Mihai Trăistariu: „O să cânt „Tornero”, până la adânci bătrâneţi, cât mai ţine glasul”

Fost membru al trupei  „Valahia” ,  acesta a schimbat sistemul de măsurare a timpului în: „perioada Tornero” şi „momentul Valahiei”. Anul 2006 – pentru o secundă întreaga Europă este marcată de una dintre cele mai bune voci pe care România a dat-o Eurovisionului. Nu a fost doar o secundă, au fost ani de succes incontestabil, ani în care inimile românilor şi nu numai, fredonau pentru acea secundă, refrenul „Mia per sempre tu sarai”. 

Îşi dedică viaţa pasiunii sale şi este un spirit mânat de dragostea pentru muzică şi oameni, cărora le-a oferit în dar cel mai de preţ atú al său, vocea. Însă, un alt atú  este sufletul pe care îl pune în piese şi nu se teme să-l arate: „Iubesc copiii şi preţuiesc talentul şi valorile, poate aceasta este definiţia mea”.  Un om sensibil, extrem de asumat care spune adevărul indiferent de poziţia lui publică. Mulţi îl cunosc timid, alţii excentric, însă îl putem descrie ca fiind simplu: unic.

Fără dar şi poate, este vorba de Mihai Trăistariu, artist de renume internațional. Detaliile profesionale le ştim, a făcut istorie pentru România cu piesa „ Tornero” la Eurovision în 2006,  iar lumea cunoaşte foarte bine piesele precum „Banii şi fetele”, „ La mare la soare” ale trupei „Valahia” , însă foarte puţini ajung să îl cunoască pe Mihai- vorbăreţ, glumeţ şi extrem de comunicativ. În cele ce urmează, nu doar că îl vom cunoaşte pe Mihai Trăistariu, ci vom afla că a fost olimpic la matematică, este pasionat de science-fiction şi este competitiv. Despre cât de grea devine faima, ce a urmat după succesul din 2006 , despre Academia sa de Arte pe care o conduce încă din 2014 , despre noul rol de businessman (n.r. om de afaceri) şi multe alte detalii într-un interviu acordat pentru revista SuperTu.ro

Din interior spre exterior, cum se definește Mihai?

Eu mă consider un om simplu care a reuşut prin forţe proprii, chinuit la început, cu o copilărie săracă: 4 fraţi şi 2 părinţi săraci. Deşi, mama a fost medic, tata pictor, nu aveau venituri mici, dar să hrăneşti 6 persoane era dificil. Purtam mereu hainele fraţilor mai mari, dar nu m-am supărat şi nu am suferit cât eram copil, credeam că aşa e la toată lumea.  Fără bani mulţi, dar am avut o perioadă fericită.  Am învăţat bine la şcoală, am fost premiant, olimpic. Am fost un băiat ambiţios, cu aspiraţii înalte, a avut ţeluri mari de mic copil. Mă consider un om bogat sufleteşte, un om foarte bun, iubesc animalele. Deţin o asociaţie numită „Paradisul animalelor”, am  400 de câini şi 33 de pisici de care mă ocup. Am şi o Academie de Artă în Constanţa ( include muzică, dans, teatru, pictură). Iubesc copiii şi preţuiesc talentul şi valorile, poate aceasta este definiţia mea. Mai nou sunt şi un mic businessman, mai exact din pandemie când m-a forţat destinul să mă descurc fără concerte şi atunci am schimbat un teren pe care îl aveam la malul mării în primăvara anului 2020, pentru şapte apartamente. La momentul de faţă am şi turişti, concerte şi Academia de Arte.

Cum era atmosfera de la studio înainte de marile transformări ale valorilor lumii actuale? Momentul „Valahia” și colaborările cu Costi Ioniță. Ai păstrat legăturile cu membrii trupei?

În studio mereu am fost prieteni, acestea creează prietenii de lungă durată. După înregistrarea în studio rămâi marcat profund, în sensul că te îndragosteşti de vocea ta auzind-o pe bandă, aşa am păţit eu,  am vrut să o mai aud şi am lansat 14 albume , 150 de melodii pe albume şi încă vreo 300 înregistrate cu cover-uri. La mine nu a fost nevoie să se prelucreze vocea prea mult, dar mi-a plăcut mereu să îmi aud vocea. Într-un studio mereu mi-a plăcut să îmi etalez vocea pe care am prelucrat-o dintotdeauna: liceu, facultate, am luat premii pentru cea mai bună voce. Încerc să nu îmi las piesele cântate banal, fiind catalogat una dintre cele mai bune voce din ţară, trebuie mereu să arăt şi să dovedesc asta. La piesele banale eu am  facut nişte lovituri de glotă, care nu există în mod normal pentru muzica uşoară, facilă, totuşi, eu le-am folosit ca să fiu în continuare o voce bună pe orice gen de piesă. 

Momentul „Valahia” a fost superb, a fost debutul meu, chiar dacă am spart trupa pentru că am vrut o carieră solo şi pentru că într-adevăr, trupele pe vremea aceea se destrămau.  Dacă mă gândesc acum, motivele erau puerile, „ care să stea în moijloc, care se îmbracă într-un fel, care să mai multe interviuri”, deci, orgolii de moment.  Acum aş râde dacă aş avea discuţii de genul acesta , dar atunci gândeam altfel.  Am păstrat legătura cu ambii colegi,  Dorin e marinar, Costi Ioniţă are cariera lui, dar am colaborat chiar şi anul trecut la un colind, ne înţelegem foarte bine.

Îți este dor de cum se trăia muzica pe vremea trupei „Valahia”? Ce este diferit acum de atunci, oamenii simt altfel muzica, se distrează altfel?

Pe vremea trupei „Valahia”, muzica nu era diferită , fanii erau diferiţi. În anii 2000 nu exista internet, nu erau facebook, youtube  şi atunci ţineam legătura cu fanii prin scrisori, aveam un fanclub, eu mă ocupam de el, la un moment dat acesta era susţinut de 24.000 de fani  şi primeam scrisori de la ei cu inimioare, tot felul de desene si „te iubesc”. Clar că a fost o perioadă excepţională, chiar te simţeai iubit, aici se văd diferenţele. Acum este totul  pe internet, fanii s-au mutat pe internet, ne mai întâlnim la concerte unde îmi spun că mi-au scris, iar eu îi recunosc după poza de profil, totul s-a mutat în online.  Muzica a rămas la fel, oamenii simt la fel. Nu ştiu dacă se distrează altfel, au apărut festivalurile Neversea, Untold  care pe vremea „Valahiei” nu erau.  În rest, poate totul este la fel.

“ Pot să declar cu sau fără modestie că Eurovisionul m-a dus în vârf, […]  uneori refuzam concerte”, ai povestit într-un interviu.  Momentul „Tornero” și succesul răsunător de la Eurovision. Povestește-ne cum s-a simțit acest succes și care este cea mai frumoasă amintire din acea perioada.   

Obs.: Cred ca „Tornero” este o melodie care nu se va stinge niciodată din inimile oamenilor, la petreceri se cântă în cor “ la mia vita ti daro” .

Este adevărat, Eurovisionul mi-a schimbat viaţa pentru că începusem cu Valahia în 1999, am luat de atunci premii precum „ cea mai bună voce a anului, trupă a anului”. Am avut succes încă de pe atunci, dar am desfiinţat trupa în 2004 şi am suferit un an, până mi-am pregătit cariera solo, nu am mai câştigat bani şi m-am speriat cu gândul că o să mă sting.  În 2005, am reintrat în topuri cu piesa „ Cât de frumoasă eşti”, piesa a stat 6 luni în topurile radio. În anul următor 2006, a venit „Tornero”, o plesneală  pe care nici acum nu o înţeleg, o consider un miracol, o magie pentru că deşi, nu este o capodoperă, este o piesă ritmată, densă şi foarte dansantă. Uite, piesa a mers perfect pentru Eurovision!  Mi-a schimbat viaţa pentru că s-a difuzat internaţional  în 33 de ţări în cluburi, radio, am avut concerte internaţionale. Din acele momente totul s-a schimbat, am fost foarte iubit şi am ocupat un loc în inimile oamenilor ca fiind eu, Mihai Trăistariu ci nu Mihai de la Vlahia, aşa mă strigau după ce am spart trupa. Zâmbeşte.

Mi-am punctat numele  şi am devenit vedetă solo.  „Tornero” mi-a schimbat viaţa  şi mă urmăreşte la fiecare concert, nu e concert să nu închei cu această piesă. O să cânt Tornero, până la adânci bătrâneţi, cât mai ţine glasul.

“succesul nu ține o viață, uneori te îmbeți cu apă rece” ai spus la un moment dat. Nicolae Iorga spunea ca sunt unele înfrângeri care ne înalță, care eșecuri te-au făcut să fii omul de azi?

Nu poţi să fii în vârf mereu , credeam că voi fi în topuri mereu, dar nu ai cum.  Vin alte generaţii, vor la radio şi se zbat din răsputeri, generaţia din urmă rămânând chiar în urmă.  Poate nu am mai fost difuzat ca pe vremea „Tornero” sau trupei  „Valahia”. Lumea nu m-a uitat, mă recunoaşte pe stradă şi vor sa facem poze, însă nu mai aui succesul de altădată.  Să rămâi în vărf o viaţă e destul de complicat, nu este posibil. Am trei piese în pregătiri şi sper ca măcar una din ele să intre în topuri.

“Scandalul vinde mai bine decât un hit” ai declarat. Ce părere ai despre TV și reclama negativă? Ai repeta experiența “te cunosc de undeva”  sau orice alta emisiune?

Primul impact cu scandalul l-am avut cu Maria Ciobanu care declara ca i-am furat „ciocârlia”. Eu luasem drepturile de autor cu casa de discuri pentru această piesă de la familia Mariei Lătăreţu, nepoata ei, Ioana Lătăreţu ne-a dat în scris că putem cânta această piesă.  Dar, a fost un scandal, însă eu am luat-o ca pe ocazie în care îmi pot promova albumul fiind chemat la emisiuni să vorbesc despre această situaţie. Acest album a luat Discul de Aur, s-a vândut atât de bine pentru că a fost o reclamă foarte bună, pe mine nu m-a deranjat că se supărase doamna Maria Ciobanu.  Mondenul prinde, nu neapărat scandalul. Despre experienţa „Te cunosc de undeva” aş vrea să o repet, foarte grea, eu sunt competitiv de fel, am luat locul al II-lea.

În ce fel de lume și-ar dori Mihai să trăiască?

Mi-as dori să trăiesc pe altă planetă , îmi place domeniul sciene-fiction, eu am făcut matematică, fizică. Cred în viitorul robiţilor, eu am zis că ma criogenez ca să pot prinde viitorul acesta , am declarat multe lucruri. Îmi place tot ce ţine de viitor, de ştiinţă şi o astfel de lume aş vrea în viitor, plină de tehnologie. Poate vom putea să călătorim în timp în viitor. Cine ştie! Eu văd o lume a roboţilor.  Suntem aproape de viitor!

Academiei de Arte i-ai pus bazele în 2014. De ce ai simți să împărtășești informațiile muzicale cu copiii?

Am deschis  Academia de Arte împins puţin de la spate, nu prea aveam răbdare şi impulsul de a preda canto.  Sunt 8 ani de când am deschis-o şi totul merge foarte bine, mulţi elevi care au avut succes la X factor, Vocea României, Next Star, sute de concursuri . Îmi place mult să lucrez cu ei, mi-am dat seama că am răbdare. Am predat 5 ani, acum am profesori care predau.  La acest moment  sunt director de şcoală, îi promovez, le fac concerte pentru a simţi eficienţa cursurilor. Sper ca aceasta academie să ducă tinerii pe cele mai înalte culmi.

Când devine faima un inamic?

Faima are două tăişuri, fie ai favoruri fie este un inamic. Faima nu-ţi lasă loc de viaţă personală, mereu eşti urmărit la orice pas, nu ai libertate. Uneori te poţi gândi că eşti iubit din interes, apar mereu întrebări.  Faima devine inamicul vieţii personale, în rest toate sunt bune.

Dacă ai putea să alegi o superputere care ar fi aceea și de ce?

Cum am zis, sunt fan science-fiction, filmele cu tineri şi superputeri. Le-aş vrea pe toate dacă aş fi invizibil, aş alege lucruri care m-ar ajuta în ţelurile mele.  Mi-ar plăcea să am puterea de a fi nemuritor, mi-ar plăcea la nebunie.

Ce planuri de viitor ai?

În afara că mă ocup de turism, animăluţe şi  viaţa personală. Aş vrea să îmi construiesc o casă, m-am săturat de blocuri şi aş vrea  să-mi fac o afacere mare , probabil în Piatra-Neamţ unde m-am născut, că este mai linişte, probabil o pensiune sau un hotel unde să pot face lucruri aşa cum vreau eu: să îmi pun panouri solare şi tot felul de lucruri. Fără să depind de guvern, de stat şi de crize.