Connect with us

Oameni

Jurnalistul Gelu Chelu, prietenul vedetelor: „Cuvântul dat este important! Și să faci la timp ce ai promis”🎙

Published

on

Foto. Gheorghe Chelu (Arhiva personală)

Gheorghe Chelu sau Gelu (jurnalist) s-a născut în comuna Adunații-Copăceni, nu departe de București, fiind unul dintre profesioniștii domeniului în care activează.

Aventura vieții sale a pornit încă de mic, la numai 10 ani. Dornic de a explora lumea și fără a da de știre familiei s-a urcat în tren și a pornit spre oraș. Rămas impresionat, câțiva ani mai târziu a început liceul la București, iar mai apoi a continuat să studieze la Facultatea de Istorie din cadrul Universității Creștine „Dimitrie Cantemir” din Capitală.

Istorie cu adevarat a făcut doar în jurnalism! În curând va încununa 30 de ani de carieră. A redactat materiale pentru cele mai populare publicații, precum Evenimentul zilei, Formula As, Blitz magazin, Telenovela, Inimă sălbatică, Acasă magazin, TV Satelit, TV Mania, Lumea femeilor, Bravo, Bravo Girl și lista poate continua. În prezent, aportul sau este de necontestat în cadrul ziarului Click!, cel mai vândut ziar din România.

A încercat să stea retras la țară, dar mai mult de câteva zile nu rezistă! Iubește agitația marilor orașe și se simte bine în mijlocul evenimentelor. A avut parte de nenumărate întâlniri cu vedete, a legat multe prietenii și amintiri de neuitat cu oameni deosebiți.

Advertisement

Este Bucureștiul casa ta sau doar locul unde ai început să îți desfășori viața profesională, iar mai târziu, obligat de circumstanțe, ai continuat și cu cea personală?

M-am născut și locuiesc lângă București, comuna Vidra, unde am făcut clasele I-VIII. Am fost atras de oraș și când eram mic, pe la 10 ani, cred, am făcut nebunia de a pleca singur cu trenul spre oraș. Erau 3 stații și a fost o aventură pentru mine…de mic inconstient…fără să spun cuiva! Mai târziu m-am mutat la liceu în București și am început să lucrez aici. Nu cred că m-aș vedea trăind decât într-un oraș mare, agitat, oriunde în lume. Am încercat să stau retras la țară, dar mai mult de câteva zile nu rezist. Mă văd mereu în oraș, în mijlocul evenimentelor. Și ca o paranteză, îmi place Londra, dar și Parisul – simt că m-am mai născut o dată acolo.

Ai avut o carieră în domeniul istoriei, dar acum ești jurnalist. Ce s-a întâmplat între timp?

E mult spus că am avut o carieră în domeniul istoriei. În liceu am intrat în presă din întamplare și mi-a plăcut. Am rămas aici deși am dat la Drept și nu am intrat, apoi am dat la Istorie cu prietena mea de atunci. Am terminat facultatea (n.r. de istorie) și în paralel lucram la mai multe publicații. Lucrez în continuare în jurnalism și îmi place ce fac.

Cum arată cariera ta în domeniul mass-media? Care sunt acele publicații pe care le-ai onorat cu prezența și talentul tău jurnalistic?

Oh! Sunt multe, unele nici nu mai există. Pentru început am obținut steaua de șerif de la Universul copiilor, unde m-am dus cu niște sugestii, imagini, etc. Este mult de povestit despre cum se făcea presă pe vremea aceea. Apoi am ajuns la Super Magazin – Evenimentul zilei. Pentru că eram pasionat de seriale m-am ambiționat și am cautat-o pe doamna Sânziana Pop de la Formula As și nu m-am lăsat până nu am gasit-o la telefon. Trei ani am scris acolo sub pseudonimul Chela George și primeam scrisori și flori presate de la oameni care credeau că sunt o fată (n.r. râde). Apoi a urmat Blitz magazin, Telenovela, Inimă sălbatică, Acasă magazin, Evenimentul Muzical, TV Satelit, TV Mania, Lumea femeilor, Bravo, Bravo Girl și lista poate continua. Au apărut site-urile și m-am mutat la ziarul Click!, cel mai vândut ziar. Am pierdut șirul publicațiilor pe hârtie și online. Am uitat să spun că îmi place mirosul de tipar.

Advertisement

Meseria de jurnalist ți-a oferit oportunitatea de a petrece momente în preajma multor persoane publice, iar cu o parte dintre acestea se observă, fără dar și poate, o legatură specială. Cum este să fi prietenul vedetelor?

Posibil să fie mult spus prietenul vedetelor, dar este ok să știu că mă cunosc cu majoritatea oamenilor. Am trăit multe experiențe, cu unii am fost în vacanțe sau în info tripuri. Spre exemplu, cu Dana Savuică am fost în câteva vacanțe, sau cu Ana Morodan, Victor Slav, Bianca Dragușanu și alții. A fost o plăcere să-l întâlnesc pe Razvan Fodor în Istanbul în timp ce filma Burlacul și să țin secret. Mă bucur de altfel că într-o vreme mă înțelegeam cu Iulia Vântur care era în India. Și apropo de vedete internaționale, mă bucur că l-am cunsocut pe Sebastian Stan, dar și alte vedete internaționale. În Dubai m-am întâlnit cu DJ Bia, care a venit special să mă întâlnească, pentru că ne-am cunoscut online pe Facebook. Mi-a făcut turul de oraș cu un super Jeep.

Care sunt reperele din viața ta care simți că te onorează cel mai mult?

Cuvântul dat e important și să faci la timp ce ai promis. Să fiu serios și să nu promit ceva ce nu pot face. Să nu mint și să mă țin întotdeauna de cuvânt. Nu îmi plac oamenii neserioși, cei care întârzie, cei care nu se țin de cuvânt și mincinoșii. Nu îmi place să mint pentru că mai devreme sau mai târziu voi fi prins cu minciuna și nu este plăcut.

Cum te simți atunci când mergi pe stradă, în magazine sau la restaurant, și din întâmplare, să te poți saluta cu majoritatea personalităților din România?

Este un sentiment plăcut să mă întâlnesc în locuri publice cu vedetele și să pot vorbi cu ele. Și este și mai plăcut când aceștia știu că pot avea încredere în tine, că îți pot spune ceva și tu nu le trădezi încrederea.

Advertisement

Călătorești foarte mult, nu doar în țară, ci și în lumea largă. Te deplasezi în interes profesional sau ceea ce ține de turism este o altă pasiune pe care o exploatezi cu fiecare ocazie?

În ultima perioadă m-am deplasat și în scop personal pentru că am descoperit că îmi place să călătoresc. În 2009 am ieșit prima oară cu Disney la un concert la Miley Cyrus, la Londra și de atunci am devenit pasionat de călătorie. Și cum am norocul să descopăr și subiecte pe unde merg, se întâmplă să și scriu. Uite, în pandemie, am călătorit foarte mult și a fost altceva. Și merg și în scop profesional. Nu aș spune nu, dacă cineva m-ar invita acum undeva. Dar trebuie să văd ce-mi spune agenda pentru că nu știu dacă mă crezi, dar am agenda ocupată pe o săptămână înainte. Acum știu ce fac și în noiembrie, când o să plec din nou într-o călătorie.

România este împărțită în 41 de județe plus Capitala, București. Mulți tineri care aspiră la o carieră artistică sau la o carieră profesională în orice domeniu, aspiră către București. Ce perspective crezi că poate să ofere Bucureștiul, unui tânăr care alege să plece din localitatea natală și să se stabilească acolo?

Trebuie să își dorească foarte mult acest lucru și să nu se dea în lături la a munci și a-și îndeplini visele. Trebuie doar să fie serios și dedicat. Atât. Și va fi remarcat, cu siguranță. Și încă ceva: să nu pună banul înaintea pasiunii.

Care crezi că mai sunt șansele tinerilor care doresc să se afirme în domeniul artistic, în principiu în cel muzical?

Fiecare are un drum și la un moment dat, mai devreme sau mai târziu, va fi descoperit. Trebuie să aibă răbdare și … tutun, cum se spune. Și să întâlnească oamenii aceia care cred în visul lui.

Ești un om valoros, iar prin prisma meseriei tale, cred că ești omul potrivit care poate transmite sfaturi utile, avizate. Ce sfaturi ai pentru tinerii care vor să ajungă celebri? Cum trebuie construit drumul către celebritate?

Advertisement

Îți mulțumesc pentru compliment. Eu i-am sfătuit pe mulți să aibă răbdare și să facă ce le place. Dar să o facă cu pasiune și să se vadă. Nu este o rușine să îți arăți talentele. Așa cum am zis, trebuie doar să ai răbdare.

Care este proiectul tău de suflet?

Proiectul meu de suflet…nici nu știu. Nu aș putea să-ți răspund la această întrebare. Au fost atât de multe… Poate când eram la revista Bravo și era în varianta de print (n.r. tipărită pe hârtie) și am organizat niște vizionări de filme unde am invitat multe vedete și au venit. Nu știu să-ți spun care este sau a fost proiectul meu de suflet.

Bucuria, energia, pozitivitatea și în general starea ta de bine o simțim pin mediul online, din materialele pe care le redactezi. Însă acum, înainte de finalul interviului, aș vrea să căutăm puțin prin inima ta și să îmi spui dacă cumva ai si vreun regret sau daca îți este dor de ceva anume, printre toată această activitate intensă de care te bucuri zilnic.

Nu știu dacă îmi este dor de ceva anume. Poate de perioada de print a revistei Bravo care nu mai există în format fizic, ci doar online și de care sunt foarte apropiat. Da, poate acesta este un proiect la care țin foarte mult. Bravonet.

Un gând bun pentru cei care au lecturat interviul?

Le mulțumesc că au citit acest interviu, dar vă spun că sunt atâtea lucruri de povestit încât nu știu dacă ați avea timp și răbdare să le citiți. Vă doresc tot binele din lume atât cititorilor, cât și celui care mi-a luat acest interviu, un om de nota 10, pe care mă bucur că l-am și cunoscut față în față.

Advertisement

Apreciez bucuria cu care ai răspuns invitației, iar pe de altă parte, mulțumim că oferi publicului această șansă de cunoaște elementele cheie din viața și cariera ta. Pe curând!

Oameni

Românul Tudor Monroe este producătorul principal al imnului pentru Cupa Mondială FIFA 2022 din Qatar! (INTERVIU)

Published

on

Tudor Monroe (24 de ani) este producătorul principal al piesei oficiale pentru Cupa Mondială FIFA 2022 din Qatar. „EZZ EL ARAB” a fost lansată, recent, în interpretarea lui Wegz – un artist egiptean apreciat la nivel internațional, fiind o figură mereu prezentă în muzica arabă contemporană. Piesa produsă de brașovean este disponibilă pe canalul oficial de YouTube al Fifa, care însumează peste 17 milioane de abonați din toată lumea.

Nu postez multe pe Facebook în ultimul timp și nu voi posta în viitor. Totuși, acest proiect este un pas foarte important în cariera mea și sunt recunoscător că am avut ocazia să produc imnul oficial al Cupei Mondiale Fifa. Vă mulțumesc tuturor implicați și abia aștept să vă spun mai multe despre aceasta aventură. Mulțumesc lui Wegz și Fifa pentru încrederea în viziunea mea!a transmis Tudor Monroe.

Tudor Monroe s-a născut în Zărnești (Brașov), a studiat la Liceul de Muzică din Brașov, iar acum este unul dintre cei mai tineri si fresh producători români având studii la Point Blank, una dintre cele mai bune școli de producție muzicală din lume. Printre mulți alții, acesta a colaborat cu artiști cunoscuți din România precum: What’s Up, Ioana Ignat, Elena Gheorghe, Speak și Criss Blaziny.

În continuare vă prezentăm un scurt interviu cu artistul și producătorul Tudor Monroe:

Advertisement
Foto. Arhiva personală

Dragoș Popa: Cum ai ajuns să faci parte din acest proiect și în cele din urmă să produci FIFA Worldcup Anthem?

Tudor Monroe: L-am cunoscut pe Wegz, artistul de pe piesă, în studio-ul din care produc muzică în Londra, Tape London. El avea deja un brief de la Fifa, iar eu i-am arătat câteva idei de compoziții pe care le aveam. Am lucrat în ziua aia la câteva demo-uri și acesta pe care îl știm astăzi a fost cel ales de Fifa.

D.P.: Simt că această realizare este unul dintre cei mai importanți pași pe care i-ai făcut în muzică. Un mare salt în cariera ta! Cum te simți în urma acestui succes? Care este sentimentul?

T.M.: Acesta este de departe cel mai important proiect al meu de până acum care cu siguranță o să deschidă porți în viitor și o să mă ajute să-mi extind muzica în noi teritorii. Mă simt foarte recunoscător că cei din echipa Fifa mi-au apreciat munca și au avut încredere în viziunea mea, în contextul unui proiect de dimensiunile acestea. Este un sentiment copleșitor și mă motivează să merg în studio și să fac și mai multă muzică.

D.P.: Îți este dor de „acasă”? Când te întorci în țară?

T.M.: Tocmai ce am ajuns în țară de sărbători. Mi-a fost dor de ai mei și de prieteni. La cum se mișcă lucrurile se pare că vin din ce în ce mai puțin acasă și îmi doresc să profit cât mai tare de timpul petrecut în România.

Advertisement

Videoclipul piesei EZZ EL ARAB a fost regizat de Ali El Arabi, care a regizat și filmul lui Wegz, „B3oda Ya Belady”, din apreciatul documentar „Captains of Zaatari”. Videoclipul îl prezintă pe Wegz într-o varietate de imagini prin Qatar, mixând și cântând în fața unei mulțimi de fani ai fotbalului și cântând în fața camerei într-o portretizare cinematografică a festivităților turneului.

Videoclipul oficial a fost încarcat pe canalul oficial de YouTube al FIFA, astfel fiind transmis către cei peste 17 milioane de abonați din toată lumea.

Videoclipul oficial poate fi urmărit AICI.

Foto. Facebook / Tudor Monroe

Autor: Dragoș Popa / BrasovStiri.ro

Advertisement
Continue Reading

Oameni

Marius Nicoli, coordonator al lotului naţional de Informatică: Bucuria copiilor mă face să merg mai departe

Published

on

Foto: (c) Marius Nicoli / Arhiva personală

Profesorul Marius Nicoli, de la Colegiul Naţional “Fraţii Buzeşti” din Craiova, unul dintre coordonatorii lotului naţional de Informatică al României, a dus tricolorul românesc în aproape toate colţurile lumii, alături de elevii săi cu care a obţinut zeci de medalii la olimpiadele internaţionale. În continuare, vă prezentăm un material realizat de agenția națională de presă Agerpres.

“Sunt originar din comuna Maglavit, Dolj. Părinţii au fost cadre didactice. Iar după ce am terminat facultatea, neexistând atunci multe firme de soft, mama a zis ceva de genul ‘până când îţi găseşti o firmă de soft la care să lucrezi, nu vrei să dai concurs în învăţământ?’ Şi am dat concurs în 1999 şi am lucrat un an la Şcoala 2 ‘Traian’ din Craiova (n.r. – o şcoală gimnazială de elită din centrul municipiului). Un an mai târziu am mers la concurs la Colegiul Naţional ‘Fraţii Buzeşti’, şcoală cu tradiţie în Oltenia şi nu numai, pentru că la vremea respectivă şcolile reprezentative puteau să-şi organizeze singure concurs. Deci sunt aici, prin concurs, din toamna anului 2000”, îşi începe Marius Nicoli povestea.

Ca orice om entuziast şi profesor dedicat, din primul an de activitate s-a ataşat foarte mult de copiii de la Şcoala nr. 2, pe care îi plimbase prin internet cafe-urile din oraş pentru a le uşura învăţarea materiei, arătându-le şi utilitatea acesteia, motiv pentru care, un an mai târziu, când a plecat la “Buzeşti”, mulţi dintre elevii săi l-au urmat. De altfel, în primul an la “Buzeşti” a făcut foarte multă pregătire suplimentară cu copiii şi a avut un elev care s-a calificat la Olimpiada naţională, un rezultat foarte important pentru el, iar de atunci a continuat să lucreze cu copiii de la mai multe clase şi în fiecare an a avut elevi calificaţi.

“Încă de la începutul carierei, am fost atras de lucrul cu elevii talentaţi la Informatică, antrenându-mă împreună cu ei şi încercând să devenim din ce în ce mai buni. A fost iniţial greu, ca orice început, însă participările noastre la olimpiade s-au încheiat mereu cu rezultate care ne-au dat încredere că este bine ceea ce facem şi care ne-au motivat pentru viitor. În anul 2001 am avut primul elev calificat la etapa naţională, în 2003 prima menţiune la etapa naţională, în 2005, doamna inspectoare de la Dolj m-a trimis pentru prima dată însoţitor al elevilor din Dolj la etapa naţională, ceea ce pentru mine a însemnat foarte mult. Ceea ce este interesant că acolo erau însoţitori precum Adrian Panaite de la Botoşani, Szabo Zoltan de la Mureş, domnul Gălăţan de la Bistriţa, Adi Pintea de la Cluj, din ce îmi aduc aminte. Deci cei care acum suntem în grupul care a coordonat olimpiadele în aceşti ani. Am fost o generaţie care a făcut toţi paşii”, îşi aminteşte profesorul Nicoli.

În 2009, când avea mai multă experienţă şi se simţea la alt nivel, a fost din nou însoţitor al unui grup de copii foarte buni, şi atunci, la Galaţi, a avut primul elev – Alex Cazacu – care a obţinut premiu la etapa naţională. “Şi ce a fost cel mai important pentru mine că profesorii de acolo m-au invitat la pregătirea lotului naţional. A fost o scenă la masa festivă pe un vaporaş la Galaţi şi m-am bucurat. Nici nu ştiam bine ce înseamnă, pentru că eu îmi doream să am un copil care să intre în lot, dar nici nu mă gândeam să mă duc. Şi de atunci am rămas la lot şi în fiecare am am mers în câte două tabere”, spune profesorul de Informatică.

Advertisement

În 2010, a avut primul elev calificat în lotul naţional de Informatică, în 2011 a avut premiul I la clasa a IX-a, premiul I la clasa a XII-a, premiul II la clasa a X-a, la Naţională, după care au fost mai mulţi copii care s-au calificat în lot. În acest timp s-au strâns 161 de calificări la etapa naţională, 148 de distincţii la etapa naţională, 25 de calificări în lotul naţional, 18 medalii la competiţii internaţionale din calendarul Ministerului Educaţiei. Şi pentru că elevii săi au atras atenţia prin rezultate, au fost invitaţi ca oraş (Craiova) la diverse competiţii internaţionale, unde copiii pe care i-a îndrumat au obţinut alte 32 de medalii.

Din anul 2009 este profesor-antrenor la lotul României. De atunci s-au strâns 23 de tabele de lot în care şi-a pus cunoştinţele, timpul şi pasiunea în slujba elevilor care reprezintă România. În 11 rânduri a fost nominalizat să conducă echipa naţională peste hotare şi în multe alte rânduri a condus echipa Craiovei. A desfăşurat activitate ştiinţifică în cadrul unor comisii internaţionale ca preşedinte sau membru, la Olimpiada Balcanică pentru Juniori sau la Olimpiada Internaţională de Informatică pe Echipe. Începând cu anul 2018 este coordonator al lotului naţional de juniori, iar începerea pandemiei l-a găsit în această poziţie.

“Situaţia că Ministerul Educaţiei nu poate susţine desfăşurarea olimpiadelor pe perioada pandemiei a făcut ca întreaga comunitate să se mobilizeze. Prima încercare a fost aceea de a trimite echipa naţională de seniori la Olimpiada Internaţională din anul 2020 cu scopul apărării palmaresului construit cu trudă, în timp, de multe generaţii de profesori şi olimpici. Am organizat o selecţie de lot la care, după modelul folosit şi la alte discipline, am invitat toţi elevii care mai fuseseră anterior membri ai lotului naţional. S-au putut forma astfel echipe naţionale care ne-au reprezentat cu cinste. De exemplu, la Olimpiada Internaţională organizată de Singapore, România obţine 4 medalii, una fiind de aur. Întrucât perspectiva revenirii la normalitate pentru anul 2021 nu exista, comunitatea a trebuit să se organizeze. În octombrie 2020 am fost ales coordonator al loturilor naţionale şi primul lucru a fost să dăm un semn bun copiilor români pentru ca ei să îşi continue pregătirea la Informatică. Am lansat şi coordonat programul naţional de pregătire InfoPro care s-a desfăşurat prin 4 runde lunare de concurs de antrenament, cu câte 4 niveluri valorice. Membrii comunităţii au participat din plin prin propuneri de probleme şi editoriale cu descrieri ale soluţiilor, ţinând astfel treaz interesul elevilor pentru Informatică. În paralel s-a testat şi o platformă de concurs care ulterior a fost folosită la olimpiada din 2021”, descrie profesorul Nicoli activitatea din pandemie.

Odată cu derularea InfoPro s-au făcut demersurile realizării unei societăţi ştiinţifice care să organizeze comunitatea şi din punct de vedere formal, apărând astfel SEPI: Societatea pentru Excelenţă şi Performanţă în Informatică.

“Acest lucru a creat multă emulaţie în comunitate şi s-a decis organizarea olimpiadei cu toate fazele ei. Titulatura a fost de OSEPI (Olimpiada Societăţii pentru Excelenţă şi Performanţă în Informatică), fiind în poziţia de coordonator al acestui proiect. Aproape 4.000 de elevi din toată ţara au participat la diversele etape ale selecţiei, începând cu sesiunea de antrenament, apoi etapele judeţeană, naţională şi cea de selecţie a echipelor reprezentative. Tinerii care ne-au reprezentat la competiţiile internaţionale au venit cu o bogată salbă de medalii, repetându-se şi performanţa de la Olimpiada Internaţională: 4 medalii, dintre care una de aur. Chiar dacă a fost un an foarte încărcat, am dat curs solicitării Comitetului Internaţional al Olimpiadei Europene de Informatică pentru Juniori (EJOI) şi am acceptat să fim gazdă a ediţiei din 2021. Am fost preşedinte al acestei competiţii şi ne-am bucurat să putem contribui şi noi, românii, la motivarea copiilor din alte 29 de ţări, în perioada dificilă provocată de pandemie. În anul 2022 SEPI şi Ministerul Educaţiei au semnat un protocol de colaborare şi olimpiada s-a desfăşurat în parteneriat”, mai spune Marius Nicoli.

Advertisement

A fost şi team leader al echipei naţionale de seniori la Olimpiada Internaţională de Informatică din Indonezia, unde toţi elevii au obţinut medalii, inclusiv una de aur, iar cu rezultatul din acest an România a urcat pe locul 2 în clasamentul ‘all time’ al Olimpiadei Internaţionale, socotind după numărul de medalii.

Pe lângă pregătirea pentru olimpiade, profesorul spune că a lucrat mereu diferenţiat la clasă, încercând să se adreseze fiecăruia după nevoile şi posibilităţile lui, foştii săi elevi urmând facultăţi de prestigiu din România şi întreaga lume şi mulţi dintre ei, olimpici sau nu, lucrează la cele mai prestigioase companii de pretutindeni.

“Alexandru Luchianov, dublul nostru medaliat cu aur la IOI, a spus la revenirea din Indonezia, în cadrul unui interviu, următoarele: ‘Aşa cum o medalie are două părţi, la fel şi rezultatul meu este reprezentat pe de o parte de munca pe care am depus-o şi pe de altă parte de strădania profesorilor noştri’. Pentru mine astfel de lucruri sunt cele din care îmi iau energia pentru a merge mai departe”, arată Nicoli.

Întrebat cum vede starea sistemului de educaţie din România şi statutul dascălului, Marius Nicoli spune fără echivoc că profesorii au nevoie să fie mult mai relaxaţi şi respectaţi de elevii lor.

“Poate fi un şablon, dar o spun cu toată tăria: ar trebui create condiţii mai bune pentru profesori. Chestiunile astea cu schimbarea statutului profesorului în societate, reforma în educaţie sunt chestiuni care sună aşa abstract, le tot auzim pe la televiziuni şi care nu mai spun practic nimic, au fost golite de conţinut, au devenit un zgomot plictisitor de fundal, pentru că au fost duse în derizoriu. Se spun de prea mult timp lucrurile acestea şi nu cred că s-a schimbat ceva. Adică profesorii au nevoie să fie mult mai relaxaţi ca profesori la şcoală, să fie mai puţini elevi în clasă, pentru a li se putea acorda o mai mare atenţie, dar să aibă şi mai mulţi bani. Se mai spune că poate nu mai sunt toţi profesorii bine pregătiţi. Poate să fie adevărat şi lucrul acesta, dar poate să fie consecinţa felului în care au fost stimulaţi profesorii. Dar şi aşa există foarte mulţi profesori bine pregătiţi, ataşaţi de copii, iar copiii trebuie să respecte profesorii la şcoală şi ştim că lucrul acesta poate nu se întâmplă aşa”, este de părere Marius Nicoli.

An de an, Marius Nicoli participă la întâlnirea fiilor satului de la Maglavit organizată de primarul Marius Mureşan de Ziua comunei, sărbătorită de Naşterea Maicii Domnului, iar anul acesta a primit titlul de Cetăţean de onoare, despre care spune că reprezintă unul dintre cele mai importante momente pe plan personal.

Advertisement

“Sunt legat de Maglavit, de oamenii de aici, de toţi înaintaşii mei de aici, chiar dacă unii dintre ei nu mai sunt. Toţi care au fost sunt toţi acolo. În acel moment m-am gândit la toţi, pentru că aşa cum i-am cunoscut eu au fost oameni muncitori, iar acest titlu a fost poate o împlinire a lor, a tuturor”, a încheiat profesorul Nicoli.

Un material realizat de agenția națională de presă Agerpres. Citește continuarea aici.

AGERPRES/(A – autor: Maria Mitrică, editor: Georgiana Tănăsescu, editor online: Ady Ivaşcu)

Advertisement
Continue Reading

Oameni

Dorica Dan – “pionier” în lupta cu bolile rare din România

Published

on

Foto: (c) Alex Micsik / AGERPRES FOTO

Pornind de la o problemă personală – o fiică ce are sindrom Prader Willi -, Dorica Dan este cea care, în ultimii 20 de ani, a fost un adevărat “pionier” în domeniul bolilor rare la nivel naţional, înfiinţând Alianţa Naţională pentru Boli Rare şi un centru pilot pentru aceste maladii, model la nivel european şi având totodată o contribuţie decisivă la includerea bolilor rare în Strategia naţională de sănătate. În continuare, vă prezentăm un material realizat de agenția națională de presă Agerpres.

Actualmente, Dorica Dan reprezintă pacienţii cu boli rare şi cancere rare din România, din calitatea de preşedinte al Asociaţiei Prader Willi din România, al Alianţei Naţionale pentru Boli Rare şi Asociaţiei Române de Cancere Rare şi membru în board-ul organizaţiei europene Eurordis, ce reuneşte peste 1.000 de organizaţii, alianţe şi federaţii europene de pacienţi cu boli rare.

”Eu am terminat Facultate de psihologie, dar n-am practicat niciodată. Am făcut-o mai degrabă pentru a mă dezvolta şi a înţelege mai bine cu ce se confruntă fiica mea şi acest lucru m-a ajutat în activitatea pe care o fac în Alianţa de Boli Rare. Am doi copii – Oana, care are 37 de ani, şi un băiat de 29 de ani. Am început să mă implic în domeniul bolilor rare pentru că fiica noastră, Oana, are sindrom Prader Willi. A fost diagnosticată târziu, când avea 18 ani şi de aceea ne-am dorit ca nimeni să nu se mai confrunte cu astfel de probleme. Era înainte de 1989 în România, nu aveam acces la informaţii şi credeam că Oana este singurul copil cu acest diagnostic din ţară. M-am întrebat mereu de ce organizaţia internaţională Prader Willi ezita să înfiinţăm o organizaţie şi ne-am dat seama că, de fapt, doreau să îi căutăm şi pe ceilalţi pacienţi din ţară. Şi aşa s-a şi întâmplat. Când am înfiinţat asociaţia, în 2003, am pornit de la ideea că s-ar putea să nu găsim uşor pacienţi cu Prader Willi şi am lăsat posibilitate înscrierii în asociaţie şi a pacienţilor cu alte boli rare, dar ne-am dat seama că, de fapt, bolile rare sunt foarte multe. Sunt între 6.000 şi 8.000 de astfel de afecţiuni diferite şi sunt foarte greu de diagnosticat. Practic, ne-am asumat o responsabilitate foarte mare, în care, în fiecare zi este ceva mai mult de făcut. Sunt foarte mulţi pacienţi încă nediagnosticaţi în România. Peste 90% dintre pacienţi nu sunt diagnosticaţi şi asta creează probleme grave de sănătate publică”, ne-a spus Dorica Dan.

Aceasta îşi aminteşte cum, în 2007, a iniţiat Alianţa Naţională pentru Boli Rare.

Advertisement

”Când am început cu Asociaţia Prader Willi, am căutat în sistemul de sănătate alte asociaţii care se ocupă de pacienţi cu boli rare şi am găsit doar asociaţiile de pacienţi cu hemofilie, talasemie şi fibroză chistică. Le-am adus împreună şi, în 2007, am iniţiat Alianţa Naţională pentru Boli Rare. Am văzut că Franţa avea un plan naţional de boli rare şi ne-am dorit să existe şi în România o strategie pe acest domeniu. În februarie 2008 am propus Ministerului Sănătăţii un parteneriat, cu ocazia Zilei Internaţionale a Bolilor Rare, pentru a avea un plan naţional pentru boli rare. Practic am fost a doua ţară din Europa care a propus acest lucru, doar că a durat destul de mult până acest plan a devenit parte componentă a Strategiei naţionale de sănătate. Acest lucru s-a întâmplat în 2014. Prin acest program, pacienţii cu boli rare primesc tratament gratuit”, a precizat aceasta.

Sunt 32 de centre de expertiză pentru boli rare acreditate în România, adaugă ea. ”Şi acest lucru este foarte bun, pentru că circa jumătate din aceste centre sunt integrate în reţelele europene de referinţă”, subliniază Dorica Dan.

”Stăm bine la capitolul servicii sociale specializate integrate, aşa cum este Centrul NoRo, un model la nivel european privind serviciile pentru pacienţii cu boli rare. Avem 32 de centre de expertiză pentru boli rare acreditate în România şi acest lucru este foarte bun, pentru că circa jumătate din aceste centre sunt integrate în reţelele europene de referinţă. Fiind acolo, pot oferi mai multe şanse pacienţilor cu boli rare din ţară, iar atunci când nu există soluţie pentru un anumit pacient, acesta poate beneficia de evaluare interdisciplinară şi multicentrică, în reţelele europene de referinţă. Astfel, specialişti din mai multe ţări pot să discute anumite cazuri care sunt dificil de diagnosticat sau îngrijit”, spune Dorica Dan.

Ceea ce lipseşte încă în România, remarcă ea, este Registrul naţional de boli rare, ”lucru pentru care luptăm de câţiva ani”.

”Ne dorim acest registru, iar el ar putea porni de la centrele de expertiză, care au deja registre cu pacienţii cu boli rare. Nu stăm foarte bine nici la capitolul screening neonatal. La noi se face screening doar pentru trei boli rare, iar acest lucru ne situează pe un loc ruşinos la nivel european. Astfel, din cauza unor diagnosticări târzii, pacienţii nu beneficiază de tratamentul de care au nevoie. Nu în ultimul rând, lipsesc şi nutriţioniştii formaţi pe domeniul bolilor rare şi avem o sarcină importantă să formăm nutriţionişti care să înţeleagă bolile rare. În România, atât în sistemul de sănătate cât şi în cel de protecţie socială folosim, pentru încadrarea în grad de dizabilitate, un sistem de codificare care face ca o bună parte dintre pacienţii cu boli rare să fie lăsaţi pe dinafară. Doar 500 de boli rare au cod de boală, iar restul, de peste 5.500 de boli rare, nu au un asemenea cod. E nevoie ca şi România să treacă la sistemul de codificare care să includă toate bolile rare. Altfel, pacienţii nu se vor regăsi niciodată în sistemul de sănătate şi nici în cel social, oricât de mult ne-am dori. Nu avem pacienţi diagnosticaţi, pentru că nu au cod de boală”, dezvăluie ea.

Aceasta recunoaşte că sunt şi momente dificile, în care ar renunţa, dar ceva o face să continue lupta, să meargă mai departe.

”Sunt momente în fiecare zi în care îţi vine să renunţi. Noi suntem implicaţi, ca familie, pentru că suntem afectaţi de aceste boli rare şi asta nu face lupta foarte uşoară şi nici măcar foarte dreaptă. Dar faptul că în Centrul NoRo, de când l-am deschis în 2011, am ocazia să văd, în fiecare zi, copii care se simt bine, familii care se simt bine şi consideră că serviciile pe care le facem îi ajută şi le îmbunătăţeşte calitatea vieţii, mă ajută să merg mai departe. Faptul că familia mea se implică şi este alături de mine, soţul meu este foarte implicat, toate acestea mă ajută să merg mai departe. Dar sunt şi momente foarte dificile. Asigurarea finanţării este una dintre probleme. Suntem un ONG, nu suntem o entitate publică, şi de multe ori faptul că depindem mereu de o finanţare nu ne lasă să ne concentrăm mai degrabă pe alte lucrări decât pe obţinerea de fonduri. Uneori suntem foarte ancoraţi în problema căutării finanţării şi asta ne face viaţa destul de dificilă”, afirmă Dorica Dan.

Advertisement

Un material realizat de agenția națională de presă Agerpres. Citește continuarea aici.

AGERPRES/(A – autor: Sebastian Olaru, editor: Georgiana Tănăsescu, editor online: Anda Badea)

Continue Reading