Connect with us

Oameni

Jurnalistul Gelu Chelu, prietenul vedetelor: „Cuvântul dat este important! Și să faci la timp ce ai promis”🎙

Published

on

Foto. Gheorghe Chelu (Arhiva personală)

Gheorghe Chelu sau Gelu (jurnalist) s-a născut în comuna Adunații-Copăceni, nu departe de București, fiind unul dintre profesioniștii domeniului în care activează.

Aventura vieții sale a pornit încă de mic, la numai 10 ani. Dornic de a explora lumea și fără a da de știre familiei s-a urcat în tren și a pornit spre oraș. Rămas impresionat, câțiva ani mai târziu a început liceul la București, iar mai apoi a continuat să studieze la Facultatea de Istorie din cadrul Universității Creștine „Dimitrie Cantemir” din Capitală.

Istorie cu adevarat a făcut doar în jurnalism! În curând va încununa 30 de ani de carieră. A redactat materiale pentru cele mai populare publicații, precum Evenimentul zilei, Formula As, Blitz magazin, Telenovela, Inimă sălbatică, Acasă magazin, TV Satelit, TV Mania, Lumea femeilor, Bravo, Bravo Girl și lista poate continua. În prezent, aportul sau este de necontestat în cadrul ziarului Click!, cel mai vândut ziar din România.

A încercat să stea retras la țară, dar mai mult de câteva zile nu rezistă! Iubește agitația marilor orașe și se simte bine în mijlocul evenimentelor. A avut parte de nenumărate întâlniri cu vedete, a legat multe prietenii și amintiri de neuitat cu oameni deosebiți.

Advertisement

Este Bucureștiul casa ta sau doar locul unde ai început să îți desfășori viața profesională, iar mai târziu, obligat de circumstanțe, ai continuat și cu cea personală?

M-am născut și locuiesc lângă București, comuna Vidra, unde am făcut clasele I-VIII. Am fost atras de oraș și când eram mic, pe la 10 ani, cred, am făcut nebunia de a pleca singur cu trenul spre oraș. Erau 3 stații și a fost o aventură pentru mine…de mic inconstient…fără să spun cuiva! Mai târziu m-am mutat la liceu în București și am început să lucrez aici. Nu cred că m-aș vedea trăind decât într-un oraș mare, agitat, oriunde în lume. Am încercat să stau retras la țară, dar mai mult de câteva zile nu rezist. Mă văd mereu în oraș, în mijlocul evenimentelor. Și ca o paranteză, îmi place Londra, dar și Parisul – simt că m-am mai născut o dată acolo.

Ai avut o carieră în domeniul istoriei, dar acum ești jurnalist. Ce s-a întâmplat între timp?

E mult spus că am avut o carieră în domeniul istoriei. În liceu am intrat în presă din întamplare și mi-a plăcut. Am rămas aici deși am dat la Drept și nu am intrat, apoi am dat la Istorie cu prietena mea de atunci. Am terminat facultatea (n.r. de istorie) și în paralel lucram la mai multe publicații. Lucrez în continuare în jurnalism și îmi place ce fac.

Cum arată cariera ta în domeniul mass-media? Care sunt acele publicații pe care le-ai onorat cu prezența și talentul tău jurnalistic?

Oh! Sunt multe, unele nici nu mai există. Pentru început am obținut steaua de șerif de la Universul copiilor, unde m-am dus cu niște sugestii, imagini, etc. Este mult de povestit despre cum se făcea presă pe vremea aceea. Apoi am ajuns la Super Magazin – Evenimentul zilei. Pentru că eram pasionat de seriale m-am ambiționat și am cautat-o pe doamna Sânziana Pop de la Formula As și nu m-am lăsat până nu am gasit-o la telefon. Trei ani am scris acolo sub pseudonimul Chela George și primeam scrisori și flori presate de la oameni care credeau că sunt o fată (n.r. râde). Apoi a urmat Blitz magazin, Telenovela, Inimă sălbatică, Acasă magazin, Evenimentul Muzical, TV Satelit, TV Mania, Lumea femeilor, Bravo, Bravo Girl și lista poate continua. Au apărut site-urile și m-am mutat la ziarul Click!, cel mai vândut ziar. Am pierdut șirul publicațiilor pe hârtie și online. Am uitat să spun că îmi place mirosul de tipar.

Advertisement

Meseria de jurnalist ți-a oferit oportunitatea de a petrece momente în preajma multor persoane publice, iar cu o parte dintre acestea se observă, fără dar și poate, o legatură specială. Cum este să fi prietenul vedetelor?

Posibil să fie mult spus prietenul vedetelor, dar este ok să știu că mă cunosc cu majoritatea oamenilor. Am trăit multe experiențe, cu unii am fost în vacanțe sau în info tripuri. Spre exemplu, cu Dana Savuică am fost în câteva vacanțe, sau cu Ana Morodan, Victor Slav, Bianca Dragușanu și alții. A fost o plăcere să-l întâlnesc pe Razvan Fodor în Istanbul în timp ce filma Burlacul și să țin secret. Mă bucur de altfel că într-o vreme mă înțelegeam cu Iulia Vântur care era în India. Și apropo de vedete internaționale, mă bucur că l-am cunsocut pe Sebastian Stan, dar și alte vedete internaționale. În Dubai m-am întâlnit cu DJ Bia, care a venit special să mă întâlnească, pentru că ne-am cunoscut online pe Facebook. Mi-a făcut turul de oraș cu un super Jeep.

Care sunt reperele din viața ta care simți că te onorează cel mai mult?

Cuvântul dat e important și să faci la timp ce ai promis. Să fiu serios și să nu promit ceva ce nu pot face. Să nu mint și să mă țin întotdeauna de cuvânt. Nu îmi plac oamenii neserioși, cei care întârzie, cei care nu se țin de cuvânt și mincinoșii. Nu îmi place să mint pentru că mai devreme sau mai târziu voi fi prins cu minciuna și nu este plăcut.

Cum te simți atunci când mergi pe stradă, în magazine sau la restaurant, și din întâmplare, să te poți saluta cu majoritatea personalităților din România?

Este un sentiment plăcut să mă întâlnesc în locuri publice cu vedetele și să pot vorbi cu ele. Și este și mai plăcut când aceștia știu că pot avea încredere în tine, că îți pot spune ceva și tu nu le trădezi încrederea.

Advertisement

Călătorești foarte mult, nu doar în țară, ci și în lumea largă. Te deplasezi în interes profesional sau ceea ce ține de turism este o altă pasiune pe care o exploatezi cu fiecare ocazie?

În ultima perioadă m-am deplasat și în scop personal pentru că am descoperit că îmi place să călătoresc. În 2009 am ieșit prima oară cu Disney la un concert la Miley Cyrus, la Londra și de atunci am devenit pasionat de călătorie. Și cum am norocul să descopăr și subiecte pe unde merg, se întâmplă să și scriu. Uite, în pandemie, am călătorit foarte mult și a fost altceva. Și merg și în scop profesional. Nu aș spune nu, dacă cineva m-ar invita acum undeva. Dar trebuie să văd ce-mi spune agenda pentru că nu știu dacă mă crezi, dar am agenda ocupată pe o săptămână înainte. Acum știu ce fac și în noiembrie, când o să plec din nou într-o călătorie.

România este împărțită în 41 de județe plus Capitala, București. Mulți tineri care aspiră la o carieră artistică sau la o carieră profesională în orice domeniu, aspiră către București. Ce perspective crezi că poate să ofere Bucureștiul, unui tânăr care alege să plece din localitatea natală și să se stabilească acolo?

Trebuie să își dorească foarte mult acest lucru și să nu se dea în lături la a munci și a-și îndeplini visele. Trebuie doar să fie serios și dedicat. Atât. Și va fi remarcat, cu siguranță. Și încă ceva: să nu pună banul înaintea pasiunii.

Care crezi că mai sunt șansele tinerilor care doresc să se afirme în domeniul artistic, în principiu în cel muzical?

Fiecare are un drum și la un moment dat, mai devreme sau mai târziu, va fi descoperit. Trebuie să aibă răbdare și … tutun, cum se spune. Și să întâlnească oamenii aceia care cred în visul lui.

Ești un om valoros, iar prin prisma meseriei tale, cred că ești omul potrivit care poate transmite sfaturi utile, avizate. Ce sfaturi ai pentru tinerii care vor să ajungă celebri? Cum trebuie construit drumul către celebritate?

Advertisement

Îți mulțumesc pentru compliment. Eu i-am sfătuit pe mulți să aibă răbdare și să facă ce le place. Dar să o facă cu pasiune și să se vadă. Nu este o rușine să îți arăți talentele. Așa cum am zis, trebuie doar să ai răbdare.

Care este proiectul tău de suflet?

Proiectul meu de suflet…nici nu știu. Nu aș putea să-ți răspund la această întrebare. Au fost atât de multe… Poate când eram la revista Bravo și era în varianta de print (n.r. tipărită pe hârtie) și am organizat niște vizionări de filme unde am invitat multe vedete și au venit. Nu știu să-ți spun care este sau a fost proiectul meu de suflet.

Bucuria, energia, pozitivitatea și în general starea ta de bine o simțim pin mediul online, din materialele pe care le redactezi. Însă acum, înainte de finalul interviului, aș vrea să căutăm puțin prin inima ta și să îmi spui dacă cumva ai si vreun regret sau daca îți este dor de ceva anume, printre toată această activitate intensă de care te bucuri zilnic.

Nu știu dacă îmi este dor de ceva anume. Poate de perioada de print a revistei Bravo care nu mai există în format fizic, ci doar online și de care sunt foarte apropiat. Da, poate acesta este un proiect la care țin foarte mult. Bravonet.

Un gând bun pentru cei care au lecturat interviul?

Le mulțumesc că au citit acest interviu, dar vă spun că sunt atâtea lucruri de povestit încât nu știu dacă ați avea timp și răbdare să le citiți. Vă doresc tot binele din lume atât cititorilor, cât și celui care mi-a luat acest interviu, un om de nota 10, pe care mă bucur că l-am și cunoscut față în față.

Advertisement

Apreciez bucuria cu care ai răspuns invitației, iar pe de altă parte, mulțumim că oferi publicului această șansă de cunoaște elementele cheie din viața și cariera ta. Pe curând!

Oameni

Caricaturistul Costel Pătrăşcan – deţinător a numeroase premii naţionale şi internaţionale

Published

on

Costel Pătrăşcan, unul dintre cei mai buni caricaturişti ai momentului şi, totodată, cel mai viralizat desenator satiric din România, deţine peste 100 de premii naţionale şi peste 40 de premii internaţionale.

Licenţiat în Sociologie, Pătrăşcan a moştenit simţul umorului şi talentul de a desena de la tatăl său. A debutat în presă în primele zile de după Revoluţie cu o caricatură despre evenimentele din decembrie ’89, publicată într-un ziar local din Brăila. Au urmat apoi alte mii de caricaturi publicate, începând cu anul 1990, atât în ziare locale, cât şi centrale, precum Academia Caţavencu, Plai cu boi, Aspirina săracului, Adevărul, Evenimentul zilei, România literară.

Este fondatorul Salonului Internaţional de Caricatură de la Brăila, eveniment de care s-a ocupat timp de 15 ani.

Defineşte umorul grafic ca fiind “un limbaj internaţional, prin care poţi transmite mesaje generoase într-un mod inteligent”. “Umorul îi pune în dificultate pe mulţi, fiindcă determină interlocutorul să răspundă în acelaşi fel: inteligent”, spune graficianul.

Advertisement

În caricaturile pe care le realizează, Pătrăşcan abordează în general teme politice şi consideră că “politicienii, atunci când privesc o caricatură, îşi dau testul capacităţii de înţelegere”.

“De cele mai multe ori, pică acest test. Reacţia unui politician la o caricatură ne arată de ce este cu adevărat el în stare, care-i sunt limitele. Referitor la politicienii de astăzi, trebuie să admit că înnoirea clasei politice, pe care cred că toţi ne-am dorit-o, nu s-a făcut, că un politician mai tânăr nu înseamnă mai bun, că partidele nu au puterea de a se reforma, iar oferta electorală este foarte săracă”, este de părere Pătrăşcan.

Citește continuarea materialului pe Agerpres, aici.

Continue Reading

Oameni

Alexandru Stermin – un explorator modern al sufletului şi naturii

Published

on

Cadru universitar, licenţiat în biologie şi teologie, cu masterate în filosofie şi psihanaliză, Alexandru Stermin este un explorator al vremurilor moderne, ce a făcut înconjurul lumii pentru a-i vedea frumuseţile naturale, iar în ultimii ani încearcă să facă “înconjurul” omului, pentru a explora relaţia filosofică pe care acesta o are cu natura.

Pasiunea lui Sandu, aşa cum îi spun apropiaţii, pentru natură s-a născut şi a crescut pe dealurile din jurul satului natal, pe care l-a străbătut cu bucuria şi curiozitatea copilăriei.

“Eu am avut norocul să cresc la ţară, în Viştea de Sus, un sătuc de lângă Munţii Făgăraş, şi am venit pe lume într-o perioadă în care se schimba ceva fundamental. Bunicii mei făcuseră toată viaţa lor agricultură, dar părinţii mei au început să lucreze într-o fabrică dintr-un oraş de lângă şi când plecau la serviciu, erau la serviciu, când veneau de la serviciu, doar se schimbau şi plecau pe câmp. Erau tot timpul plecaţi, tot timpul aveau ceva de făcut şi eu eram de capul meu, pe dealuri, cu animalele. Cumva, am crescut în natură, în sălbăticie”, rememorează acesta anii copilăriei.

A urmat, în mod firesc, Facultatea de Biologie din Cluj-Napoca, oraş în care s-a simţit, la început, dezrădăcinat şi pierdut într-o metropolă ce nu avea nicio legătură cu localitatea în care s-a născut.

“Imaginează-ţi că eu, dintr-un sat de 200 de persoane, am venit în Cluj. Eu, când eram acasă, ştiam cine sunt, pentru că satul îmi spunea cine sunt şi ce fac şi participam la viaţa asta, a comunităţii. Mă duceam la biserică, eram integrat acolo şi credeam că acela e felul de a fi. Când am ajuns aici, în Cluj, mi-am dat seama că există o groază de feluri de a fi, că deja comunitatea nu mai spune cine eşti şi eu nu mai ştiam cine sunt”, afirmă Sandu.

Advertisement

S-a regăsit, în cele din urmă, în filosofie, după ce studiile teologice absolvite în paralel cu biologia l-au dezamăgit, în mod paradoxal, pentru că aveau răspuns la toate întrebările.

Citește continuarea materialului pe Agerpres, aici.

Continue Reading

Oameni

Regizorul Vladimir Anton: Sala de repetiţii e un spaţiu pe care eu îl definesc ca fiind “acasă”

Published

on

Regizorul Vladimir Anton, director artistic al Teatrului ”Csíki Játékszín” din Miercurea-Ciuc, este exemplul elocvent al omului îndrăgostit de teatru, care, în ciuda tuturor provocărilor, nu a renunţat la dragostea pentru această artă şi pentru care sălile de repetiţii sunt spaţiile pe care le defineşte ca fiind “acasă”.

O discuţie cu Vladimir Anton e plină de zâmbete, dar şi de momente care îţi strâng inima, pentru că vorbeşte cu atât de multă sinceritate despre viaţa sa, despre frici, despre căutări, despre pierderi, dar şi despre realizări sau visuri.

Vladimir s-a născut într-un cartier din centrul Bucureştiului, în urmă cu 40 de ani, într-o familie de artişti multi-mixtă, după cum o descrie: tatăl – Florin Anton era actor la Teatrul de Comedie, “oltean dintr-un sat din Oltenia”, iar mama – Liudmila Szekely Anton, regizor şi profesor, “născută la Moscova, din tată secui braşovean şi mamă rusoaică-tătăroaică”. Are o soră, Ioana Anastasia, actriţă la Teatrul Bulandra din Bucureşti, pe care o numeşte “soarele vieţii mele”.

A copilărit “pe maidan”, pe acoperişurile caselor din împrejurimi, dar şi în Teatrul de Comedie, pe care şi-l aminteşte ca pe un paradis pierdut.

Advertisement

“Am trăit în teatru. Am 40 de ani, din care vreo 39 de ani de teatru. Am copilărit în Teatrul de Comedie, pe care mi-l amintesc, aşa, ca pe un paradis pierdut, deşi în nişte vremuri înspăimântătoare. Ţin minte şi dinainte de ’90 foarte multe lucruri, ţin minte frigul şi, după anii ’90, ţin minte cum s-au golit sălile de teatru, pentru câţiva ani au fost goale. Televiziunea a început să facă primii paşi înspre comercial şi s-au golit sălile de teatru. Dar ţin minte, trăiesc cu sentimentul de familie care exista în Teatrul de Comedie şi cu mari, mari artişti”, povesteşte Vladimir Anton.

Citește continuarea materialului pe Agerpres, aici.

Continue Reading