Connect with us

Oameni

Actorul Horia Suru: Sunt pentru un „bombardament de informație culturală”. (INTERVIU)

Published

on

Actorul Horia Suru s-a nascut pe 23 octombrie 1984, in orasul Braila. A urmat cursurile Facultatii de Teatru si Televiziune la Universitatea „Babes-Bolyai“ din Cluj-Napoca, si de asemenea este Masterant in Regie Teatru & Multimedia. Horia Suru considera ca in aceasta meserie este extrem de important sa gasesti sprijin, parteneri pentru a putea reusi sa transformi o idee intr-un proiect si un proiect intr-un produs finit. Actorul ne-a precizat ca din punctul sau de vedere, mediul online este foarte important pentru promovarea si dezvoltarea culturii. Horia Suru a mai adaugat ca expunerea si vizibilitatea formelor artistice trebuie sa creasca; „sunt pentru un ‘bombardament de informatie culturala’.”

Aruncand o privire mai ampla asupra site-ului dumneavoastra, am putut sa descopar o multime de lucruri fascinante, si astfel curiozitatea mea intervine cu intrebarea: Cand ti-ai descoperit aceasta pasiune?
Horia Suru: La 14 ani a trebuit sa ma las de fotbal (da stiu! Nu e chiar la ce te asteptai! ) din cauza unei accidentari. Mama o convinge atunci pe sora-mea sa ma ia cu ea la teatru (adica intr-o trupa de teatru de liceu). Asa ca la o luna dupa ce am terminat-o cu fotbalul am inceput cu teatrul. Si acolo am ramas… Deja printr-a 11-a era evident ca doar pe drumul asta voi merge. A venit de la sine cumva. Eram atat de prins cu teatrul, cu spectacole, festivaluri incat nu mi-am mai pus nici eu si nici familia sau prietenii problema unei alte facultati sau a unui alt drum in viata.

Cu totii avem vise si dorinte. Care a fost cea mai arzatoare dorinta a ta cand erai copil?
Horia Suru: Cum am zis am facut fotbal de mic. Imi imaginez ca suna ciudat. Poate parea ca aceste doua meserii care vin din arii diferite nu au absolut nimic in comun. Pentru mine nu a fost asa. In cei 9 ani de fotbal cu multe antrenamente, cantonamente, meciuri..am invatat de mic multe lucruri pe care ulterior le-am aplicat in teatru. Fara o disciplina personala dar si a grupului, fara incredere in tine dar si in colegii tai si fara munca zilnica, un regim special de viata nu cred ca se poate face performanta. Sportiva sau artistica. Actorul trebuie sa se comporte ca un sportiv de performanta. Sa-si forteze limitele fizice cat si barierele mentale. Perioada de lucru la un spectacol este ca un cantonament pentru mine. Totul se schimba. De multe ori nu mai vorbesc la telefon, nu ma mai uit la TV, nu mai intru pe net, incerc sa ma detasez de tot, chiar si de oameni. Simt nevoia sa ies din lumea ‘civila’ pentru a putea intra in lumea spectacolului la care lucrez. Pentru a o putea descoperi. Sunt o multime de sacrificii pe care trebuie sa ni le asumam atat in sportul de performanta cat si in teatru. Am un respect deosebit pentru sportivi, pentru latura nevazuta a meseriei lor. Pe scurt fotbalist, asta vroiam sa ma fac cand eram copil.

In viata fiecarui om apare un impuls ce il determina sa munceasca mai mult decat de obicei. Imi puteti dezvalui ce v-a determinat sa deveniti ceea ce sunteti astazi?
Horia Suru: Greu de spus. De multe ori frica de a-i dezamagi pe cei care si-au pus increderea in mine m-a facut sa muncesc mai mult, sa incerc sa rasplatesc aceasta incredere pe care niciodata n-am considerat ca o merit. De asemenea frica de esec. Ceea ce nu inseamna ca am reusit in tot ce mi-am propus pana acum. Am „dat-o-n bara” de nenumarate ori. Nu cred ca am fost pe deplin multumit de vreunul din spectacolele mele de pana acum. Si e normal cred. Tot timpul putem adauga, cizela, corecta lucruri in aceasta arta vie. Nu cred in spectacolul perfect de la premiera! Nu exista asa ceva! Evident ca multe se corecteaza, se aseaza in timp dar pe mine de cele mai multe ori seara premierei ma gaseste nemultumit. As mai vrea sa am macar cateva zile. Sa mai schimb pe ici colo cate ceva. Probabil si nemultumirea asta ma face sa-mi doresc sa muncesc mai mult. Data viitoare. De exemplu si cand reiau un spectacol care nu s-a mai jucat de ceva timp, prefer sa modific, sa schimb ce nu mai functioneaza sau ce nu se mai aminteste, asta decat sa stau sa astept sa vina muza spectacolului inapoi. Si pentru ca ma plictisesc destul de repede. Mi-e frica de plictiseala, si in viata, dar mai ales in teatru. Caut la un spectacol la care lucrez in primul rand sa nu ma plictisesc eu. Cred ca am o toleranta la plictis mai mica fata de „spectatorii care ar putea sa vina la show”. Asta e un etalon important. Cand ma plictisesc la vreun moment dintr-un spectacol de-al meu trebuie sa schimb ceva acolo, neaparat. Daca ma plictisesc la altii, plec. Si asta e o schimbare. Dar aceasta frica e un impuls viu care ma urmareste in meserie si de care fug încontinuu…

Advertisement

Se spune ca prima aparitie ramane vesnic in mintea oricarui artist. Va mai amintiti sentimentele de atunci? Ce rol ati interpretat?
Horia Suru: Pe la 12 ani in serbarea anuala de la scoala mi-a dat invatatoarea un monolog lung, de vreo 4 pagini (de caiet dictando). Nu mai tin minte autorul dar se chema „Eu si ciobul meu” si era vorba despre un baiat care merge la scoala cu un ciob de la o sticla sparta si ciobul devine prietenul lui cel mai bun. Tot ciobul il si baga in tot felul de incurcaturi: izbeste din neatentie lumea pe strada, se ia la cearta cu un taximetrist etc. Evident in toate aceste dialoguri, jucam toate personajele si toate se terminau la fel, cu baiatul dand vina pe bucata de sticla pentru neatentia sa. Nu-mi amintesc efectiv momentul cand mi-am sustinut monologul pe scena dar tin minte cum repetam acasa, cu mama, si tin minte ca as fi preferat sa mi se intample orice inainte sa urc pe scena, un cutremur, un incendiu orice..Si acele emotii puternice seamana a naibii de tare cu cele pe care le simt si azi inaintea unui spectacol.

Unde ati reusit sa va perfectionati?
Horia Suru: Am absolvit Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca, Facultatea de Teatru si Televiziune, sectia Actorie la clasa profesorului Bacs Miklos si Irina Wintze, asistent Camelia Curutiu. Am urmat apoi si Studii Masterale la UBB pe care deocamdata nu am avut timp sa le finalizez. In acelasi timp inca de la inceputul anului 4 de facultate am fost angajat pana nu de mult la Teatrul Tineretului din Piatra Neamt. Ambele perioade le consider formatoare pentru mine. Anii studentiei cu toate incercarile, esecurile, realizarile lor au fost anii in care chiar daca o simteam mai mult sau mai putin, eram protejati enorm, ni se inducea fantastic idea ca avem timp sa gresim, sa crestem; ca putem sta pe o scena, pe o replica atat cat e nevoie, o luna sau 3, important era sa ajungi singur sa descoperi resorturile unei relatii, unei intrebari, unei replici. La fel vad si primii ani de la Teatrul Tineretului, ca pe un altfel de scoala, a teatrului. Cred ca e esential pentru un tanar actor iesit din scoala sa joace, cat mai mult, cat mai divers, pentru a capata incredere, pentru a-si „face mana”. Trecerea de la scoala, unde esti sub protectia unui profesor, a unui mentor, la viata de profesionist poate fi dificila, chiar descurajatoare, iar eu cred ca am avut noroc si in aceasta tranzitie cat si in perioadele de formare profesionala. Fara acest „timp” mi-ar fi fost mult mai greu acum sa pornesc pe cont propriu. Deja pot spune ca proiectele mi le aleg in functie de crezul meu artistic fara sa ma mai „bag cu capul inainte” in chiar orice.

Cu totii avem nevoie de sprijin in toate momentele carierei noastre. Ce imi puteti dezvalui din acest punct de vedere? Cine este stalpul dumneavoastra de sustinere?
Horia Suru: Familia. Un prieten. Profesorul meu. Cativa dintre colegii din familia studentiei. Cativa colegi din familia Teatrului Tineretului. Am avut norocul ca in momente cheie sa am alaturi pe macar cativa din cei amintiti mai sus.

Este interesant cum de la varste fragede, omul idolatrizeaza diferite personalitati, iar pe viitor dorind sa ajunga tot atat de sus ca ele. Care este idolul dumneavoastra si de ce tocmai el?
Horia Suru: Nu am nici un idol. Pe cineva sa-l pun atat de sus. Respect multe persoane/personalitati dintre cei cu care am avut norocul sa lucrez. Apreciez pe multi despre care am citit sau i-am vazut. Dar atat! Drumul meu in meserie este foarte personal, nu caut sa pasesc pe urmele cuiva anume.

Profesorii de specialitate au rolul de a ne invata treptat sa calcam in aria artei. Va puteti considera unul dintre acei norocosi care au reusit sa faca un meserie din arta, datorita indrumatorilor specializati? In ce mod v-au influentat profeosrii, perceptia asupra lumii din lumina reflectoarelor?
Horia Suru: DA. Cred ca ii datorez totul lui Bacs Miklos. Si pot spune ca sunt mandru ca am terminat la el la clasa.Si incerc sa-l fac mandru si pe el prin ceea ce fac. incepand cu respectul pentru tot ce inseamna aceasta meserie, cu umilinta pe care ar trebui s-o avem cu totii fata de scena, el m-a invatat ca datoria mea este sa slujesc aceasta arta. Cu mare mandrie pot sa afirm ca si eu sunt „de la Bacs”. Si cred ca multi vor intelege ce vreau sa zic cu asta!

Advertisement

Fiecare rol in care ati jucat, presupun ca a fost deosebit in modul lui de a fi. Care din roluriledumneavoastra considerati ca vi s-a potrivit cel mai bine? Ce ati avut de invatat din acel rol si mai ales in ce mod v-a influentat viitorul artistic?
Horia Suru: Nu stiu. M-as bucura sa cred ca toate s-au potrivit, sau am reusit sa le potrivesc cumva pe persoana mea. Un rol care m-a bucurat enorm a fost Juan din Yerma de F.G. Lorca in regia lui Laszlo Beres si coregrafia Lorant Andras la Teatrul Tineretului din Piatra Neamt. Pentru el am studiat flamenco timp de mai multe luni, zi de zi, multem ore pe zi. Mi s-a parut extraordinar ca Lorant a avut curaj sa ia niste oameni fara nici o experienta in acest dans cu reguli foarte stricte si sa conceapa un limbaj teatral cu ajutorul sau. II sunt dator si cred ca acest rol mi-a influenat modul de a privi un personaj.

Privind activitatea dumneavoastra regizorala, as vrea sa aflu cat de dificil este sa regizezi si mai ales, cu ce tip de oameni este mai usor sa lucrezi?
Horia Suru: Cu oamenii dornici sa lucreze. Din pacate sunt multi care asteapta sa fie convinsi, sa fie iluminati actoriceste cand mai simplu ar fi sa „faca”. Totusi suntem practicieni. La noi e ,pe facutelea’. Cred in teatrul in care intai faci si dupa aceea vorbim. Ca regizor imi place sa incerc lucruri cu actorii mai degraba decat sa le impun niste idei, niste rezolvari cu care ar putea sa rezoneze sau nu. Nu gandesc un spectacol dupa care vin si-l expun in fata actorilor si ma astept sa–l joace asa cum e in capul meu. Ci particip in acest proces de cunoastere care e lucrul la un spectacol, descoperind lumea unei povesti impreuna. Ma las convins de o idee buna venita de la actor chiar daca nu corespunde cu „planul initial”. Poate de acea nu am nici o problema sa fac un text care mi se cere. Normal daca e sa propun eu ceva, am preferinte, dar nu ma deranjeaza deloc un text impus. Cand vine vorba despre dificultatea in regie, marturisesc ca mai dificila e partea birocratica, administrativa decat cea efectiva, de lucru la scena.

Foarte multi dintre adolescentii care v-au fost cursanti au ajuns la diferite Universitati unde au urmat in continuare teatrul, devenind astfel actori si regizori. Care este secretul dumneavoastra de “trainer” si mai ales, cat de dificil este sa lucrezi cu tinerii?
Horia Suru: Iubesc sa lucrez cu tinerii. Ma hranesc din energia, din pasiunea lor. Fac asta din liceu, datorita unei trupe de teatru am ajuns sa fac meseria asta, deci pe undeva consider ca e de datoria mea sa ma intorc, sa impartasesc cate ceva din ce-am mai invatat. In facultate in fiecare vacanta ma intorceam si faceam in ateliere cu fosta mea trupa exercitiile pe care le invatam la scoala. Era un nou proces de invatare si pentru mine. Acum in limita timpului, merg peste tot, la trupe, in festivaluri. Parerea mea e ca multe din festivalurile de adolescenti sunt organizate mai bine decat cele profesioniste. La Bacau la IDfest, festival la care am lucrat chiar de la prima editie si care in iulie va ajunge la cea de-a 13-a, vin sau au venit oameni cum e Coca Bloos (ingerul protector al festivalului) Victor Ioan Frunza, Stefan Peca, Mihaela Radescu, Mihaela Ularu si multi altii.. Poate parea exagerat dar viitorul teatrului nostru sta si in aceasta industrie de tineri in care se investeste prea putin financiar, dar enorm ca pasiune, implicare si devotament. Mie nu-mi vine greu sa lucrez cu tinerii tocmai pentru ca nu ii consider mai prejos sau nu le ofer circumstantele varstei. Standardele si cerintele mele sunt la fel ca si cand as lucra cu profesionisti. Poate doar rabdare sa am mai multa. De unde si rezultatul de multe ori este egal sau peste multe „show-uri profi”. Am vazut multe spectacole, multe performante actoricesti ce ar fi stat in picioare in toate teatrele de stat. Pacat ca nu multa lume din bransa vine sa vada asemenea spectacole. Sunt tineri care in nebunia varstei au un curaj nebun de a se lua la tranta cu texte mari grele, carora le fac fata si nu ies deloc sifonati. Ei nu sunt plafonati, nu sunt frustrati, nu vin atotstiutori ci au o dorinta enorma, un spirit liber si pasiune. Ei, acea pasiune, deschidere lipseste de foarte multe ori la case mai mari.

Ce v-a determinat sa deveniti un actor independent/ freelancer? Care sunt avantajele acestui tip de lucru?
Horia Suru: E simplu. A venit timpul. Cum am zis am stat 4 ani la Teatrul Tineretului, o perioada de acumulare de experienta, un proces de invatare pe care mi s-a parut important sa-l fac in teatrul de stat. In acelasi timp o perioada excelenta cu multe castiguri pe plan profesional dar si uman. M-am despartit de institutie si nu de oamenii de acolo, carora trebuie sa le multumesc pentru ajutorul pe care mi l-au acordat la inceput de drum. Incepand cu Liviu Timus care se straduieste acum in momente grele, teatrul nu are sediu, sa jongleze cu spatiile putine din oras sa poata supravietui, pana la personalul tehnic, cei care fac efectiv teatrul sa functioneze in parametri ridicati. Si evident actorii din trupa pe care inca ii consider colegii mei actori.
Pentru mine acum e timpul sa aleg proiecte actoricesti si poate in primul rand sa am mai mult timp sa gasesc oameni, prieteni cu care sa dau nastere unor spectacole care deja s-au adunat in capul meu si isi cer dreptul la viata.

Ganduri de viitor?
Horia Suru: Dorintele pe plan regizoral ar fi pentru moment sa fac 2 spectacole, unul cu o companie independenta si unul cu un teatru, despre care e prea devreme sa discutam si poate anul asta, poate la anul sa pun bazale propriei mele companii.

Advertisement

Va multumesc pentru timpul acordat acestui interviu. Va doresc in continuare mult succes in proiectele dumneavoastra si astept sa auzim numai de bine! Din partea echipei noastre aveti toata admiratia si suntem onorati sa va avem aproape.

Oameni

Solidaritate pe teren accidentat! Aventurierii din comunitatea OFFROADAJUTĂ își folosesc pasiunea și abilitățile pentru a schimba vieți

Published

on

Foto: Grupul OFFROADAJUTĂ

OFF-ROAD AJUTĂ este o comunitate unită de iubitori ai aventurii pe teren accidentat, care își folosesc pasiunea și abilitățile pentru a schimba vieți. Cu inimi mari și mașini puternice, aceștia străbat drumuri uitate și ajung în locuri unde puțini se aventurează, aducând speranță și sprijin celor izolați și vulnerabili.

Fie că este vorba de a transporta provizii esențiale către familii nevoiașe din sate uitate de lume sau de a interveni rapid în situații de criză, acești eroi necunoscuți își dedică timpul și energia pentru a face o diferență reală. Cu fiecare expediție umanitară, ei aduc nu doar ajutor material, ci și un zâmbet, o îmbrățișare și un sentiment de solidaritate care încălzește sufletele celor încercați.

OFF-ROAD AJUTĂ este o dovadă vie că pasiunea poate fi transformată într-o forță a binelui, iar aventurile pe teren accidentat pot deschide drumuri către o lume mai bună.

Jurnaliștii publicației brasovstiri.ro au realizat un interviu cu Vasile Tanasă, inițiatorul acestei comunități, și să aflați detalii din culisele #offroadajută! Și nu este un secret, dar sunt brașoveni.

Advertisement

D.P.: Pentru cei care nu v-au descoperit încă, ce este OFF-ROAD AJUTĂ?

V.T.: OFFROADAJUTĂ este un grup Voluntar de offroad, care participă pe cheltuială proprie la acțiuni umanitare, în România, în special zonele izolate, și persoanelor fără venituri de existență!

Care este povestea din spatele înființării comunității OFF-ROAD AJUTĂ și ce v-a motivat să combinați pasiunea pentru off-road cu acțiunile umanitare?

Povestea este una simplă, care are la bază binele, iar binele se face împreună, și cunoscut (doar răul se face în liniște), OFFROADAJUTĂ a luat naștere de vreo 5 ani, împreună cu pasionați de offroad, și iubitorii de natură, astfel cutreerând prin locuri puțin umblate am găsit oameni frumoși uitați de lume, și atunci am zis să bucurăm sufletele de ambele părți, pentru noi plimbare în natură și grija celor izolați, iar pentru ei bucurie pentru suflet, că le calcă cineva pragul și mai schimbă o vorbă cu ei, și astfel se îmbină două lucruri frumoase într-unul singur, Balsam pentru suflet, oameni și natură!

Ce fel de acțiuni umanitare întreprindeți? Puteți să ne dați un exemplu concret de acțiune umanitară care v-a rămas întipărită în minte?

Advertisement

La acest moment OFFROADAJUTĂ are în grijă aproximativ 60 de familii cu vârsta de peste 70 ani și cel mai vârstnic de 101ani, printre care și persoane bolnave de diferite vârste, fiecare caz îți rămâne întipărit în minte, noi mergem doar la familii foarte greu încercate de viață (urmăriți pagina de Facebook OFFROADAJUTĂ, aici), și acolo veți găsi o bună parte a activității noastre. Familiile ce le avem în grijă periodic le vizităm, la o luna, o lună jumate, cel mult două luni trecem pe la ei cu alimente și cele necesare!

Care considerați că este cel mai mare obstacol pe care îl întâmpină comunitatea OFF-ROAD AJUTĂ în misiunea sa de a ajuta oamenii din zonele izolate? Cum credeți că poate fi depășit acest obstacol?

Nu pot numi un obstacol pentru faptul că este o acțiune și un grup de suflet, și din el face parte doar persoane care se regăsesc în această activitate, nimeni nu este condiționat de nimic, nu avem sponsori și nici nu vrem, noi facem lucrurile cunoscute, iar cine se regăsește în genul nostru de activitate se alătură nouă în ce variantă poate, fizic material financiar, nu îl numesc obstacol, dar rolul posturilor, de a face cunoscută realitatea, este pentru a îndemna, ca și alți să facă că noi în zonele care pot, un om câștigat de partea noastră înseamnă foarte mult (cel puțin un bătrân va avea o stare de bine mai bună)!

Cum pot oamenii să vă sprijine sau să se alăture comunității OFF-ROAD AJUTĂ?

Orice persoană se poate alătură, înscriindu-se pe grupul OFFROADAJUTĂ, sau să ne scrie la postări, și în felul ăsta putem lua mai mulți bătrâni în grijă, binele se face împreună și cunoscut!

Advertisement

Ce calități sau abilități sunt esențiale pentru a face parte din această echipă?

Există o singură calitate, cea de a fi om, fiecare persoană își poate găsi locul în comunitatea noastră, mai bine zis în familia OFFROADAJUTĂ, sunt persoane, cu o situație financiară, mai bună, alți mai puțin bună, important este să îți dorești să fii acolo să ajuți cu sufletul , și să nu ai pretenții la nimic (pur și simplu să fii în casa lor)!

Este și timpul pentru mulțumiri …

Da! Aducem multe mulțumiri, cu dragoste și respect, persoanelor care ne primesc în casele lor. Pentru noi, familia OFFROADAJUTĂ, ei sunt icoanele noastre.

Înainte de a încheia, este ceva ce ați dori să adăugați?

Advertisement

Să vă așezați undeva în liniște și vizionați câteva dintre acțiunile noaste, și vă veți da un restart la viață, iar dacă veți participa vreodată cu noi, vă veți naște din nou. În câteva rânduri v-am expus activitatea noastră, am cerut colegilor câte un răspuns la întrebările dumnevoastră, și am încercat pe scurt să vă răspund, este foarte mult de discutat pe tema asta, să faci offroad voluntar din suflet și pasiune! Cu respect, OFFROADAJUTĂ, vă mulțumește frumos!

***

OFF-ROAD AJUTĂ este mai mult decât o comunitate, este o familie unită de valori comune și de dorința de a face bine. Prin acțiunile lor concrete și prin poveștile emoționante pe care le împărtășesc, ei ne inspiră pe toți să privim dincolo de propriile limite și să ne implicăm activ în comunitățile noastre. Fie că suntem pasionați de off-road sau pur și simplu oameni cu inima deschisă, putem învăța de la OFF-ROAD AJUTĂ că puterea de a schimba vieți este în mâinile noastre. Aventura poate fi un catalizator al binelui, iar solidaritatea umană poate depăși orice obstacol, chiar și pe cele mai accidentate drumuri ale vieții.

Advertisement
Continue Reading

Oameni

Vladimir Vîrzob, „Micul Einstein” al României, a inventat o baterie nucleară KN-9 care ar putea alimenta cu electricitate un cartier rezidențial timp de 100 de ani

Published

on

La doar 15 ani, Vladimir Vîrzob a reușit să inventeze o baterie radio-izotopică care ar putea alimenta un cartier rezidențial timp de un secol. „Micul Einstein” este mândria Olteniei, dar și a întregii țări, iar reușita sa a fost apreciată de iluștri cercetători din România. Invenția lui Vladimir are dimensiunea unei doze de suc care ar putea furniza electricitate un timp îndelungat, aducându-și, astfel, propria contribuție la un principiu descoperit de cercetători în secolul trecut, dar care inspiră viitoarea generație. Recent, Vladimir s-a alăturat campaniei „100 de tineri pentru dezvoltarea României”, lansată de Fundația Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României.

„Bateria nucleară KN-9 reprezintă o sursă continuă de energie pentru o perioadă inteligentă de timp, iar aceasta funcționează după principiul iradierii unui ansamblu de material piezoelectric. Invenția mea se referă la o baterie radio-izotopică ce se bazează pe un principiu ce datează de la mijlocul secolului al XX-lea, respectiv convertirea radiațiilor nucleare în energie electrică, dar aduce o abordare inovativă acestui proces de convertire, o abordare ce nu a fost încă studiată de comunitatea științifică. În urma unor deducții teoretice am dedus faptul că aceasta poate produce până la 12 Megawatt/zi, în condiții ideale. Pentru a efectua aceste determinări teoretice am implementat un software AI Self Learning, care a realizat scenarii ce imit realitatea după modul de funcționare al bateriei”, povestește Vladimir Vîrzob.

​​Invenția a fost premiată la Salonul Internațional de Inventică EUROINVENT de la Iași, primind distincția de excelență în 2023.

„Este foarte important să sprijinim ideile tinerilor. Cu speranța că va fi pus în practică și dezvoltată, invenția reprezintă un pas important pentru cercetarea românească”, a declarat Prof. Dr. Cercetător Andrei Victor Sandu

Advertisement

Vladimir Vîrzob este elev la Colegiul Național „Traian” din Drobeta-Turnu Severin, pasionat de fizică nucleară și chimie. În 2021 el a fost premiat cu argint pentru „CHR – X Nuclear Decontaminating Agent” la Salonul Internațional de Inovații și Invenții de la Varșovia, unde a concurat alături alți 200 de participanți de toate vârstele, din 16 țări.

În 2020, Vladimir Vîrzob a primit medalia de aur la un salon de invenții, pentru un moderator nuclear folosit în decontaminarea suprafețelor radioactive.

În mijlocul provocărilor și oportunităților care definesc prezentul și viitorul României,
campania „100 de Tineri pentru Dezvoltarea României” străbate țara cu un scop nobil și ambițios: să identifice, să promoveze și să susțină tinerii talentați și dornici să contribuie la progresul țării. Astfel, a fost descoperit și tânărul Vladimir Vîrzob și invenția sa unică. Această inițiativă extraordinară aduce în prim-plan energia, creativitatea și potențialul extraordinar al generației tinere din România. „100 de Tineri pentru Dezvoltarea României” nu este doar o simplă campanie, ci o mișcare care își propune să schimbe paradigmele și să stimuleze inovația și excelența în toate domeniile.

Campania „100 de tineri pentru dezvoltarea României” a fost lansată în spiritul sărbătoririi unității și identității naționale și își propune să aducă în prim-plan poveștile și realizările celor mai remarcabili copii și tineri din România, care, prin pasiunea, dedicarea și talentul lor, au reușit să se facă remarcați la nivel național și internațional.

Cei 100 de tineri care ne fac mândri că suntem români și care s-au remarcat prin
performanțe deosebite vor fi incluși în primul catalog al excelenței românești, care va fi lansat la finalul acestui an.

Advertisement

Continue Reading

Artiști

Corul Național Madrigal, turneu impresionant în Perú, cu mai multe premiere

Published

on

  • Timp de 10 zile, Corul Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin”, dirijat de Anna Ungureanu și Cezar Verlan, s-a aflat în Republica Perú, în cadrul primului turneu în America de Sud din istoria ansamblului.
  • Corul Madrigal a concertat la Ambasada României la Lima și la Congresul Republicii Perú, unde a fost premiat pentru contribuția sa la cultura universală.
  • Cele trei concerte extraordinare din Lima, Cusco și Aguas Calientes au adus un record de peste 2.500 de spectatori.
  • În cadrul unui eveniment extraordinar ce a avut loc la Congresul Republicii peruane, a fost lansat cel mai nou proiect discografic Madrigal: „Imnurile naționale ale țărilor din America de Sud”.
  • Cu ocazia turneului, Madrigal devine primul cor din lume care a înregistrat o producție media în celebrul sit arheologic de la Machu Picchu.

La invitația Ambasadei României în Republica Perú și cu sprijinul Ministerului Culturii și al Institutului Cultural Român, Corul Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin”, dirijat de Anna Ungureanu și Cezar Verlan, a susținut între 10 și 20 martie un turneu care a cuprins 7 evenimente distincte, în Republica Perú. Turneul a marcat 85 de ani de relații diplomatice româno – peruane și preluarea de către Ambasada României la Lima a președinției Festivalului Francofoniei Perú 2024.

De-a lungul vieții mele  am văzut multe evenimente culturale, însă puține m-au emoționat așa cum a făcut-o cel din seara aceasta. Nu doar vocile, costumele, magnifica conducere muzicală și  eleganța dirijoarei m-au impresionat, ci și faptul că au avut delicatețea de a cânta o versiune splendidă a imnului național și trei piese emblematice pentru poporul peruan. A fost, realmente, o noapte fantastică! Contigo Peru este un cântec ce unește toți peruanii. Este un fel de imn al unirii, iar corul l-a cântat frumos și cu profunzime. I-am observat în timp ce cântau și am văzut că transmiteau  o energie fantastică prin inimile lor. Nu puteam primi un cadou mai frumos în această seară!”, a declarat la finalul spectacolului de la Lima, Ministrul de Externe al Republicii Perú, E. S. Domnul Javier González-Olaechea.

„Peste 27.000 de kilometri parcurși, 10 zile petrecute în Peru, un repertoriu în premieră, 7 evenimente susținute la Lima, Cusco, Aguas Calientes și Machu Picchu, 3.700 metri de diferență de nivel, 12 imnuri lansate, câteva mii de spectatori tranformați în fani ai României și foarte multă emoție. Prima experiență a Madrigalului în America Latină a stat sub semnul descoperirilor și a inaugurat o veritabilă punte culturală între România și Perú! Mulțumim Ambasadei României în Perú și Excelenței Sale, doamna Camelia Ion-Radu pentru invitație și organizare și, totodată, Ministerului Culturii și Institutului Cultural Român pentru sprijinul necondiționat acordat.”, a declarat Emil Pantelimon, managerul Corului Madrigal

Diplomație culturală

Cei 85 de ani de relații diplomatice româno – peruane și preluarea de către Ambasada României la Lima a președinției Festivalului Francofoniei Perú 2024 au fost sărbătoriți printr-un demers de diplomație culturală la cel mai înalt nivel. Corul Madrigal a susținut un recital la Ambasada României în prezența Corpului diplomatic acreditat la Lima, unde a și lansat în premieră versiunea Madrigal a popularei piese „Contigo Perú”, semnată de Augusto Polo Campos, în aranjamentul muzical realizat special de compozitorul român Grigore Cudalbu. De asemenea, Madrigal a fost invitat în Congresul Republicii Perú, unde a susținut un recital în fața reprezenaților naționali ai celui mai mare for politic peruan – vicepreședinți, congresmani, ambasadori. În acest context, Corul Madrigal a lansat produsul discografic „Imnurile naționale ale țărilor Americii de Sud”, o premieră sud-americană. Totodată, ansamblul a fost onorat cu Premiul Congresului, însoțit de trofeul și declarația de curtoazie diplomatică „Fie ca acest cor să continue să fie o sursă de inspirație pentru generațiile viitoare și fie ca muzica sa să continue să rezoneze în inimile tuturor celor care au privilegiul de a o asculta.”

Advertisement

Trei concerte extraordinare și 2.500 de spectatori

Turneul a inclus trei Concerte Extraordinare „Música Mágica Del Madrigal” dedicate publicului peruan: în grandioasa Catedrală din Cusco – la 3.400 de metri altitudine, cea mai mare la care a cântat ansamblul până acum, la Aguas Calientes, orașul cel mai apropiat de situl Machu Picchu, precum și la Teatro Municipal de Lima, o bijuterie arhitectonică a capitalei peruane, unde a fost aplaudat cu ovații de peste 1.300 de spectatori. La Lima, Corul Madrigal, dirijat de Anna Ungureanu, i-a avut ca invitați pe muzicienii din popularul ansamblu KOTOSH, cu care a cântat o lucrare contemporană remarcabilă a muzicii sud-americane – „Misa Criolla”, compusă de Ariel Ramírez și interpretată de Madrigal, dirijat de Marin Constantin, pentru prima dată în 1975 la București, în cadrul Festivalului Internațional George Enescu.

Premieră mondială pentru muzica corală

Turneul Madrigal în Peru a adus și o premieră mondială pentru un cor național – o producție media în celebrul site UNESCO Macchu Picchu. Corul Madrigal a filmat în „orașul pierdut al incașilor” al doilea episod al proiectului „Muzică contemporană românească în spații antice universale” / „Machu Picchu – Suita corală din Țara Oașului”, pe muzica semnată de compozitorul român Dariu Pop. Noul videoclip va fi lansat la sfârșitul lunii aprilie 2024, în cadrul evenimentului „Festival Madrigal la Satu Mare”.

Primul episod al seriei, „Sarmizegetusa Regia – Flăcări și roți” a fost lansat de Ziua Culturii Naționale, pe 15 ianuarie 2024, în parteneriat cu Institutul Național al Patrimoniului. Videoclipul a fost filmat în situl dacic Sarmizegetusa Regia, având ca fundal sonor lucrarea lui Corneliu Cezar, interpretată de ansamblu.

Advertisement

Continue Reading