Connect with us

Oameni

Dr. Vlad Roșca: Nutriția devine din ce în ce mai necesară și însuși nutriționistul este privit la standardele meritate

Published

on

Foto. Arhiva personală

Optimizarea alimentației, dar și a stilului de viață, poate fi privită cu succes ca un proces de dezvoltare personală, iar Dr. Vlad Roșca (nutriționist) este cel care înțelege cel mai bine acest aspect. Este specialistul care reușește să jongleze între raționalitatea profesiei și creație. Țintește spre progres în toate experiențele sale, profesionale sau personale. Experiența l-a făcut să înțeleagă că este mult mai benefic să încerci să fi cel mai bun în ceea ce îți place cu adevarat să faci, decât să încerci să fi bun în toate. În esență este o persoană empatică și reacționează mereu pozitiv în interacțiunile sale.

Nutriția și medicina este cealaltă viață a sa, iar rezultatele pacienților săi, împreună cu bucuria lor, reprezintă „hrana sufletului meu”, spune el. Aprecierea celor cărora le face viața mai frumoasă este rezultatul muncii și a jertfei. Și asta pentru că un cadru medical mereu va trebui într-un fel sau altul să se jertfească pentru cei care au nevoie de el. Această jertfă constă în mulți ani de studiu, consecvența de a studia mereu, răbdare, empatie și înțelegere.

În sfera profesională, medicul și nutriționistul Vlad Roșca se identifică cu pacienții săi, pe care îi vede ca pe o reflexie a sa, dar totodată știe cât de important este să îi îndrume să își creeze propria lor imagine. Rolul de educator în nutriție este cel care îi aduce cea mai mare satisfacție profesională, iar viața de familie îi conturează succesul. În acest sens, Dr. Vlad Roșca a acordat un interviu publicației SuperTu.

Ce vă aduce aminte de micuțul Vlad? Care este cea mai puternică amintire din copilăria dumneavoastră? Aveați alte aspirații la acea vreme?

Din copilărie am multe amintiri plăcute pentru că Dumnezeu mi-a dat prinți care să mă facă un copil fericit! Cele mai frumoase amintiri le am legate de sportul practicat timp de 14 ani, polo pe apă, sport care mi-a „acaparat” toată copilăria și pe care îl voi iubi mereu. Amintiri legate de cantonamente, de competiții câștigate, dar și de cele pierdute dramatic, conturează copilăria mea și alternează între dramă, acțiune și comedie. Când eram mic nu voiam să fiu medic, nici măcar nu m-am gândit vreodată la această profesie. Îmi era teamă de medici și îi catalogăm drept „oameni fără milă”, habar nu aveam eu ce se ascunde în spatele halatelor albe. Inițial voiam să fiu super-erou, apoi pilot de avin, căci mama a fost meteorolog și am crescut văzând avioane, apoi polițist de frontieră ca tatăl meu. Cam acestea au fost top 3-ul meu de opțiuni din copilărie. Desigur, toate acestea în cazul în care nu voi ajunge cel mai bun polițist din lume. Se pare că Dumnezeu a avut alte planuri și nu e deloc rău.

Advertisement

Viața este formată din alegeri. Care este cea mai bună alegere pe care ați făcut-o până în prezent?

Cea mai bună alegere a fost să iubesc nutriția și să o învăț pe lângă medicină. Combinația dintre aceste două științe care, totuși, au sinergie, m-a făcut să pot ajuta câteva sute de oameni până acum. Cea mai bună alegere este cea prin care am ales să îi ajut pe alții și astfel să mă bucur eu. Această alegere a fost prima alegere comună între mintea și sufletul meu. Când am ales asta am simțit pentru prima dată în avangardismul meu că inima și creierul sunt într-un acord comun. Sentimentul, vă mărturisesc că a fost senzațional.

Cum vă descrieți traseul profesional pe care l-ați ales?

Traseul meu profesional de până acum a fost greu, dar frumos. Am plecat de la zero, fără părinți în domeniu care să mă poată ajută decât cu susținerea morală, dar totuși cu aceeași părinți care au făcut sacrificii să îmi susțină financiar alegerea. Au fost momente în care am simțit că nu mai pot, au fost momente în care m-am simțit copleșit, dar Dumnezeu mi-a dat putere să continui să o fac cu speranța că va fi bine. Recunosc că au fost momente în care mi-am pierdut speranța și am crezut că nu va fi cum îmi doresc. Cu dorință, muncă, consecvență, toate au trecut și în final am ajuns să practic ce îmi doream și să „culeg roadele”, adică să fac lucruri frumoase împreună cu pacienții mei. Cred că Dumnezeu m-a binecuvântat să pot să îmi desfășor activitatea și on-line și astfel că orizontul a fost lărgit, ceea ce m-a motivat mai mult să mă implic întru totul.

Pe lângă munca frumoasă care vă împlinește, ce vă face fericit?

Advertisement

Pe lângă muncă mă fac fericit multe lucruri. Totuși, fericirea este un cumul de lucruri și totuși vine din interior. Activitățile mele, oamenii din jurul meu, micile bucurii, toate contribuie la starea mea de bucurie. Fericirea, însă cred că este pentru că m-am împăcat cu mine și îmi accept și golurile.

Cum este în viziunea dumneavoastră un bun medic nutriționist? Cum ar fi acesta raportat la nivelul standardelor setate?

Eu consider că un bun nutriționist trebuie să aibă pe lângă informație actualizată și alte trăsături. Spiritul de lider pentru că el însuși conduce pacientul către reușită, el hotărăște și își asumă decizile din acest proces. Pe lângă aceasta, trebuie să susțină pacientul și să îl facă să simtă siguranță și confort emoțional. Pacientul are nevoie să simtă că contează, iar asta este de datoria nutriționistului să o facă. O altă trăsătură definitorie este răbdarea pe care trebuie să o cultivi în timp și să înțelegem faptul că munca cu omul necesită această calitate.

Cum este imaginea nutriționistului în ochii celor din jur?

Mă bucur să văd că nutriția devine din ce în ce mai necesară și însuși nutriționistul este privit la standardele meritate. Inițial pare simplu, par necesare doar câteva noțiuni deziderabile despre alimentație, însă cei ce ajung să aibă nevoie imprios de un nutriționist, descoperă cât este de vastă și bogată această ramura a medicinei. Nutriționiștii au început să fie respectați și apreciați, fie ei medici sau doar tehnicieni nutriționiști sau dieteticieni. Bucuria este datorată faptului că această ramură a început să fie apreciată și prețuită și de ceilalți colegi medici din diferite specialități.

Ce ne puteți spune despre Silhouette? Este un proiect personal?

Advertisement

Da, programul este făcut de mine. Practic e o denumire generică a ceea ce fac eu pentru că fiecare pacient are o altă abordare nutrițională. Când am făcut acest program am încercat să combin nutriția convențională cu dorința oamenilor ce își doresc să se redescopere și să devină cea mai bună versiune a lor. M-am pus în locul oamenilor și m-am gândit ce mi-ar cere ei și cum aș putea să îi determin să reușească. Astfel am constatat că oamenii nu pot respecta ore fixe de masă, nu vor să gătească prea mult, căci timpul este problema secolului, nu vor nici un fel de supliment sau medicamente și aici sunt în asentimentul lor și nu vor să aibă mese prea multe tot din lipsa timpului. Astfel am gândit acest program și am încercat să îl adaptez pentru fiecare, astfel încât să îndeplinim cea mai inportanță caracteristică, anume consecvența. Nu a fost ușor și nu este nici acum, căci fiecare pacient necesită altă abordare și practic suntem o echipă în care colaborăm pentru a reuși! Partea bună e că am reușit să fac asta online și să pot ajută oameni din toate colțurile țării și ale lumii! Asta mă bucură cel mai tare, faptul că străinii aleg un român pentru un anume serviciu.

Care este cea mai mare provocare întâmpinată de-a lungul traseului profesional? A existat vreo situație în care ați simțit că nu găsiți rezolvarea?

Situații grele nu au fost în mod deosebit. Dacă te pregătești și anticipezi, nu vor fi situații foarte grele sau cel puțin nu vor părea atât de grele. Dacă îmi amintesc bine am avut un caz cu o domnnișoară tânără care slăbea foarte lent. Am trimis-o la analize, la ginecolog și endocrinolog și nu îi găsise nici o problemă. Nu înțelegeam de ce slăbește atât de greu. Într-o și văzând pozele cu mesele ei am realizat că sunt fotografii făcute de aproape. Mesele păreau corecte calitativ, dar când am rugat o să îmi pozeze toată masă în sine din depărtare am avut un șoc. Din nou, am trimis-o la analize, dar de această dată voiam să verific hormonul sațietății și am găsit răspunsul, era inhibat. Practic ea nu se sătura și îi era foame mereu, mânca cantități mari de alimente mereu. Acesta a fost un caz greu!

Cu toții ne dorim o viață sănătoasă, dar nu știm întotdeauna cum trebuie abordat un stil potrivit. Care sunt reperele pentru un stil de viață sănătos?

Reperele unui stil de viață sănătos se rezumă în câteva principii simple, precum: mese mici și dese, mișcare cel puțin 30 minute pe zi, evitarea stresului, a zahărului și al grăsimilor. Aceste generice rulează peste tot și sunt primele măsuri pentru un stil de viață cât de cât sănătos. Pentru cei ce vor cu adevărat un stil de viață sănătos și prioritizează asta, înseamnă că sunt dispuși să cunoască mai mult din nutriție și să afle ce le este necesar cu adevărat, iar legat de sport, să fie cel puțin o rutină aproape zilnică.

Advertisement

Sunt lansate pe piață diferite companii care produc suplimente alimentare, sub diverse forme. Unii le consumă, alți sunt sceptici. Sunt într-adevăr necesare aceste produse corpului nostru? Cum putem distinge produsele de calitate dintr-o gamă atât de variată?

Legat de produsele acestea despre care mă întrebați, se știe că sunt adeptul alimentației organice nu al pastilelor și altor suplimente. Nu! Nu sunt necesare decât dacă cineva are carențe și asta se poate identifica numai pe baza unor analize medicale! Nu sunt de acord cu nici un fel de suplimente decât cu cele recomandate de medici care știu când e necesar și ce e necesar.

Există vreo greașeală comună care ar putea fi evitată în ceea ce privește nutriția?

Românii sunt ași în greșeli alimentare. Pâinea nu își are locul în alimentație, nu aduce beneficii nutriționale. Gătitul în ulei de floarea soarelui este nociv, de asemenea consumul de produse procesate. Mezelurile sunt cap de listă în topul alimentelor nocive. Excesul de zahăr, iar aici mă refer la orice produs cu zahăr adăugat precum sucuri sau dulciuri. Sunt doar 10% din greșelile cotidiene. Menționez aici și asocierile neportrivite ale alimentelor!

Teoria este teorie și o învățăm de la cei care au făcut cercetări pentru ca noi să devenim mai buni, indiferent de domeniu. Deși teoria este ceva standard, probabil că este important cum o aplicăm. În cazul dumneavoastră, ce vă deosebește de alți medici nutriționiști? De ce v-ați alege dacă ați fi în postura de pacient/client?

Nu m-am gândit niciodată de ce m-aș alege pe mine și nici nu știu diferența dintre mine și alți nutriționiști pentru că nu am văzut activitatea lor în ansamblu. Cred că toți cei dedicați sunt buni. Desigur că există diferite moduri în care o aplici, de aceea am făcut programul Silhouette pentru a avea libertatea de a aplica așa cum îmi doresc și totuși diferit de la om la om. Secretul nu constă în dieta magică, nu există … secretul nostru este despre cum și când schimbi dieta încât să ai rezultate conținuu și să ajungi la obiectivul propus. Iar apoi să îl menți!

Advertisement

Practicați sportul, nu doar povestiți despre această activitate. A contat aspectul fizic la primul impact cu un posibil client?

Da, sportul are un loc special în viața mea în acest moment și asta se întâmplă de mai bine de 24 de ani…de pe la 3-4 ani. Încă fac asta și este o binecuvântare! Nu am pus în discuție acest aspect, dar sunt sigur că a contat. Oamenii au nevoie de multe lucruri, iar unul dintre ele este că cel căreia îi ascultă sfaturile să fie un exemplu. Trecând peste aspect, cred că în spatele lui se ascunde multă muncă, diete, diciplină și consecvență. Prin asta le dovedesc lor că înțeleg perfect ce simt în unele momente și am trecut și eu prin aceste procese. Acest lucru le oferă siguranță. Sportul este un aspect pe care nu ar trebui să îl neglijeze nimeni atât timp cât sunt sănătoși și pot să o facă!

Unde vă găsesc cei care ajung la concluzia că au nevoie de un specialist nutriționist?

Pagina de Facebook Dr. Roșca Vlad este cartea mea de vizită și locul de unde pornește fiecare transformare.

Advertisement
Continue Reading
Advertisement
Click to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Oameni

Criticul literar Mircea A. Diaconu: Cultura poate face lumea mai bună

Published

on

Ziua Culturii Naţionale este o zi esenţială pentru poporul român şi trebuie să conştientizăm faptul că fenomenul culturii este unul viu, care poate face lumea mai bună şi tocmai de aceea, nu trebuie să ne raportăm doar la trecut, consideră criticul literar Mircea A. Diaconu, prorector al Universităţii “Ştefan cel Mare” din Suceava.

Într-un interviu acordat AGERPRES, Mircea A. Diaconu vorbeşte despre importanţa culturii, dar şi despre rolul educaţiei şi impactul inteligenţei artificiale asupra acestui domeniu.

“Inteligenţa artificială n-o să poată să sufere în locul unui om. Neputând să sufere, nu va putea crea o literatură care să exprime durerea, nostalgia, melancolia”, apreciază criticul literar.

El susţine că nivelul cultural scăzut se resimte inclusiv în comportamentul oamenilor.

Advertisement

“Nivelul cultural în general este scăzut şi nivelul cultural se resimte peste tot, adică pe stradă, în comportamentul oamenilor, în viaţa politică, lucrurile acestea care sunt mult mai vizibile decât altădată prin media. (…) Nivelul este jos, în general, pentru că, dacă noi urmărim nişte dezbateri, polemici din perioada interbelică sau de dinainte, din presa vremii, vedem care era nivelul intelectual şi anvergura celor care purtau aceste dezbateri. Acum, dezbaterile se poartă pe Facebook”, afirmă Mircea A. Diaconu.

AGERPRES: Domnule profesor, marcăm Ziua Culturii Naţionale. Este sau ar trebui să fie acesta un moment de sărbătoare pentru români?

Mircea A. Diaconu: Eu cred că este! Şi este foarte bine! Nici nu intră în discuţie faptul că trebuie să existe un moment în care, totuşi, să semnalăm faptul că există un reper sau există nişte repere la care trebuie să ne raportăm şi există un sol, până la urmă, care este chiar cultura română, care ne defineşte şi care ne asigură un fel de – prin raportare la trecut – continuitate şi legitimitate. Ziua Culturii Naţionale este o zi esenţială. Fireşte, există şi riscul sau poate fi invocat riscul că totul se reduce la o zi şi că în celelalte zile din an nu se întâmplă nimic. Numai că se întâmplă. Se întâmplă în cultura română lucruri şi, până la urmă, ceea ce trebuie să conştientizăm este că, de fapt, cultura este un fenomen viu. Nu ne raportăm doar la trecut. Prezentul contează şi contează nu numai din perspectiva aceasta a recuperării sau a celebrării trecutului, ci şi din perspectiva felului în care astăzi se construiesc lucruri şi suntem vii, până la urmă.

AGERPRES: Această zi este legată de poetul Mihai Eminescu, fără discuţie. Cum ar trebui să se raporteze românii la Mihai Eminescu?

Mircea A. Diaconu: Nici nu ştiu ce să spun acum, dacă a fost fericit sau nefericit faptul că Ziua Culturii Române coincide cu ziua lui Eminescu. Pentru că există riscul ca toată lumea – media, publicul, chiar oamenii de cultură – să se focalizeze oarecum şi inerţial, dar numai inerţial, pe celebrarea lui Eminescu şi să se scape din vedere ceea ce defineşte complex cultura română. Pe de altă parte, evident că în felul acesta pare să fie şi un mesaj. Mesajul este că reducem poate cultura română la ceea ce înseamnă artă literară, literatură, artă a cuvântului şi, pe de altă parte, că această artă a cuvântului îi datorează lui Eminescu foarte mult.

Advertisement

AGERPRES: Este Eminescu ceea ce ar trebui să fie el pentru cultura română?

Mircea A. Diaconu: Eu cred că este, adică există o istorie a receptării lui, există studii solide care vizează mutaţii de receptare. Evident că tocmai pentru că este vorba de un fenomen viu, există şi voci contestatare, există şi reacţii negative, dar asta nu prejudiciază, de fapt, în mod real, ceea ce a făcut Eminescu. Şi voiam să completez la chestiunea de mai devreme, inclusiv la nivelul fixării într-un fel a limbii literare româneşti, dar nu reducem contribuţia lui la asta, pentru că însăşi creaţia lui, după părerea mea, este un fenomen încă viu şi asta chiar dacă, evident, la nivel poetic lucrurile sunt în mişcare, paradigmele sunt în mişcare. Astăzi se scrie cu totul şi cu totul altfel. În acelaşi timp, există voci puternice de la, să spunem Mircea Cărtărescu şi Emilian Galaicu, până la ştiu eu cine din generaţii mai noi, care, într-un fel sau altul, explicit sau implicit, prin propria creaţie, legitimează sau se legitimează şi ca urmaşi ai lui Eminescu.

Citește continuarea interviului pe Agerpres, aici.

Advertisement
Continue Reading

Oameni

Povestea lui Robert Gatman, tânărul implicat în crearea unei inimi artificiale: Am devenit mai puternic

Published

on

Ştie ce înseamnă suferinţa, pentru că la vârsta de doi ani a fost diagnosticat cu o afecţiune a inimii, a luptat pentru viaţa sa, iar acum vrea să-i ajute şi pe alţii să descopere speranţa. A luat boala ca pe … un dar, pentru că l-a făcut mai puternic. De aproape un an, Robert Gatman, student al Universităţii de Medicină şi Farmacie “Gr.T.Popa” din Iaşi – Facultatea de Bioinginerie, este membru al echipei Centrului de Transfer Tehnologic MAVIS, care a creat o inimă artificială care poate funcţiona fără întrerupere şi 100 de ani.

”La nivel de subconştient îţi doreşti să faci ceva pentru oamenii care suferă de boli cardiovasculare, mai ales că ştiu problema şi din ipostaza pacientului şi vreau să îi ajut pe cei care suferă”, mărturiseşte Robert Gatman.

La vârsta de doi ani, a fost diagnosticat cu o afecţiune gravă la nivelul inimii.

“La vârsta de doi ani am fost diagnosticat cu probleme la valva aortică. A fost o copilărie mai grea, un pic mai diferită faţă de cea a altor copii. Când eşti copil e greu de înţeles de ce alţi copii pot să facă sport şi tu nu. Cu ajutorul părinţilor, care m-au susţinut mereu, am devenit mai puternic. Consider că în viaţă nu trebuie să laşi capul în jos, ci trebuie să joci cu cărţile pe care ţi le dă. Această boală nu o văd ca pe un blestem, o văd ca pe un dar, pentru că m-a făcut mai puternic şi să ajut la rezolvarea unor probleme globale”, ne spune Robert.

Advertisement

La 18 ani, a suferit o intervenţie chirurgicală la Institutul de Cardiologie din Chişinău, ocazie cu care i-a fost înlocuită valva afectată cu una mecanică.

“Dacă e linişte în jurul meu se poate auzi cum bate această valvă. În momentul în care mi s-a spus că voi face o intervenţie chirurgicală, am fost puţin circumspect. Nimeni nu îşi doreşte să fie operat. (…) Ulterior, mi-am dat seama că asta este ceea ce trebuie să se întâmple. Datorită doctorilor de la Institutul de Cardiologie din Chişinău operaţia a decurs cu succes şi acum mă simt mult mai bine”, povesteşte Robert Gatman.

De atunci, viaţa sa a luat o altă turnură.

“Această experienţă m-a făcut mai puternic şi m-a determinat să mă implic în domeniul cardiovascular ca bioinginer şi să ajut persoanele care au astfel de probleme. De când mă ştiu doream să mă implic în domeniul cardiovascular. Iniţial, îmi doream să fiu chirurg cardiolog, dar ulterior am aflat de Facultatea de Bioinginerie. De mic copil mi-au plăcut Medicina, dar şi disciplinele reale, precum Fizica şi Matematica. După operaţie am decis că bioingineria e specializarea perfectă pentru mine”, declară pentru AGERPRES Robert Gatman.

Citește continuarea materialului pe Agerpres, aici.

Continue Reading

Artiști

Alexandra Căpitănescu a câștigat „Vocea României” 2023 și premiul în valoare de 100.000 de euro

Published

on

Publicul a votat câștigătorul în Marea Finală Vocea României 2023! Iată cine a câștigat râvnitul trofeu și suma impresionantă de 100.000 de euro!

Vineri seara, pe data de 15 decembrie, în Marea Finală Vocea României 2023, au participat patru concurenți: Vlad Musta, din echipa Irinei Rimes, Alex Maxim din echipa lui Smiley, Melisa Antonesi, finalistă în echipa lui Theo Rose și Horia Brenciu și Alexandra Căpitănescu, din echipa lui Tudor Chirilă.

Marele câștigător din Finala Vocea României 2023 este Alexandra Căpitănescu!

Alexandra, în vârstă de 19 de ani, a obţinut cele mai multe voturi din partea publicului, după ce a cântat melodia „Alone” şi a avut un duet cu antrenorul Tudor Chirilă şi cu Adrian Nour.

Advertisement

Tânăra este din Galaţi şi este studentă la Facultatea de Fizică Medicală, dorindu-şi să devină fizician medical. Deşi întotdeauna a fost atrasă de ştiinţele exacte, are şi o pasiune puternică pentru muzică, fiind încă de mică fascinată de sunetul pe care îl scot păsările din curte. Alexandra a mărturisit că este o cu totul altă persoană când este pe scenă. În viaţa de zi cu zi este percepută ca retrasă şi cuminte. De altfel, ea spune că nu a avut prea mulţi prieteni şi că în copilărie prefera să stea la bunici şi să cânte singură, imaginându-şi că dă concerte.

Pe locul numărul II s-a clasat Vlad Musta, Melisa Antonesi pe locul al III-lea, iar Alex Maxim pe cel de-al IV-lea.

Continue Reading