Artiști
Ozana Barabancea: „Un pic de OZANA miroase în aer!”
Published
12 years agoon
By
Redacția
La 4 ani, dirija corul grădiniței. La 15 ani a vândut bijuteriile moștenite de la mama sa pentru a-și plăti primele lecții de canto, luate cu profesorul Iulian Baiașu. O altă mare personalitate a muzicii românești, i-a marcat destinul, acesta a fost dirijorul corului Operei Naționale din București, maestrul Stelian Olariu. Odată cu trecerea anilor s-a transformat într-un muzician respectat. De peste 30 de ani este artist liric al Operei Naționale din București. Și-a format propria orchestră pe care o dirijează cu pasiune și măiestrie, Orchestra Lumini Sonore. Este interpretă de jazz, personalitate TV și membră a juriului în cadrul celebrei emisiuni „Te cunosc de undeva” – Antena 1. De-a lungul timpului a avut turnee în Italia, Germania, Grecia, Thailanda, Japonia, Slovenia etc. A cântat în fața împărătesei Japoniei (1999), prințului Iordaniei (2006) și prințesei Thailandei (2003), a primit premii și distincții. A făcut parte din distribuția Musicalului Chicago, precum și a filmului „Supraviețuitorul” în regia lui Sergiu Nicolaescu, dar a avut parte și de alte roluri în filme. Cea mai mare realizare din toate timpurile sunt copiii ei, Gloria și Andrew, pe care i-a inspirat, iar astăzi fac pași spre extraordinara lume a muzicii.
Dragă Ozana, sunt multe persoane care au calitați artistice, dar nu reușesc să le aducă în atenția publicului, probabil că nu știu să le valorifice. Cum v-ați descoperit calitățile vocale și când ați hotărât să le șlefuiți?
Primul meu contact cu muzica a fost la vârsta de 4 ani când am dirijat corul gradiniței. Am cântat de mică, dorind să imit Dive celebre pe care le tot vedeam la TV pe vremea aceea. Una dintre ele cu care am reușit să petrec ani buni în Operă a fost soprana Silvia Voinea. O adoram!
Ce îmi puteți spune despre stilul dumneavoastră de viață? Cine este Ozana ca femeie în viața de zi cu zi?
Sunt un om ocupat, dar fericit că pot și fac ceea ceea ce îmi place, că nu mă îneacă rutina, că pot gusta din multe și frumoase forme ale artei, că am o disponibilitate, o chemare și o determinare pentru muzică, actorie, interpretare, și mai ales, acum în ultimul timp, arta dirijorală. Am doi copii superbi pe care îi îndrum pe aceeași cale a muzicii, am oameni buni în jurul meu care mă protejează, mă iubesc, îi iubesc la rândul meu și ne respectăm opiniile, ceea ce conteaza foarte mult. E loc pentru oricine, părerea mea. Dacă presa consideră interesant să promoveze pseudovalori, se datorează faptului că publicul tolerează și nu ia măsuri în consecință. De aceea apar tot felul de “personaje circare” la tot pasul, pentru că și bufonii au avut rolul lor în istorie. Important e să știm să discernem și să nu ne creem astfel de modele!
Am învățat de la mentorii mei din domeniul artistic, faptul că aspectul și vestimentația unui artist indiferent de domeniu, sunt elemente cheie pentru imagine. Faptul că vă atrage extravaganța, asta putem observa cu toții. Însă, atunci când nu sunteți pe scenă, ce ținute preferați?
Prefer ținutele clasice, dar accesorizate vizibil, pentru că eu sunt o persoană care lasă urme și la propriu și la figurat și îmi asum această mărturisire. Un pic de OZANA miroase în aer.
Cu toții avem o pasiune ascunsă. Vă mărturisesc că ador să fac prăjituri, în special torturi, deși ornatul îmi cam dă bătaie de cap. Despre pasiunea dumneavoastră ascunsă ce îmi povestiți?
Nu am nimic ascuns, ci “lucrez” cu pasiunea la vedere! Ador călătoriile, locurile noi din care mă încarc, ador cristalele și geodele pe care le încarc cu energie și lumină, ador să cânt, să dirijez, să joc în piese de teatru, să mă exprim artistic, să trăiesc și să mă bucur și să mulțumesc prietenului nostru comun, EL, PENTRU TOATE lucrurile frumoase din viața mea!
Să facem un exercițiu de imaginație. Multe fructe arată delicios la exterior, dar la interior sunt … mai puțin sănătoase, mi-aș permite să spun, stricate. Pornind de la aceasta idee, vreau să știu cum vă alegeți prietenii, persoanele cu care colaborați și cei în care considerați că vă puteți pune speranța la nevoie?
Greu de răspuns! Prietenele mele sunt meseria, copiii și familia mea. Restul sunt persoane trecătoare pe care le respect, cu care colaborez, mai socializam (sincer, foarte rar!) și cam atât! Am un statut și o notorietate care m-au învățat să mă feresc să dau loc la interpretări. Cred că respectul e mai important de la o anumită vârstă.
Având în vedere exemplul meu de mai sus, cel cu fructele, s-a întâplat să întâlniți astfel de oameni, mai puțin „sanatoși”?
Desigur, însă i-am iertat! Știu să mă apăr și să îmi iau ce îmi este de folos din viață!
Tinerii din ziua de azi care sunt pasionați de sport, își aleg ca model un sportiv cu un istoric de invidiat. Revin la carieră și îmi doresc să aflu care este sau care a fost idolul pe care l-ați apreciat încă din copilarie?
Nu am avut idoli. Am și acum în memorie oameni speciali și generoși, oameni cu geniu, dar știm cu toții că genialii nu sunt perfecți, oameni cărora le-am iertat micile greșeli prin comparație cu geniul lor. Oamenii pe care i-am savurat, i-am respectat și le-am iertat micile scăpări. Geniul lor le permitea să greșească!
Anul 2011 este de domeniul trecutului, însă trecutul este semnificativ. Cum a fost acel an în privința realizarilor personale și profesionale?
Cel mai frumos și minunat an din viața mea, când am împletit utilul cu plăcutul și cu spornicia, anul în care mi-am găsit echilibrul pe toate planurile, anul în care am învățat să iert și să iubesc! Am avut o grămadă de apariții și noi proiecte teatrale, am redeschis poarta spre specializarea dirjorală, m-am bucurat de respectul și admirația multor oameni importanți.
Vă propuneți să împliniți în 2012, ceva ce nu s-a putut în 2011?
Să iubesc și să fiu iubită!
Predați lecții de canto și cred că orice dascăl este un simbol pentru societate. Un profesor, indiferent de domeniul în care activează trebuie să fie foarte atent cu elevii săi, deoarece aceștia vor ține cont de ceea ce învață și vor urma întocmai, majoritatea sfaturile. Cât de greu este să lucrezi cu copiii și tinerii?
E greu, e frumos, e provocator, e interesant și responsabilizator, dar acum eu mă axez pe pregătirea mea dirijorală și am lasat-o mai moale cu lecțiile de canto! Nu mai am timp! Eu investesc emoțional, intelectual și financiar în lecții de dirijat!
Sunt curios și îmi doresc să aflu, care este motivul pentru care v-ați alege ca profesor de canto dacă ați fi elev?
Am simțul umorului, răbdarea necesară și zâmbesc în permanență!
Până data următoare, vă mulțumesc pentru disponibilitatea de care ați dat dovadă pentru a contura acest interviu. Vă doresc să aveți parte de tot binele din lume și mult succes în continuare, în ideea de a-i inspira și pe alții să prospere!
You may like
-
„Îndrăznește să visezi!”: Oferă aripi visurilor copilului tău cu poveștile inspiraționale ale unor tineri români remarcabili
-
Vlad Mocanu – campion mondial la minifotbal: Dacă munceşti pentru visul tău, ajungi departe
-
Regizorul Vladimir Anton: Sala de repetiţii e un spaţiu pe care eu îl definesc ca fiind “acasă”
-
Doliu în presă. Jurnalistul Vedetelor este acum Îngerul Vedetelor. Gheorghe Chelu s-a stins din viață la 48 de ani
-
Jurnalistul Gelu Chelu, distins cu Premiul Special pentru “30 de ani de carieră”, la RDM Summer Gala 2023
-
Evelina Chișcă (UPU Brașov) povestește despre bucuria și provocările cu care se confruntă un asistent social
Artiști
Pianista Sânziana Mircea inclusă de Universitatea Bocconi în topul celor mai de succes absolvente din istoria sa
Published
5 days agoon
March 14, 2024
Una dintre cele mai prestigioase universitati din lume – Universitatea de Economie Luigi Bocconi din Milano, a celebrat data de 8 martie – Ziua Internationala a Femeii, prin lansarea volumului “Changed by Women”. Realizat in colaborare cu jurnalista Diana Cavalcoli de la Corriere della Sera, volumul prezinta povestile de succes a 99 de absolvente ale universitatii, selectate din cei peste 120 de ani de activitate. Printre acestea se numara si pianista Sinziana Mircea, singura romanca inclusa in acest top.
”Este un imens privilegiu sa fiu inclusa printre cele 99 de absolvente din toate timpurile, selectate de Bocconi pentru a fi prezentate in aceasta carte. Cu atat mai mult cu cat anul acesta Bocconi Business School, a carei absolventa sunt, s-a clasat pe locul 3 in topul celor mai bune scoli de business din lume”, a declarat pianista si compozitoarea Sinziana Mircea.
Printre cele 99 de povesti de succes se numara: Alice Acciarri – General Manager e-Bay Italia, Silvia Ardagna – Chief European Economist Barclays, Elisa Balbo – soprana de nivel mondial, Silvia Candiani – Vice-President Microsoft, Margherita Della Valle – CEO Vodafone Group, Francesca Cornelli – Decan Kellogg School of Management/ Northwestern University Chicago, Roberta Gatti – World Bank Chief Economist for EMEA, Elisabetta Magistretti – prima CEO UniCredit Bank, Titti Postiglione – Sef Adjunct al Departamentului pentru Protectia Civila Italia.
Pianista Sinziana Mircea, absolventa a programului de masterat in managementul artelor s-a remarcat atat prin cariera concertistica desfasurata pe marile scene ale lumii, cat si prin activitatile sale de profesor universitar, cercetator si antreprenor cultural. Proiectele muzicale realizate de Sinziana s-au evidentiat prin caracterul inovator, acesta fiind trademark-ul muzicienei romane. Astfel, muziciana a realizat restituri ale patromoniului muzical mondial prin prezentarea in premiera absoluta a unor lucrari de secol XVIII, descoperite chiar de ea in arhivele conservatoarelor italiene. Programele concertelor sale, prezentate cu mare succes de public si critica in intreaga lume, contin atat repertoriul clasic, cat si compozitiile pianistei, in show-uri imersive de muzica si lumina, in care muzica este insotita de proiectii video realizate cu inteligenta artificiala.
Sinziana este, deasemenea, implicata in numeroase proiecte educationale dedicate promovarii tinerilor muzicieni, derulate prin Asociatia Museart, fondata de aceasta in 2012.
Alaturi de violonistul Alexandru Tomescu, incepand din anul 2023 Sinziana Mircea a sustinut un amplu turneu mondial pe scene precum Kennedy Center din Washington D.C., Silk Road Arts Center Beijing, Filarmonica din Ljubliana, Teatrul National de Dans din Budapesta si altele.
“Bocconi mi-a deschis usa catre o alta lume: m-a facut sa inteleg intr-un sens profund ca muzica devine relevanta daca este impartasita cu publicul la un nivel emotional profund si durabil. Publicul de azi cauta experiente imersive, senzoriale, iar actul artistic, pentru a ramane relevant, trebuie sa raspunda acestor nevoi. Am inteles o data in plus ca sectorul cultural are forta de a regenera si dezvolta comunitatile, fie ele mici sau mari, intr-un mod minunat, iar aceasta trebuie sa devina o prioritate pentru fiecare natiune.”, a declarat pianista Sinziana Mircea.
Cele 99 de povesti de succes pun o lumina puternica asupra rolului femeilor in transformarea si progresul societatii moderne, intr-un moment in care umanitatea se afla in profunda schimbare, determinata de provocari dintre cele mai mai mari si mai diverse.
Despre Sinziana Mircea
Pianista Sinziana Mircea a concertat in Statele Unite ale Americii, Japonia, China si Europa, pe scene precum: Carnegie Hall New York, Kennedy Center Washington DC, Tokyo Metropolitan Theater, Silk Road Arts Center Beijing, St Martin-in-the-Fields Londra, Ateneul Roman sau Sala Radio din Bucuresti etc.
Pianista a obtinut diploma de licenta cu calificativul maxim la Hochschule für Musik und Tanz Köln, Germania si diploma de masterat la Guildhall School of Music & Drama Londra, unde a fost admisa cu bursa integrala de studii oferita de Steinway & Sons UK. In paralel, pianista s-a perfectionat la Accademia Pianistica Imola din Italia. Ulterior a urmat cursurile de masterat in Arts Management la SDA Bocconi Business School – Milano. A obtinut numeroase premii in competitii nationale si internationale, printre care Premiul de Debut la Miami International Piano Festival Academy (2016). In anul 2014 a devenit primul bursier roman al Van Cliburn Foundation TCU School of Music, SUA, fiind invitata sa participe la Piano Texas Festival & Academy, in urma unor selectii la nivel mondial. Sinziana Mircea a primit in 2017 titlul de Young Steinway Artist, desemnand cei mai promitatori pianisti din intreaga lume.
Inregistrarile concertelor ei au fost difuzate de toate canalele radio europene importante pentru muzica clasica, inclusiv BBC Radio 3, RAI 3 Italia, Music3 Belgia sau Radio Romania Muzical. Pianista a lansat cinci CD-uri, dintre care 3 discuri solistice Fortuna – Piano Sensation, Unending Love si Nihil Sine Deo si a alte doua impreuna cu violonistul Alexandru Tomescu. Ȋn prezent, preda la Conservatorul „Luigi Canepa” din Sassari, Sardinia, Italia. Sinziana Mircea a obtinut bursele de cercetare “Nicolae Iorga” oferita de Ministerul Educatiei si ICR Venezia, precum si bursa “Bratianu” oferita de Ministerul Culturii. Acum Sinziana Mircea este doctoranda in cadrul Universitatii de Vest din Timisoara.
Artiști
Alexandra Căpitănescu a câștigat „Vocea României” 2023 și premiul în valoare de 100.000 de euro
Published
3 months agoon
December 16, 2023
Publicul a votat câștigătorul în Marea Finală Vocea României 2023! Iată cine a câștigat râvnitul trofeu și suma impresionantă de 100.000 de euro!
Vineri seara, pe data de 15 decembrie, în Marea Finală Vocea României 2023, au participat patru concurenți: Vlad Musta, din echipa Irinei Rimes, Alex Maxim din echipa lui Smiley, Melisa Antonesi, finalistă în echipa lui Theo Rose și Horia Brenciu și Alexandra Căpitănescu, din echipa lui Tudor Chirilă.
Marele câștigător din Finala Vocea României 2023 este Alexandra Căpitănescu!
Alexandra, în vârstă de 19 de ani, a obţinut cele mai multe voturi din partea publicului, după ce a cântat melodia „Alone” şi a avut un duet cu antrenorul Tudor Chirilă şi cu Adrian Nour.
Tânăra este din Galaţi şi este studentă la Facultatea de Fizică Medicală, dorindu-şi să devină fizician medical. Deşi întotdeauna a fost atrasă de ştiinţele exacte, are şi o pasiune puternică pentru muzică, fiind încă de mică fascinată de sunetul pe care îl scot păsările din curte. Alexandra a mărturisit că este o cu totul altă persoană când este pe scenă. În viaţa de zi cu zi este percepută ca retrasă şi cuminte. De altfel, ea spune că nu a avut prea mulţi prieteni şi că în copilărie prefera să stea la bunici şi să cânte singură, imaginându-şi că dă concerte.
Pe locul numărul II s-a clasat Vlad Musta, Melisa Antonesi pe locul al III-lea, iar Alex Maxim pe cel de-al IV-lea.
Artiști
Mihai Mărgineanu: „Poate că ăsta a fost rolul meu: să le deschid „modernilor” calea spre autentic”
Published
12 months agoon
March 23, 2023
Vom afla într-un interviu imaculat al sincerităţii că faima nu este nimic. Un om care tratează cu multă dragoste, folclorul, apreciind momentul actual când oamenii reîncep căutarea propriei obârşii: „Asta poate însemna că oamenii s-au mai calmat cu capu’ și revin la origini.”. Invitatul de astăzi este special pentru că a ajuns la inima cetăţenilor acestei ţări, fiecare fredonând cândva: „Mă iubeşte femeile” sau „Ce mult te-am iubit, Paraschivo…”
Mihai Mărgineanu este mai mult decât aceste melodii. Pasionat de aviaţie, deţine un brevet de pilot comercial şi merge cu propriul avion la concerte. A debutat în anul 2005 cu albumul „Gore din Chitila”, apoi au urmat în ordine cronologică: 2007: Și îngerii beau vin, 2009: Pe sub norii de hârtie, 2012: Zaritza, 2016: Teatrul Minciuna, 2019: Fum de taverna. De asemenea, din 2012 îi dă viaţă lui Ardiles prin propriul său eu în serialul românesc, fenomenul „Las Fierbinţi”.
Cu o explozie de fler, ironie şi onestitate, Mihai Mărgineanu va transmite tinerilor şi nu numai, un mesaj subliminal despre calitate, ci nu cantitatea dorinţelor transfomate în vedetism şi cât de important este să ne păstrăm mintea deschisă. Unic şi plăcut, într-un interviu acordat publicației SuperTu, Mihai Mărgineanu.
* * *
Cine este Mihai Mărgineanu când se pune “stop cadru”, iar spectacolul se încheie?
Mda! În primul rând este omul ăla normal care merge acasă și sta cu ai lui până la căderea somnului. Care citește și se uita la filme, la seriale mai mult sau mai puțin culte, care învață (încă) și care trăiește pentru vacanțe.
V-a marcat destinul cântecul “Zaritza”? Cât de mult a contat remarca făcută de Constantin Drăgănescu, cum că “aveţi voce de Gara de Nord”?
Costica Drăgănescu sau Hodo sau Bunicu sau Moșu sau Baba a fost un spirit tânăr până a trecut în partea cealaltă. Taios și dur cu proştii, băutor și fumător, actor de geniu, dar neînduplecat cu regizorii, un prieten care mi-a schimbat niște concepte în viaţa-mi. Nu am fost de acord cu tot ceea ce facea sau exprima el, dar este unul dintre puţinii care ne-au învațat să ne bucurăm (chiar și) de o fasole la vremea ei sau de o sticlă de vin sec la peşte.
Ştim despre dumneavoastră că preţuiţi amintirile de la Cenaclul Flacăra la care mergeaţi în anul 1982, că la 27 de ani aţi mers la Şcoala Populară de Arte. Însă, “Gore din Chitila”, a fost prima melodie a dvs. pusă de către Şerban Huidu la radio. A doua zi, apăreaţi la Cronica Cârcotaşilor. Credeţi că începe “clădirea pereţilor” propriei cariere de la această apariţie?
Nu aveam de gând să urmez vreo carieră în viața mea, cuvântul „carieră” sperindu-mă foarte tare. Detest carieriştii la fel cum detest securiştii (a se înțelege prin securişti: turnători). Carieristul (ca și turnatorul) pierde esenţa și jocul.
Categoric da, faptul că Şerban m-a chemat la el în emisiune – și trebuie să ne punem în timpul acela când Cronica Cârcotasilor era cea mai de succes emisiune, la același nivel cu Teo de la ProTv – a fost un moment de cotitură în existența mea efemeră. Acolo m-au văzut și alții care au contribuit la intrarea mea pe scena care mi se pare ca mi-a fost scrisă de alții înainte să mă nasc. Deci, n-am niciun merit, pur și simplu, mi-am urmat calea care s-a dovedit a fi una ușoară.
“Cântecele care au rămas, cântecele folclorice au suflet în ele, nu au cum să moară”. Se observă că sunteţi îndrăgostit de folclor. De ce credeţi că oamenii de astăzi nu mai caută adânc în esenţă şi nu se mai duc spre folclor?
Vă contrazic! Eu cred ca s-a început serios „săpatul” în folclor. Poate că ăsta a fost rolul meu: să le deschid „modernilor” calea spre autentic. Văd din ce în ce mai multe reinterpretări ale folclorului, în toate zonele și domeniile artistice. Asta poate însemnă că oamenii s-au mai calmat cu capu’ și revin la origini. Cu siguranță, un act artistic care intră în folclor are valoare și suflet. Daaaaar … oamenii mediocri și inferiori sunt tot timpul în „pas cu moda”. Și să fii în pas cu moda denotă uneori lipsa totală de imaginaţie .
“Cred că trebuie să vezi cum nu ar trebui să fii, acesta este ‘Las Fierbinţi’” aţi declarat dumneavoastră la un moment dat. Este acest serial oglinda poporului român?
Nu este oglinda poporului român, este oglinda tuturor celor care se complac în mocirla societății. Din păcate noi avem acces imediat la partea urâtă a poporului român. Dar să vedeți și părțile urâte ale celorlalte popoare pe care noi, cică, le apreciem. Și nemții au proştii lor, și francejii, și englejii și toți aia pe care îi știm de la geogra’. Diferența o face PROCENTUL.
Pe noi românii, procentul ăsta covârşitor de proşti-beţivi-hoţi-impostori-şpăgari, ne omoară . Și poate, în LasFierbinți mai diminuăm un pic procentajul de țărani pocniţi cu leuca în creştet. Sau, cel puțin, asta vrem!
Aţi declarat că aţi cules “Mă iubeşte femeile” de la Iancu Brezeanu, dar aţi păstrat doar refrenul, restul adaptând. Care a fost impactul acestui cântec şi cât de veridic este?
Una dintre problemele bărbatului este că se crede cuceritorul femeilor din trib. Și e total departe de realitate. Mai nou, bărbatul român este și cel mai bun jucător de table, iar toți ceilalți masculi sunt începători. De asemenea, bărbatul român este puternic, cu muşchi (chiar dacă prezintă burtă și țâțe) și bea mult fără să se îmbete. Aiurea! Tot felul de d-astea penibile, că d-aia și râd fetele de noi. Acest cântec este esenţa pură în sticluta mică a impotenţei bărbăteşti. Dar e un cântec frumos și de râs!
Cum a fost întâlnirea cu platourile de filmare ale serialului “Las Fierbinţi” şi cum aţi primit această propunere? Care a fost impactul acestei dublări de persoană, diferită de dumneavoastră, pe care trebuia să o repezentaţi? În acest context, cum ați depăşit emoţiile provocate de camera de filmat?
„Fierbinți” este al patrulea proiect de televiziune în care am „actuat” . Și când am ajuns la filmări nu mai eram chiar un novice-prim. Dar am încercat să nu par speriat. În realitate eram foarte speriat și bulversat. Emoțiile nu le-am depășit încă, mai am blocaje (dar toți le avem) și încerc să-mi golesc mintea de mine ca să fie Ardiles mai autentic.
De la cine din serial aţi încercat să furaţi meserie, ce aţi luat de la fiecare? Dacă tot vorbim despre actorie, cum merg lucrurile cu teatrul?
De la toți! Și fără rușine pot spune ca am învățat de la fiecare câte ceva. Încă nu pot să plâng cu lacrimi adevărate ca Leonid Doni (și nici nu mă străduiesc), dar îi ascult pe Vancica, pe Bobo, pe Gigi Ifrim sau pe Ciocia în tot ceea ce recomandă. E adevărat că tot eu decid dacă fac sau nu ce zic , dar de fiecare dată până acum, am făcut ce-au zis ei că era cel mai bine. Mă alint și io pe mine că am putere de decizie! Ce să fac?! Dar nu s-ar întâmpla nimic dacă n-ar fi Dragoş Buliga. Cred că el ar trebui să aibă stradă cu numele lui când trece pe partea aialaltă.
Care a fost cel mai amuzant comentariu pe care l-aţ primit la adresa lui Ardiles?
Într-un turneu (la Oradea, cred!) un domn l-a întrebat pe bass-istul trupei mele, în faţa hotelului, dacă cumva a ajuns și „ăla din LasFierbinti” – Sardines. P-ală de-l cheamă Narghileanu.
Cât de important este umorul în amintirea momentelor grele şi tragice din viaţa noastră? Spre exemplu, aţi declarat într-un podcast, că la decesul tatălui dumneavoastră, nu îi stătea bine costumul maro şi l-aţi îmbrăcat cu costumul de mason al lui Bobonete.
Atunci nu umorul mi-a fost ghid, ci datoria de a fi cu tata care trebuia să arate bine la propria lui înmormântare. Dar, după cum scria Viktor Frankl, trebuie să fim proactivi. Să luam lucrurile și să le rezolvăm sau să trecem prin ele, cu ele.
Ce mesaj aveţi pentru tineri, domnule Mărgineanu?
Tineri nu sunt neapărat oamenii mici ca vârsta. Cum nu sunt neapărat bătrâni cei trecuți de o anumită vârstă. Tânăr poți să fii sau poți rămâne tânăr până mori la o vârstă foarte înaintată. Henry Ford (ăla cu mașinile și cu vechiul concept de marketing) spunea că un om devine bătrân atunci când renunță să mai învețe. Și că tânăr rămâne ăla care își păstrează mintea deschisă. Deci, oamenilor cu vârste invidiabile le pot spune că nu e nicio şmecherie să fii faimos, să ai mulți bani sau să te afişezi cu femei frumoase (sau bărbați frumoși). Nu trebuie nimic. Dacă ai oameni mișto-rău în jurul tău, totul vine de la sine!
Material realizat de Gabriela Speriuș.