Pianistul Eduard Kunz: „Munca mea este să dispar și să las muzica să ajungă direct la tine”

Dacă ar fi nevoit să renunțe la tot și să păstreze doar trei lucruri, pianistul de origine rusă Eduard Kunz spune că ar alege familia – soția și fiica alături de care trăiește la București – talentul său, care i-a adus 13 premii I la mari competiții ale lumii și o carieră internațională impresionantă, și un pian, căci fără acest instrument nu-și concepe viața.

Întors de curând dintr-un turneu în Japonia, pianistul în vârstă de 37 de ani vorbește despre familie și dragoste ca-n filme și despre necesitatea de a fi mereu pe scenă, locul în care se simte cel mai confortabil și care-i dă energia de a lupta cu îndoielile și singurătatea unui pianist de carieră.

Eduard Kunz este rus, s-a căsătorit cu o româncă, locuieşte la Bucureşti, are o fiică de 5 ani şi pe lângă faptul că este unul dintre cei mai mari pianişti ai lumii, îşi ocupă o parte din timp predând pianul copiilor talentaţi.

Cum a fost prima ta întâlnire cu pianul? 

Pianul era acolo, în casa noastră, dinainte să mă nasc. Mama mea cânta puțin, și bunica mea cânta la pian. În Uniunea Sovietică, pianele erau o opțiune destul de populară, probabil pentru că nu prea aveai ce altceva să cumperi. Îmi amintesc că pe la vârsta de 5-6 ani începuse să-mi placă muzica pe care o auzeam la radio sau la televizor. Am început singur s-o cânt la pian, îmi era foarte ușor. Cântam pur și simplu ce auzeam.

La vârsta de 5 ani, nu iei nimic foarte în serios. Nici nu-mi amintesc când am cântat la pian prima data. Finalul anilor ’80 și începutul anilor ’90 a fost o periodă dificilă în Rusia. Mama era singură și nu avea loc de muncă. Tatăl meu n-a înțeles niciodată alegerea noastră. Mă întreba: „Ce vei face? Ce fac, de fapt, pianiștii? Vei preda pian într-o școală de muzică pentru un salariu de atât?”. Și-ți poți imagina discuții despre muzică în Rusia anilor ’80? Noi nu eram din Capitală, nu știam nimic despre profesia mea. Pentru noi un pianist profesionist era ca un astronaut, sau ca Președintele.

Citește continuarea interviului aici.