa Irinei Rimes, Alex Maxim din echipa lui Smiley, Melisa Antonesi, finalistă în echipa lui Theo Rose și Horia Brenciu și Alexandra Căpitănescu, din echipa lui Tudor Chirilă.

Marele câștigător din Finala Vocea României 2023 este Alexandra Căpitănescu!

Alexandra, în vârstă de 19 de ani, a obţinut cele mai multe voturi din partea publicului, după ce a cântat melodia „Alone” şi a avut un duet cu antrenorul Tudor Chirilă şi cu Adrian Nour.

Advertisement

Tânăra este din Galaţi şi este studentă la Facultatea de Fizică Medicală, dorindu-şi să devină fizician medical. Deşi întotdeauna a fost atrasă de ştiinţele exacte, are şi o pasiune puternică pentru muzică, fiind încă de mică fascinată de sunetul pe care îl scot păsările din curte. Alexandra a mărturisit că este o cu totul altă persoană când este pe scenă. În viaţa de zi cu zi este percepută ca retrasă şi cuminte. De altfel, ea spune că nu a avut prea mulţi prieteni şi că în copilărie prefera să stea la bunici şi să cânte singură, imaginându-şi că dă concerte.

Pe locul numărul II s-a clasat Vlad Musta, Melisa Antonesi pe locul al III-lea, iar Alex Maxim pe cel de-al IV-lea.

Continue Reading

Artiști

Mihai Mărgineanu: „Poate că ăsta a fost rolul meu: să le deschid „modernilor” calea spre autentic”

Published

on

Foto. LivePictures.ro

Vom afla într-un interviu imaculat al sincerităţii că faima nu este nimic. Un om care tratează cu multă dragoste, folclorul, apreciind momentul actual când oamenii reîncep căutarea propriei obârşii: „Asta poate însemna că oamenii s-au mai calmat cu capu’ și revin la origini.”. Invitatul de astăzi este special pentru că a ajuns la inima cetăţenilor acestei ţări, fiecare fredonând cândva: „Mă iubeşte femeile” sau „Ce mult te-am iubit, Paraschivo…”  

Mihai Mărgineanu este mai mult decât aceste melodii. Pasionat de aviaţie, deţine un brevet de pilot comercial şi merge cu propriul avion la concerte. A debutat în anul 2005 cu albumul  „Gore din Chitila”, apoi au urmat în ordine cronologică: 2007: Și îngerii beau vin, 2009: Pe sub norii de hârtie, 2012: Zaritza, 2016: Teatrul Minciuna, 2019: Fum de taverna. De asemenea, din 2012 îi dă viaţă lui Ardiles prin propriul său eu în serialul românesc, fenomenul „Las Fierbinţi”.

Cu o explozie de fler, ironie şi onestitate, Mihai Mărgineanu va transmite tinerilor şi nu numai, un mesaj subliminal despre calitate, ci nu cantitatea dorinţelor transfomate în vedetism şi cât de important este să ne păstrăm mintea deschisă. Unic şi plăcut, într-un interviu acordat publicației SuperTu, Mihai Mărgineanu.

* * *

Advertisement

Cine este Mihai Mărgineanu când se pune “stop cadru”, iar spectacolul se încheie? 

Mda! În primul rând este omul ăla normal care merge acasă și sta cu ai lui până la căderea somnului. Care citește și se uita la filme, la seriale mai mult sau mai puțin culte, care învață (încă) și care trăiește pentru vacanțe.

V-a marcat destinul cântecul “Zaritza”? Cât de mult a contat remarca făcută de Constantin Drăgănescu, cum că “aveţi voce de Gara de Nord”?

Costica Drăgănescu sau Hodo sau Bunicu sau Moșu sau Baba a fost un spirit tânăr până a trecut în partea cealaltă. Taios și dur cu proştii, băutor și fumător, actor de geniu, dar neînduplecat cu regizorii, un prieten care mi-a schimbat niște concepte în viaţa-mi. Nu am fost de acord cu tot ceea ce facea sau exprima el, dar este unul dintre puţinii care ne-au învațat să ne bucurăm (chiar și) de o fasole la vremea ei sau de o sticlă de vin sec la peşte.

Ştim despre dumneavoastră că preţuiţi amintirile de la Cenaclul Flacăra la care mergeaţi în anul 1982, că la 27 de ani aţi mers la Şcoala Populară de Arte.  Însă, “Gore din Chitila”, a fost prima melodie a dvs. pusă de către Şerban Huidu la radio. A doua zi, apăreaţi la Cronica Cârcotaşilor. Credeţi că începe “clădirea pereţilor” propriei cariere de la această apariţie?

Nu aveam de gând să urmez vreo carieră în viața mea, cuvântul „carieră” sperindu-mă foarte tare. Detest carieriştii la fel cum detest securiştii (a se înțelege prin securişti: turnători). Carieristul (ca și turnatorul) pierde esenţa și jocul.

Advertisement

Categoric da, faptul că Şerban m-a chemat la el în emisiune – și trebuie să ne punem în timpul acela când Cronica Cârcotasilor era cea mai de succes emisiune, la același nivel cu Teo de la ProTv – a fost un moment de cotitură în existența mea efemeră. Acolo m-au văzut și alții care au contribuit la intrarea mea pe scena care mi se pare ca mi-a fost scrisă de alții înainte să mă nasc. Deci, n-am niciun merit, pur și simplu, mi-am urmat calea care s-a dovedit a fi una ușoară.

“Cântecele care au rămas, cântecele folclorice au suflet în ele, nu au cum să moară”. Se observă că sunteţi îndrăgostit de folclor. De ce credeţi că oamenii de astăzi nu mai caută adânc în esenţă şi nu se mai duc spre folclor?

Vă contrazic! Eu cred ca s-a început serios „săpatul” în folclor. Poate că ăsta a fost rolul meu: să le deschid „modernilor” calea spre autentic. Văd din ce în ce mai multe reinterpretări ale folclorului, în toate zonele și domeniile artistice. Asta poate însemnă că oamenii s-au mai calmat cu capu’ și revin la origini. Cu siguranță, un act artistic care intră în folclor are valoare și suflet. Daaaaar … oamenii mediocri și inferiori sunt tot timpul în „pas cu moda”. Și să fii în pas cu moda denotă uneori lipsa totală de imaginaţie .

“Cred că trebuie să vezi cum nu ar trebui să fii, acesta este ‘Las Fierbinţi’” aţi declarat dumneavoastră la un moment dat. Este acest serial oglinda poporului român?

Nu este oglinda poporului român, este oglinda tuturor celor care se complac în mocirla societății. Din păcate noi avem acces imediat la partea urâtă a poporului român. Dar să vedeți și părțile urâte ale celorlalte popoare pe care noi, cică, le apreciem. Și nemții au proştii lor, și francejii, și englejii și toți aia pe care îi știm de la geogra’. Diferența o face PROCENTUL.

Pe noi românii, procentul ăsta covârşitor de proşti-beţivi-hoţi-impostori-şpăgari, ne omoară . Și poate,  în LasFierbinți mai diminuăm un pic procentajul de țărani pocniţi cu leuca în creştet. Sau, cel puțin, asta vrem! 

Advertisement

Aţi declarat că aţi cules “Mă iubeşte femeile” de la Iancu Brezeanu, dar aţi păstrat doar refrenul, restul adaptând. Care a fost impactul acestui cântec şi cât de veridic este?

Una dintre problemele bărbatului  este că se crede cuceritorul femeilor din trib. Și e total departe de realitate. Mai nou, bărbatul român este și cel mai bun jucător de table, iar toți ceilalți masculi sunt începători. De asemenea, bărbatul român este puternic, cu muşchi (chiar dacă prezintă burtă și țâțe) și bea mult fără să se îmbete. Aiurea! Tot felul de d-astea penibile, că d-aia și râd fetele de noi. Acest cântec este esenţa pură în sticluta mică a impotenţei bărbăteşti. Dar e un cântec frumos și de râs!

Cum a fost întâlnirea cu platourile de filmare ale serialului “Las Fierbinţi” şi cum aţi primit această propunere? Care a fost impactul acestei dublări de persoană, diferită de dumneavoastră, pe care trebuia să o repezentaţi? În acest context, cum ați depăşit emoţiile provocate de camera de filmat?

„Fierbinți” este al patrulea proiect de televiziune în care am „actuat” . Și când am ajuns la filmări nu mai eram chiar un novice-prim. Dar am încercat să nu par speriat. În realitate eram foarte speriat și bulversat. Emoțiile nu le-am depășit încă, mai am blocaje (dar toți le avem) și încerc să-mi golesc mintea de mine ca să fie Ardiles mai autentic.

De la cine din serial aţi încercat să furaţi meserie, ce aţi luat de la fiecare? Dacă tot vorbim despre actorie, cum merg lucrurile cu teatrul?

De la toți! Și fără rușine pot spune ca am învățat de la fiecare câte ceva. Încă nu pot să plâng cu lacrimi adevărate ca Leonid Doni (și nici nu mă străduiesc), dar îi ascult pe Vancica, pe Bobo, pe Gigi Ifrim sau pe Ciocia în tot ceea ce recomandă. E adevărat că tot eu decid dacă fac sau nu ce zic , dar de fiecare dată până acum, am făcut ce-au zis ei că era cel mai bine. Mă alint și io pe mine că am putere de decizie! Ce să fac?! Dar nu s-ar întâmpla nimic dacă n-ar fi Dragoş Buliga. Cred că el ar trebui să aibă stradă cu numele lui când trece pe partea aialaltă.

Advertisement

Care a fost cel mai amuzant comentariu pe care l-aţ primit la adresa lui Ardiles?

Într-un turneu (la Oradea, cred!) un domn l-a întrebat pe bass-istul trupei mele, în faţa hotelului, dacă cumva a ajuns și „ăla din LasFierbinti” – Sardines. P-ală de-l cheamă Narghileanu.

Cât de important este umorul în amintirea momentelor grele şi tragice din viaţa noastră? Spre exemplu, aţi declarat într-un podcast, că la decesul tatălui dumneavoastră, nu îi stătea bine costumul maro şi l-aţi îmbrăcat cu costumul de mason al lui Bobonete. 

Atunci nu umorul mi-a fost ghid, ci datoria de a fi cu tata care trebuia să arate bine la propria lui înmormântare. Dar, după cum scria Viktor Frankl, trebuie să fim proactivi. Să luam lucrurile și să le rezolvăm sau să trecem prin ele, cu ele.

Ce mesaj aveţi pentru tineri, domnule Mărgineanu?

Tineri nu sunt neapărat oamenii mici ca vârsta. Cum nu sunt neapărat bătrâni cei trecuți de o anumită  vârstă. Tânăr poți să fii  sau poți rămâne tânăr până mori la o vârstă foarte înaintată. Henry Ford (ăla cu mașinile și cu vechiul concept de marketing) spunea că un om devine bătrân atunci când renunță să mai învețe. Și că tânăr rămâne ăla care își păstrează mintea deschisă. Deci, oamenilor cu vârste invidiabile le pot spune că nu e nicio şmecherie să fii faimos, să ai mulți bani sau să te afişezi cu femei frumoase (sau bărbați frumoși). Nu trebuie nimic. Dacă ai oameni mișto-rău în jurul tău, totul vine de la sine!

Advertisement

Material realizat de Gabriela Speriuș.

Continue Reading