Connect with us

Oameni

O carte de vizită scrisă din pasiune! Interviu cu Dragoș Popa

Published

on

Photo: Arhivă

Președinte de festival la numai 16 ani. Producător și realizator de emisiuni radio-tv la 19 ani. Fondator al unui centru cultural, cam tot pe atunci. A studiat jurnalism în cadrul Școlii de Televiziune “Tudor Vornicu” din București. A urmat cursuri la Facultatea de Pedagogie din Brașov, iar la Târgoviște și-a conturat studiile muzicale în cadrul Facultății de Științe și Arte, susținând lucrarea de disertație sub coordonarea celebrei soprane Felicia Filip. Descoperim mai multe despre tânărul artist-jurnalist Dragoș Popa, în cadrul interviului acordat.

Povestește-ne câte ceva despre tine!

Această întrebare o percep ca fiind una dintre cele mai complicate. Mi se pare atât de complexă, căci într-un fel, răspunsul corect ar trebui să fie un fel de rezumat al existenței mele. Important este că m-am născut artist și sunt înconjurat de domenii în care pot fi creativ. Am debutat în calitate de solist, iar mai apoi ca mentor vocal. Între timp, am devenit și jurnalist radio-tv. La scurt timp, am adus încă o îmbunătățire calității vieții mele, îndrăgostindu-mă de sport și descoperind pasiunea pentru călătorit. În paralel cu aceste activități de bază am încercat să dezvolt tot felul de proiecte socio-culturale și nu în ultimul rând, am studiat în permanență.

Ce proiecte ai desfășurat până în prezent?

Așa cum îți povesteam anterior, majoritatea proiectelor pe care le-am desfășurat sunt în domeniul socio-cultural, educativ și de promovare pentru tinerele talente. Să fiu mai precis, printre cele mai importante proiecte aș enumera emisiunile mele, materialele jurnalistice și totuși, cred că pe primul loc aș clasa Centrul Cultural Artist pentru Artă, pe care l-am fondat și pe care îl conduc încă din anul 2010 și care funcționează ca Școală de Arte, fiind totodată un motor de proiecte culturale. Cred că ar fi oportun să amintesc aici zecile de festivaluri naționale și internaționale în care am fost implicat, acțiuni caritabile, schimburi de experiențe internaționale, compoziții muzicale, campanii de promovare a talentelor. Sunt foarte multe și toate au povești unice și pline de emoție.

De la muzică a pornit dorința de a transmite emoția, atât cea creată de tine, cât și a celorlalți, prin intermediul diferitelor evenimente culturale? Spune-ne cum ți-au venit ideile atâtor evenimente interesante.

Este drept că multe idei îmi aparțin, însă nu toate au pornit numai de la mine. Am o echipă, mică, dar puternică. O echipă cu care mă mândresc și alături de care mut, adică mutăm munții din loc. Nu suntem perfecți, dar ne străduim. Oricum ar fi, aceste idei de proiecte prind contur pentru a stârni bucurie, iar ideile vin pur și simplu când mintea este limpede și sufletul curat.

Ce te impresionează cel mai mult atunci cât ești pe teren și trebuie să realizezi un interviu, să faci o știre sau când mergi pentru documentarea unui articol?

Cele mai impresionante sunt poveștile. Poveștile de viață ale oamenilor. Sunt foarte empatic și trăiesc fiecare poveste pe care o aud. De fapt, fie că este o informație nouă, adică o știre, un subiect oarecare sau o poveste de viață, eu simt totul ca și cum aș fi personajul principal. Cândva am crezut că acest sentiment de empatie poate fi un minus, dar nu este așa. Oamenii empatici sunt oameni buni, iar bunătatea este ceva rar. Apropo, probabil ai observat că gestul de căscat este contagios. Dacă eu casc și tu mă priveti este posibil să caști și tu. Însă, numai oamenii care empatizează pot reacționa incontrolabil la căscatul altora. Este un mod prin care poți testa ce simte o persoană față de ține, dar aici este mai mult de discutat și nu vreau să deviez prea mult de la subiect.

Cum ai ajuns creator oficial pentru TikTok?

Aș putea spune că acea izolare de câteva luni datorată pandemiei a avut un impact asupra noului meu rol de creator TikTok. Nu am avut asta în plan, însă am fost invitat de către TikTok România să fac parte din echipa lor de creatori oficiali și am acceptat.

Cui se adresează ceea ce tu creezi?

Domeniul care mi s-a propus a fost cel informativ-educativ și am considerat că mi se potrivește. De altfel și la Radio România Brașov Fm, relizez o rubrică asemănătoare, numită “Curiozități Universale”. Materialele pe care le produc pe TikTok se adresează audienței generale, cel puțin din punctul meu de vedere. Sunt subiecte diverse din toate domeniile.

Ce te motivează să continui să creezi content?

n artist se hrănește și din aprecierea din partea publicului. Pe TikTok am avut parte de astfel de apreciere din partea celor care mă urmăresc. Sunt peste 100.000 de oameni care îmi urmăresc materialele și asta mă face să mă simt responsabil și să continui. Îmi place că am parte și de foarte multă interacțiune cu abonații mei.

Cum crezi tu că pot influența aceste platforme online elevii?

Aceste platforme au părți pozitive, dar și negative. Fiecare este liber să decidă cum dorește să își consume timpul liber. Spre exemplu, dacă vei petrece mai mult timp pe TikTok, platforma are o inteligență artificială care depistează domeniul tău de interes și îți va livra conținut potrivit. Dacă vrei muzică, primești muzică, dacă vrei să înveți, îți livrează conținut educativ, dacă vrei prostie, primești materiale pe măsură.

Pe viitor, ce îți propui? Vei îmbina în continuare creația, muzica și jurnalismul? Sau una singură? Sau ceva nou?

Deja m-am specializat în aceste domenii. Am studiat pedagogie, muzică, jurnalism, și probabil că deja fac parte din mine și mă caracterizează. Sunt deschis la orice este nou, însă momentan nu am planuri de a mă reprofila.

Cu toate acestea, timp pentru tine mai ai? Ce îți place să faci în timpul liber?

Nu prea am timp de mine și spun asta cu capul plecat. Promit că îmi voi face mai mult timp pentru mine și pentru cei aproapiați care merită mai multă atenție din partea mea. În schimb, în timpul liber fac foarte mult sport și călătoresc.

Câteva gânduri pe final de interviu?

Călăuzit de ideea că cei ce aduc soarele în viața altora, vor trăi și ei în lumina, dar și datorită sentimentului de prețuire pe care îl simt pentru oameni, transmit doar gânduri bune tuturor.

Mulțumesc pentru interviu și pentru această frumoasă colaborare!

Oameni

Interviu Titi Aur: “Alternanța zăpadă, gheață, ploaie, a însemnat pentru mine vreme bună de raliu”

Published

on

Foto. Tess Rally Brașov

Raliul Brașovului își va desfășura în 26-27 martie 2021 cea de-a cincizecea ediție. Titi Aur, unul dintre cei mai prolifici piloți din istoria Campionatului Național de Raliuri, deține recordul de 6 victorii la Brașov, la egalitate cu Simone Tempestini. Titi Aur a stat de vorbă cu organizatorii Tess Rally Brașov powered by Pro-X despre cel care este unul dintre cele mai apreciate evenimente automobilistice românești.

Cum a fost prima ta victorie la Brașov?

În primul rând, vreau să menționez că Raliul Brașovului a fost prima etapă de campionat la care am participat. Asta se întâmplă în ’86. Prima victorie a venit în ’96, cu Toyota, după ce cu un an înainte participasem cu Audi dar am avut niște probleme la transmisie. Ca orice victorie, nu putea fi decât o mare bucurie, mai ales că Raliul Brașovului a însemnat și înseamnă pentru toată lumea automobilistică un eveniment foarte special. Mai mult, pentru mine reprezenta raliul în care debutasem cu zece ani în urmă.

Acesta era începutul unei serii de șase victorii consecutive la Brașov. Cum a fost ultima dată când ai câștigat Raliul Brașovului?

Fiecare victorie are întâmplările sale, peripețiile sale și, bineînțeles, bucuria de la final. Îmi aduc aminte că la una dintre ultimele victorii, în 2001 sau 2002, am fost la luptă destul de strânsă cu Bogdan Marisca. Bogdan a abandonat pe Valea Cetății iar eu am ajuns la sosirea ultimei probe speciale de la Râșnov cu pană pe față, cu janta spartă și cu aripa ruptă la Seatul Cordoba WRC. Nu avusesem un avans destul de mare ca să stau confortabil și am așteptat stresat să văd la cât timp ajunge Bogdan. El a sărit afară într-un viraj de pe coborâre, însă nu știam cât timp am pierdut față de ceilalți. Asta a fost una dintre ultimele victorii de la Brașov.

Raliul Brașovului este recunoscut pentru vremea capricioasă, impredictibilă, ce deseori joacă un rol important în desfășurare. Ți-au fost vreodată date peste cap planurile din acest motiv?

Au fost date peste cap pentru alții, care nu au înțeles un lucru: și dacă se va ține în iunie, Raliul Brașovului va rămâne tot “raliul zăpezii”. Iar dacă nu se organizează la timp, este posibil să dea agricultură peste cap, să ajungă să ningă prin iunie. Îmi aduc aminte că într-un an, în lunea din săptămâna raliului, eram încă la Bârlad și vorbeam la telefon cu Victor Băldescu, Dumnezeu să-l odihnească, care era la Brașov. El îmi spunea cât de cald este acolo, că folosește aerul condiționat în mașină, dar eu mi-am luat la mine, totuși, cauciucurile de zăpadă. Pe la mijlocul săptămânii a început “să ne strângă un pic”, în ziua următoare și mai tare, iar în noaptea raliului a venit zăpada. A doua zi, am pus cauciucurile de zăpadă și am urcat în Poiana Mică, de unde urma să luăm startul pe Valea Cetății la vale. Atunci, a venit la mine un grup destul de mare, din care făceau parte Victor, Mihai Leu, Dodo Toma, cerându-mi să semnez anularea probei la vale. Aveam avantajul cauciucurilor, deși nu eram singurul, dar le-am spus că nu pot semna ca la raliul zăpezii să se anuleze o proba din cauză că este zăpadă.

A mai fost un an în care a fost zăpadă mare, anulându-se din acest motiv o buclă pe Poiană și Râșnov. Eu și cu Silviu (nr. Moraru, copilotul lui Titi Aur din acea perioadă) eram cei mai vocali să nu se anuleze, deși aveam un avans confortabil și câștigăm direct dacă se anula. Dar eram supărați că ni se anulează plăcerea de a ne da pe zăpadă. Pentru mine, schimbarea vremii a fost întotdeauna o mare bucurie. Am prins odată o ploaie torențială pe Babarunca, cu Toyota, și m-am bucurat foarte mult. Tot cu Toyota, în ’96, a fost zăpadă foarte multă și iarăși mi-a plăcut foarte mult. De fiecare dată, alternanța zăpadă, gheață, ploaie, a însemnat pentru mine vreme bună de raliu. Cel mai rău a fost cu asfaltul bun și uscat.

Asta urmă să fie următoarea întrebare, dacă preferi asfalt uscat, ploaie sau zăpadă.

În niciun caz asfaltul ăsta nou, ca pista de circuit. Mi-a plăcut mai mult asfaltul ăla mai denivelat, mai peticit, cu intrat pe interioare, cu ploaie, cu mâzgă, cu orice dar nu cu aderența foarte bună.

Care dintre victoriile tale la Brașov a fost cel mai greu de obținut?

Cred că cel mai greu de obținut a fost victoria de la primul meu raliu cu Seatul Cordoba. Această mașină avea o ținută de drum impecabilă iar eu am mers într-o neștiință permanentă. Abia după raliu am reușit să mă mai acomodez cu mașina, deși niciodată nu am fost acomodat maxim cu Seatul. Așadar, în acea etapă am dus lupta cea mai strânsă cu Mihai Leu și cu Heinz Gollner, iar victoria a fost cam la noroc. Chiar dacă am câștigat multe probe speciale, toate au fost la limită. Aveam și frica de a nu strica o mașină de 480 de mii de mărci, din care eu plătisem până atunci doar 200 de mii.

Care este proba specială care ți-a plăcut cel mai mult la Brașov?

În niciun caz Poiana. Nu am fost niciodată un fan al Poienii, nici la deal și nici la vale. Mi-a plăcut Valea Cetății în ambele sensuri, mi-au plăcut și celelalte probe, și mi-a plăcut, de fiecare dată, Babarunca pe aderență scăzută.

Cine crezi că va câștiga a 50-a ediție a raliului?

Este ușor dar greu de dat un pronostic. Simone Tempestini este deocamdată de nebătut, atâta vreme cât Norbert Maior nu se urcă într-o mașină comparabilă, un R5. Când Norbert va face trecerea la o mașină “mare”, va fi o lupta strânsă. Va fi un Norbert foarte talentat versus un Simone talentat și experimentat. Însă Norbert ar veni cu nebunia dată de tinerețe și talent. Bineînțeles că în spate vor sta cei doi cotoi bătrâni, Giri și Bogdan Marisca. Vor fi foarte aproape, ambii fiind foarte rapizi, mai ales în locurile foarte cunoscute. Putem spune că amândoi sunt acasă, la Brașov. Giri vine cu motivația suplimentară că “sunt la mine acasă, va mănânc”. Așa gândește, așa se comportă și îi și reușește de multe ori. Dar cât timp Norbert nu va schimbă mașina, cred că Simone va domina. Eu personal, îi recomand lui Norbert să mai stea un an cu o mașina “mică”, să fie obligat să fie cu accelerația la fund, pentru viitorul lui, pe care eu îl prevăd glorios.

Continue Reading

Oameni

Interviu cu Simone Tempestini, înainte de Raliul Brașovului

Published

on

Foto. Tess Rally Brașov

Raliul Brașovului își va desfășura ediția cu numărul 50, în perioada 26-27 martie 2021. Multiplul campion național, Simone Tempestini, a câștigat ultimele șase etape desfășurate aici și va concura în acest an pentru a-și extinde acest record. Organizatorii Tess Rally Brașov powered by Pro-X au stat de vorba cu Simone Tempestini despre raliul brașovean.

Cum a fost prima ta victorie la Brașov?

S-a întâmplat în 2015 și a însemnat nu doar prima mea victorie la Brașov ci și prima victorie din carieră în Campionatul Național de Raliuri. Cu un an înainte, mersesem bine la Arad și la Tulcea, unde aproape câștigasem, ajungând la 2 secunde în urma lui Francois Delecour. La acea vreme, pentru mine era un vis să ajung să câștig o etapă. Faptul că acest lucru s-a întâmplat la Brașov, acolo unde întotdeauna a fost un număr mare de fani, a făcut să fie și mai deosebit.

A urmat un șir de șase victorii consecutive, până anul trecut inclusiv. Cum a fost ultima victorie aici? Cât de diferită a fost față de prima?

De la prima victorie nu îmi amintesc prea multe, poate doar de o alegere mai curajoasă a anvelopelor pe Pârâul Rece. În schimb, de anul trecut pot să va zic mai multe. A fost al doilea meu raliu cu Skoda Fabia, după debutul de la Argeș. Anul trecut, a fost un raliu al Brașovului un pic diferit, în care nu s-au parcurs toate probele clasice, însă atmosfera a fost similară cu cea pe care am întâlnit-o în trecut acolo. Vremea nu a fost conform tradiției de la Brașov, deci ne-a fost mai ușor să facem alegerile potrivite.

Așa cum ai lăsat să se înțeleagă, Raliul Brașovului este cunoscut pentru vremea schimbătoare, de multe ori cu zăpadă sau ploaie, ce joacă un rol important în desfășurare. Ți-au fost vreodată planurile date peste cap din acest motiv?

Nu mi-au fost date peste cap, insă de mai multe ori am selectat cauciucurile crezând că fac o alegere bună și, de fapt, când mă apropiam de probă îmi dădeam seama fie că am făcut o alegere prea curajoasă saucă am fost pesimist iar condițiile erau un pic mai bune. Însă nu am pățit ca la Brașov să mi se dea de tot planurile peste cap, nu am avut cazuri în care să aleg complet greșit.

Cum preferi raliurile brașovene? Pe asfalt uscat, pe ploaie sau cele pe zăpadă?

La extreme. Fie pe uscat, cu aderență bună, fie în condiții cât mai grele, cu cât mai puțină aderența, adică pe zăpadă. Am avut noroc să parcurg câteva probe pe zăpadă, însă au fost prea puține. Și mi-ar plăcea să mai am ocazia să mă dau pe zăpadă pe probele de la Brașov. Nu prea îmi plac condițiile “semi”. Vreau că toată lumea să aibă cauciucurile potrivite, toți să știe dinainte care sunt condițiile.

Care dintre victoriile tale de la Brașov a fost cel mai greu de obținut?

Țin minte că într-un an m-am luptat destul de mult cu Giri și cu Bogdan. În prima zi terminasem la câteva secunde în spate, dar am reușit să revin și să câștig.

Care este proba specială care îți place cel mai mult aici?

Poiana, chiar dacă este proba preferată și a altora. Mă refer în special la Bogdan și la Giri, care mereu reușesc să meargă foarte tare pe ea. Chiar dacă nu am câștigat-o de foarte multe ori, asta este proba care îmi place cel mai mult.

Anul asta Poiana se parcurge atât pe zi cât și pe noapte. Din toate aceste combinații, zi, noapte, în urcare sau în coborâre, cum îți place cel mai mult această proba?

Pe zi ,la vale, dar încă nu am parcurs-o pe noapte. S-ar putea să îmi placă și noaptea. Dar cu siguranță, pe urcare nu îmi place la fel de mult ca și pe coborâre.

Cine crezi că va câștiga ediția 50 a raliului?

Asta este o întrebare grea, nu poți să zici niciodată dinainte cine va câștiga. La raliuri este extrem de greu să nimerești asta. Un lucru este sigur, aș vrea să câștig eu. Pentru asta venim la Brașov. Sper să fie o bătălie frumoasă!

SuperTu.ro transmite mult succes campionului național, Simone Tempestini!

Continue Reading

Artiști

Actorul Radu Mateucă: Artiștii sunt cei care colorează cu imaginația și creativitatea lor (INTERVIU)

Published

on

Radu Gabriel Mateucă este actorul care a impresionat România, în cadrul emisiunii “Românii au Talent”, difuzată de ProTV. A combinat actoria cu cântatul la pian, cucerind juriul format din cele patru personalități. A studiat Arta actorului și de asemenea, a finalizat cu succes un program de Master în același domeniu. Este un artist căruia îi place să învețe lucruri noi de oricare factură. Se consideră un om liber care trăiește din abundență și își dorește o lume mai bună. Radu Gabriel Mateucă este un om care își ajută aproapele și îi tratează pe ceilalți așa cum i-ar plăcea lui să fie tratat. Este un om care pur și simplu vrea să se bucure de viață. Spune despre el că nu este doar artist, ci un “om inovator”.

Care este povestea ta și a talentului tău?

Am început să studiez pianul de la vârsta de 6 ani, după ce am văzut un episod foarte drag mie. Un episod din Tom & Jerry (“The Cat Concerto”), în care Tom cânta la pian Rapsodia Ungară No. 2 de Franz Liszt. Acel episod pentru mine a reprezentat ceva uluitor, ceva absolut extraordinar și ieșit din comun. Când am văzut cum cânta Tom la pian, mi-am spus că vreau și eu să cant la pian. I-am spus bunicului meu, iar apoi, el a fost cel care m-a dus la Școala de Muzică și m-a înscris la cel mai bun profesor. Școala Nr. 1 “Iosif Sava”, prof. Viorica Nistoroiu, căreia îi sunt și acum recunoscător pentru faptul că m-a îndrumat atât de frumos și mi-a insuflat această pasiune pentru pian pe care o mai am și probabil o voi avea până la sfârșitul vieții. Este ceva cu care m-am născut.

Actorul a povestit că a fost sceptic în privința participării la emisiunea Românii au Talent. Teamă de eșec era imensă. Tot el povestește că acesta a fost motivul principal pentru care a participat în competiție. A vrut să-și învingă această mare temere. O temere de un foarte probabil penibil în fațaunei țări întregi. Acest eșec a fost de fapt un succes, spre fericirea sa. Radu Gabriel Mateucă spune că odată depășită această frică, a simțit că a crescut foarte mult în ochii săi. Mărturisește că i s-au elimiant anumite blocaje și frici, recomandând participarea la emisiune și altora în situații similare. În tot acest timp, artistul a fost suținut de familie și prieteni, carora le mulțumește.

Cum poți descrie experiența trăită la “Românii au Talent”?

Inediată! Foarte interesantă. Mi s-a părut că trăiesc un basm, o poveste. Fiind atât de sperios și temător, iar în mintea mea făcându-mi o grămadă de scenarii eram foarte speriat de experiența asta în sine. Până la urmă am început să văd cu alți ochi. Ceva de genul, totul sau nimic! Niciodată realitatea de zi cu zi nu este că cea virtuală. Pur și simplu știam ce aveam de făcut, am fost sigur pe mine, mi-am făcut numărul pentru că totuși am o displină de la actorie, în așa fel încât să-mi pregătesc numărul dinainte. Știam exact ce aveam de făcut. Știam toate punctele prin care trebuia să trec. Nu m-aș fi așteptat să primesc pentru de DA, deoarece nu știam cum o să fie primit numărul. Mi s-a părut într-un fel, un număr foarte excentric și un pic neortodox. Sincer spun că nu aveam așteptări de la acest număr. Așteptam să primesc și păreri negative, dar se pare că a avut un impact foarte bun și foarte puternic. Mă bucură asta pentru că până la urmă am vrut cu acest număr să mă duc mai mult în zona emoțională în care să prezint o poveste.

Cum și în ce mod te-a influențat experiența trăită la emisiunea de talente?

Pozitiv! Absolut pozitiv. Toate comentariile au fost pozitive. Eu însumi m-am bucurat de acel moment. Sunt om destul de critic și perfecționist, dar pur și simplu m-am oprit pentru un moment, uitându-mă la mine, fără să mă judec și mi-am dat seama că până la urmă, tot perfecționismul ăsta al meu nu a fost degeaba. M-a ajutat să-mi creez un număr bun, un număr în care să cred ulterior. La început nu prea credeam. Mi se părea ciudat și nu știam cum o să fie interceptat de oameni. Până la urmă, revăzându-mi momentul, mi-am dat seama că toate lucrurile frumoase stau în simplitatea și sinceritea de a transmite niște emoții frumoase oamenilor.

L-am întrebat pe Radu Gabriel Mateucă cu ce se deosebește față de alți colegi din domeniul său artistic.

Mă deosebesc în primul rând că îmi place să cred, vreau, lucrez și îmi voi dedica toată viața să fiu bun. Să fiu sincer. Să nu fiu egocentrist. Să nu cred că meseria asta este o meserie în care trebuie să faci compromisuri. Mă deosebesc față de alți colegi care și-au pierdut speranța și s-au înrăit, prin faptul că și eu mi-am pierdut speranța, dar am vrut să mi-o redobândesc. Am vrut enorm să mi-o redobândesc. Mi se părea inuman și anormal în timpul facultății când nu știam că devenisem înrăit. Mi se părea normal să fiu așa. Este așa de autodistructiv când ești înrăit șicrezi în alții în loc să crezi în ține. Așa că pot să mă deosebesc prin bunătate și prin sinceritate, dar și prin faptul că îmi doresc o lume mai bună. Poate că sunt mulți care și-o doresc, dar din păcate mulți își pierd speranța și se pierd pe parcurs.

Artistul simte că experința de la “Românii au Talent” este una dintre cele mai frumoase realizări ale sale. O mare realizare pentru el este și faptul că predă pian și că-i place să învețe oamenii și să le ofere cunoştinţe. O altă mare realizare este legată de admiterea pentru studii superioare. A fost admis din prima, la o facultate pretențioasă atât la Licență, cât și la Master. Crede că majoritatea împlinirilor sunt în viața de zi cu zi. Pentru Radu Gabriel Mateuca, bunătatea sa este cea mai mare realizare. Se bucură și pentru faptul că a hotărât să-și fie prieten. Spune că s-a decis să-și fie cel mai bun prieten și să-și urmeze visele până la capătul vieții.

Ce îți propui în continuare pe plan profesional?

Nu-mi propun nimic! Îmi doresc doar să fiu fericit, să fac ce-mi place șisă fiu liber. Fie că interpretez un monolog, o poezie, fie că studiez o melodie sau că dau lecții de pian, fie că învăț japoneză sau fac dublaje pentru desene și așa mai departe. Îmi propun doar să fiu fericit cu ceea ce fac și să fac ceea ce-mi place.

Ce mesaj ai vrea să transmiți cititorilor noștri, dar și oamenilor în general?

Da! Doresc să îi îndemn pe oameni să fie buni și să fim oameni unii cu alții. Atâtea necazuri se întâmplă în ultima vreme. Vorbesc despre războie, bârfe, invidii, gelozii, mizerii, competitivitate, fiecare să fie mai bun decât celălalt, egocentrism. Noi nu avem nevoie de toate aceste porcării. Nu avem nevoie de seriale care ne transmit mesaje de violență, crime sau jafuri. Avem nevoie de bunătate. Faceți ce vă place. Cereți-vă drepturile financiare, emoționale și sociale și fiți fericiți cu ceea ce faceți. Dacă fiecare face ce-i place și ajunge să fie fericit cu ceea ce-i place și să câștige din ceea ce-i place, putem construi o societate foarte frumoasă.

Ai ceva pe suflet despre care ți-ar plăcea să vorbești?

Aș vrea să vorbesc puțin despre facultate și despre neplăcerile create de această facultate, în speranța că sunt mulți care gândesc și simt că mine. Am intrat în facultate cu un entuziasm teribil. Am dat de actorie în clasa a IX-a când am intrat la liceu în trupa de teatru și mi-a plăcut enorm. Repetițiile erau foarte relaxate, destinse, fiecare avea libertate de exprimare, fiecare avea creativitatea lui, eram prieteni unii cu alții, făceam piese, nu eram stresați. Nu aveam o încrâncenare, nu aveam o competivitate și nici bârfe. Am crezut din toată inima că atunci când voi intra în această meserie voi da de oameni frumoși cu mintea lucidă și senină. N-am crezut că voi da de oameni care să vrea totul doar pentru ei. Să vrea să fie doar ei primii. N-am crezut că voi da de oameni cu atâtea probleme emoționale nerezolvate. N-am crezut că voi da de profesori atât de reci, atât de lipsiți de autoritate și vulnerabili în fața unor cete de sălbatici, căci nu pot să-i numesc altfel pe colegii mei. Actoria este în continuare pentru mine o pasiune, dar mi-a fost cumva umbrită. Mi-a fost murdărită de anumiți oamenii cu care am avut neplăcerea și până la urmă plăcerea, într-un fel. Din păcate este o lume nesusținută. Toți oamenii cred că să fii actor e așa … boem. Meseria de actor este foarte grea. Lucrezi cu sufletul tău, cu emoțiile tale. Aici toată lumea are pretenții. Nu există compasiune, nu există empatie. Nu există oameni cărora să le pese cu adevărat de ce simți tu. Nu este o meserie frumoasă din punctul ăsta de vedere, dar totuși nu aș vrea să cred asta pentru că meseria în sine este foarte frumoasă. Numai că așa cum au perceput-o oamenii este total eronat. Nu este o meserie în care noi suntem susținuți financiar. Artiștii independenți sunt muritori de foame. N-au bani! Sunt învrăjbiți, înrăiți precum niște fiare înfometate. Instituțiile sunt foarte stricte și autoritare. Nu le pasă cu adevărat de ce simți tu și este foarte aiurea. Artiștii sunt niște oameni care au rostul și misiunea de a face lucrurile frumoase și de a transmite frumusețe oamenilor. Dacă nu este bunătate și oamenie în meseria asta, atunci unde? În meseria asta de artist ar trebui să fie cea mai mare bunătate, înțelegere și libertate. Artiștii ar trebui să fie susținuți financiar și plătiți foarte bine. Până la urmă ei sunt cei care colorează cu imaginația și creativitatea lor, toate perioadele urâte prin care trecem. Unde am ajunge noi oamenii dacă nu ar exista artă? Ce facem noi în perioada asta a pandemiei? Nu ascultăm muzică, nu ne uităm la filme, la piese de teatru, nu citim? Toate țin de artă, de frumos, de sănătatea mentală. Un om, adică un artist care pune accent pe sănătatea mentală prin artă și într-un fel este meseria lui să vindece oamenii, ar trebui să fie la fel de bine plătit precum un doctor. Artiștii și doctorii ar trebui să fie printre cei mai bine plătiți oameni din lume. Ei sunt vindecătorii. Artiștii se ocupă de vindecarea psihică și emoțională și dau speranță și sunt aici să facă lumea mai bună, iar doctorii, la fel, pe domeniul lor.

Iți mulțumesc pentru acest interviu de excepție și îmi doresc să ne reauzim de fiecare dată, la fel, înconjurați de pozitivitate și gânduri frumoase! Sper și eu ca toți artiștii independenți să aibă parte de mai multă înțelegere și susținere.

Mulțumesc frumos, Dragoș Popa. Îți mulțumesc pentru oportunitatea de a acorda acest interviu. A fost o mare plăcere!

Radu Gabriel Mateucă poate fi găsit pe pagina sa de Facebook.

Acesta este un transcript după interviul orginal în format audio.

Continue Reading

Trending