Connect with us

Oameni

Maria Bordea, cel mai longeviv cabanier din România, își face meseria în Cabana Diham și azi, la 80 de ani

Published

on

România îmbătrânește cu fiecare zi! Avem din ce în ce mai mulți oameni care ies la pensie. Peste 6 milioane de români învață că există viață și la pensie, iar acest lucru ne poate ajuta pe toți. Seniorii României sunt cei care, cu toate greutățile, au construit țara în care trăim. Trebuie să învățăm să îi apreciem, iar ei merită să înțeleagă că ieșirea la pensie este un nou început. Știrile TVR va invită începând de astăzi să îi descoperim pe cei care spun că există tinerețe la pensie. Cel mai longeviv cabanier din România își face și azi, la 80 de ani, meseria în Cabana Diham. Maria Bordea este cunoscută drept Mama Oara. Povestea ei este însă și despre altceva, mai profund. Despre solidaritatea miilor de prieteni ai ei, din țară și din străinătate, care i-au sărit în ajutor după ce Cabana Diham a ars, în 2002. În 2013, cabana a renăscut, iar acum, nu întâmplător, poartă şi numele Phoenix.


Ziua de muncă a Mamei Oara începe la 6.30 și se încheie aproape de miezul nopții. Ea prepară mai multe feluri de mâncare, în fiecare dimineață, pentru călătorii pe care îi așteaptă. Chiar la intrarea în cabană ne întâmpină și fotografia soțului ei, Gheorghe Bordea, care a murit acum 17 ani. Soția îi face în fiercare zi câte o cafea. E un ritual neîntrerupt nici măcar de deces. De două ori pe săptămână se duce cu mașina, la poalele muntelui, să facă aprovizionarea. Are un singur angajat. În rest, o mai ajută copiii și nepoții, mai mult în weekend.  Lunga ei poveste de cabanieră începe în 1956.

Soții Bordea au lucrat și la cabanele Caraiman și Babele. În 1979 au venit la Diham.

În timp, aici s-a creat o imensă familie, formată din turiști din toată țara, care se reuneau aproape în fiecare an, de revelion sau la marile sărbători. În acest loc există și o capelă. Acolo, doi tineri și-au unit destinele, în 2010, în fața preotului.

Advertisement

Cabana Diham a fost construită în 1934 de Escafau, o asociație de iubitorilor muntelui. Trecută în proprietatea statului pe vremea comunismului, a fost cumpărată de soții Bordea, după 1990. Alături de vechea construcție s-a conturat și Noul Diham, ridicat între 1998 și 2002. Nenorocirea a venit în același an, al inaugurării.

Marin Cioraru era militar într-o unitate din vecinătatea Cabanei Diham. El și camarazii lui au intervenit din prima clipă, să dea o mână de ajutor.

Și totuși soții Bordea nu au vrut să plece din acest loc. Dimpotrivă, au pornit la reconstrucție. Le-au sărit în ajutor și turiștii, dar și asociațiile montaniarzilor. Electricieni, tâmplari, instalatori, zidari au stat aici luni întregi, ca voluntari, și au muncit. În 2013 a fost gata Dihamul, renăscut din propria cenușă. Alături, că o amintire a solidarității, a rămas temelia vechii cabane.

Sursa, TVR.

Advertisement

Artiști

Povestea pianistului-fenomen, cu un repertoriu care acoperă peste 200 de ani. Tânărul a scris peste 400 de partituri

Published

on

Foto. Facebook @ Matei Bucur Mihăescu

Un tânăr pianist român de excepție își scrie povestea la doar 30 de ani. Matei Bucur Mihăescu, considerat un fenomen muzical, a reușit să ducă muzica pe cele mai înalte culmi în cei 25 de ani de carieră, relatează Gândul. Pianist, compozitor și dirijor, el este recunoscut pentru talentul său ieșit din comun și pentru modul în care interpretează.

Har, talent, sentimente, inspirație, bucurie, perseverență. Este povestea muzicii cu care un pian și un tânăr extrem de talentat  scriu istorie și pot schimba lumea. Este acea trăire completă și complexă a muzicii, care nu poate fi înlocuită cu nimic altceva, atunci când te afli în fața pianului sau în fața publicului care te aclamă. Ce poate fi mai frumos decât o poveste în care totul începe ca o joacă, ca o tatonare nevinovată cu muzica, transformându-se, în timp, în ceva spectaculos, într-o dăruire necondiționată. 

Deși mărturisește că, dacă nu ar fi ales muzica, și-ar fi dorit să fie pilot, Matei Bucur Mihăescu, pianistul-fenomen al României, a reușit, în cei 25 de ani de carieră, să ducă muzica pe cele mai înalte culmi, într-un „zbor” complet al notelor magice, al inspirației și sensibilității.

Pianul, cea mai frumoasă declarație de dragoste

Matei Bucur Mihăescu este, la cei 30 de ani ai său, un adevărat fenomen muzical, fiind, deopotrivă, pianist, compozitor și dirijor.

Advertisement

Repertoriul său pianistic acoperă peste două sute de ani de muzică, de la stilul baroc la cel contemporan, iar compozițiile sale numără peste 400 de partituri.

Este considerat „copilul-minune al muzicii clasice românești contemporane”, iar creațiile compozitorilor clasici, moderni și contemporani fac deja parte din portofoliul său pentru pian. Tânărul este recunoscut ca fiind un geniu pentru creaţiile sale, dar şi pentru modul în care interpretează.

Citește continuarea articolului, aici.

Advertisement
Continue Reading

Oameni

Dragoș Popa, un tânăr lider al culturii românești. De la primul festival de muzică la succesul național

Published

on

Foto. Facebook @ Ecoul Pietrei Craiului

Într-o lume în continuă schimbare, tinerii români demonstrează că nu există limite pentru ambiție, inovație și succes. Dragoș Popa, un nume cunoscut în cultura românească, este un exemplu clar al acestei noi generații de lideri. La doar 16 ani, a pus bazele primului său festival de muzică, devenind astfel cel mai tânăr organizator de evenimente din țară. 11 ani mai târziu, acesta se afla pe aceeași scenă cu inconfundabila Felicia Filip, un moment ce părea de neimaginat la începutul carierei sale, potrivit unui reportaj realizat de Radio România Brașov FM pentru romaniadenota10.ro.

Acum, la 30 de ani, Dragoș continuă să se afirme pe multiple fronturi: manageriază un centru cultural, organizează festivaluri naționale de muzică, este jurnalist și face parte din comisii de jurizare pentru competiții de talie națională.

Dragoș Popa s-a născut și a crescut în Zărnești, orașul său natal, la poalele Munților Piatra Craiului. Deși în copilărie își dorea să devină doctor sau preot, muzica a fost cea care l-a atras cu adevărat. Talentul l-a moștenit de la bunicul său, care cânta la acordeon și muzicuță. La doar 16 ani, cu visuri mari și multă determinare, a conceput și pus în practică proiectul festivalului ”Ecoul Pietrei Craiului”, un eveniment care, la peste 14 ani de la înființare, atrage sute de participanți din toată țara.

„La vârsta de 16 ani, am reușit să pun pe picioare un festival. Nu a fost ușor, aveam nevoie de finanțe, așa că m-am dus direct la primar. La început, nu m-a crezut, dar i-am câștigat încrederea și am reușit să obțin banii necesari pentru a organiza evenimentul. A fost un pas mare pentru mine și pentru Zărnești,” a povestit Dragoș Popa pentru Radio România.

Advertisement

Așezat pe o fundație solidă de educație în domeniul muzical și jurnalistic, Dragoș nu s-a limitat doar la evenimentele locale, ci a dus activitatea Centrului Cultural Artist pentru Artă, pe care îl coordonează, dincolo de granițele județului Brașov, organizând evenimente în întreaga țară.

Felicia Filip, una dintre cele mai mari soprane ale României, a fost printre primii care i-au apreciat talentul: „Mi-a fost student, echilibrat, preocupat, mereu documentat. Sunt convinsă că Dragoș Popa va lăsa o amprentă distinctă în viața artistică din România.” De asemenea, maestrul Cristian Mihăilescu remarcă dedicarea și implicarea lui Dragoș: „Este peste tot! Organizând evenimente culturale și concursuri, sute de tineri au urcat pe scenă datorită lui.”

Într-o Românie unde provocările nu sunt puține, Dragoș Popa reprezintă dovada că tinerii din țara noastră pot transforma visele în realitate.

Sunteți invitați să îl cunoașteți pe Dragoș Popa pe site-ul www.romaniadenota10.ro, în cadrul unei ediții realizată de Bianca Bucă, redactor Radio România Brașov.

România de nota 10 este un proiect al rețelei Radio România Regional.

Advertisement

Continue Reading

Oameni

REPORTAJ Agerpres: Dorel Glomnicu – colecționarul care a strâns la un loc istoria radioului

Published

on

Convins că radioul este și va rămâne cea mai simplă și la îndemână sursă de informare, un fost lider de sindicat din Vâlcea cu o pasiune ieșită din comun pentru “cutiile vorbitoare” a strâns acasă în decurs de câteva decenii câteva sute de radioreceptoare, de la cele cu galenă, cu lămpi sau pe tranzistori și până la aparate de radio moderne.

Mulți ani angajat la cariera de cărbune din zona Berbești-Alunu, Dorel Glomnicu este un priceput electronist și spune că încă din copilărie a fost fascinat de aparatele de radio. Pe vremea când nici nu mergea la școală, a demontat bucată cu bucată radioul părinților ca să afle de unde vine vocea ce răzbătea în casă, pentru ca mai apoi, în timpul școlii, să învețe să le și construiască.

“Pasiunea este din copilărie, pentru ca în copilărie eram foarte, foarte curios și demontam tot ce îmi pica în mână, fie ca era mașinuță, fie că era un aparat de radio. Primul radio pe care l-am demontat a fost un radio pe lămpi, al părinților bineînțeles. La vremea respectivă era o bijuterie. Chiar și acum e o bijuterie, pentru ca e un radio care mergea și la lampă și la baterii, ceea ce era o raritate la vremea respectivă, dar și o necesitate pentru că nu exista curent electric în zonele rurale, mai ales. Aveam cinci sau șase ani. Știu sigur că nu eram la școală și l-am luat și l-am demontat să văd de unde vine vocea. Și din aproape în aproape l-am făcut bucăți și tot nu am descoperit de unde vine vocea. De fapt, eu voiam să și văd vocea, să și văd oamenii care vorbe sau care cântă. Sigur că nu mai există aparatul respectiv, dar cu mare greutate am găsit altul. L-am cumpărat și l-am restaurat. Am găsit și lampa, iar acum funcționează cu energia produsa de acea lampă”, povestește Dorel Glomnicu, fostul lider de sindicat al minerilor din Berbești și Alunu.

Peste ani, vrăjit de cutiile magice de la începuturile radioului, Dorel Glomnicu a început încet, încet să le și colecționeze. În aproape 30 de ani de la achiziționarea primei piese din colecția sa, a strâns acasă sute de aparate radio, de toate tipurile și din toate etapele istoriei tehnici. Pe lângă acestea, colecția vâlceanului mai cuprinde și patefoane, gramofoane, magnetofoane și alte aparate de redare a sunetului și a imaginii.

Advertisement

Citește continuarea reportajului aici.

Continue Reading