Ozana Barabancea: „Un pic de OZANA miroase în aer!”

La 4 ani, dirija corul grădiniței. La 15 ani a vândut bijuteriile moștenite de la mama sa pentru a-și plăti primele lecții de canto, luate cu profesorul Iulian Baiașu. O altă mare personalitate a muzicii românești, i-a marcat destinul, acesta a fost dirijorul corului Operei Naționale din București, maestrul Stelian Olariu. Odată cu trecerea anilor s-a transformat într-un muzician respectat. De peste 30 de ani este artist liric al Operei Naționale din București. Și-a format propria orchestră pe care o dirijează cu pasiune și măiestrie, Orchestra Lumini Sonore. Este interpretă de jazz, personalitate TV și membră a juriului în cadrul celebrei emisiuni „Te cunosc de undeva” – Antena 1. De-a lungul timpului a avut turnee în Italia, Germania, Grecia, Thailanda, Japonia, Slovenia etc. A cântat în fața împărătesei Japoniei (1999), prințului Iordaniei (2006) și prințesei Thailandei (2003), a primit premii și distincții. A făcut parte din distribuția Musicalului Chicago, precum și a filmului „Supraviețuitorul” în regia lui Sergiu Nicolaescu, dar a avut parte și de alte roluri în filme. Cea mai mare realizare din toate timpurile sunt copiii ei, Gloria și Andrew, pe care i-a inspirat, iar astăzi fac pași spre extraordinara lume a muzicii.

Dragă Ozana, sunt multe persoane care au calitați artistice, dar nu reușesc să le aducă în atenția publicului, probabil că nu știu să le valorifice. Cum v-ați descoperit calitățile vocale și când ați hotărât să le șlefuiți?

Primul meu contact cu muzica a fost la vârsta de 4 ani când am dirijat corul gradiniței. Am cântat de mică, dorind să imit Dive celebre pe care le tot  vedeam la TV pe vremea aceea. Una dintre ele cu care am reușit să petrec ani buni în Operă a fost soprana Silvia Voinea. O adoram!

Ce îmi puteți spune despre stilul dumneavoastră de viață? Cine este Ozana ca femeie în viața de zi cu zi?

Sunt un om ocupat, dar fericit că pot și fac ceea ceea ce îmi place, că nu mă îneacă rutina, că pot gusta din multe și frumoase forme ale  artei, că am o disponibilitate, o chemare și o determinare pentru muzică, actorie, interpretare, și mai ales, acum în  ultimul timp, arta dirijorală. Am doi copii superbi pe care îi îndrum pe aceeași cale a muzicii, am oameni buni în jurul meu care mă protejează, mă iubesc, îi iubesc la  rândul meu și ne respectăm opiniile, ceea ce conteaza foarte mult. E loc pentru oricine, părerea mea. Dacă presa consideră interesant să promoveze pseudovalori, se datorează faptului că publicul tolerează și nu ia măsuri în consecință. De aceea apar tot felul de “personaje circare” la tot pasul, pentru că și bufonii au avut rolul lor în istorie. Important e să știm să discernem și să nu ne creem astfel de modele!

Am învățat de la mentorii mei din domeniul artistic, faptul că aspectul și vestimentația unui artist indiferent de domeniu, sunt elemente cheie pentru imagine. Faptul că vă atrage extravaganța, asta putem observa cu toții. Însă, atunci când nu sunteți pe scenă, ce ținute preferați?

Prefer ținutele clasice, dar accesorizate vizibil, pentru că eu sunt o persoană care lasă urme și la propriu și la figurat și îmi asum această mărturisire. Un pic de OZANA miroase în aer.

Cu toții avem o pasiune ascunsă. Vă mărturisesc că ador să fac prăjituri, în special torturi, deși ornatul îmi cam dă bătaie de cap. Despre pasiunea dumneavoastră ascunsă ce îmi povestiți?

Nu am nimic ascuns, ci  “lucrez” cu pasiunea la vedere! Ador călătoriile, locurile noi din care mă încarc, ador cristalele și  geodele pe care le încarc cu energie și lumină, ador să cânt, să dirijez,  să joc în piese de  teatru, să mă exprim artistic, să trăiesc și să mă bucur și să mulțumesc prietenului nostru comun, EL, PENTRU TOATE  lucrurile frumoase din viața mea!

Să facem un exercițiu de imaginație. Multe fructe arată delicios la exterior, dar la interior sunt … mai puțin sănătoase, mi-aș permite să spun, stricate. Pornind de la aceasta idee, vreau să știu cum vă alegeți prietenii, persoanele cu care colaborați și cei în care considerați că vă puteți pune speranța la nevoie?

Greu de răspuns! Prietenele mele sunt meseria, copiii și familia mea. Restul sunt persoane trecătoare pe  care le respect, cu care colaborez, mai socializam (sincer, foarte  rar!) și cam atât! Am un statut și o notorietate care m-au  învățat să mă feresc să dau loc la interpretări. Cred că respectul e mai important de la o anumită vârstă.

Având în vedere exemplul meu de mai sus, cel cu fructele, s-a întâplat să întâlniți astfel de oameni, mai puțin „sanatoși”?

Desigur, însă i-am iertat! Știu să mă apăr și să îmi iau ce îmi este de folos din viață!

Tinerii din ziua de azi care sunt pasionați de sport, își aleg ca model un sportiv cu un istoric de invidiat. Revin la carieră și îmi doresc să aflu care este sau care a fost idolul pe care l-ați apreciat încă din copilarie?

Nu am avut idoli. Am și acum în memorie oameni speciali și generoși, oameni cu geniu, dar știm cu toții că genialii nu sunt perfecți, oameni cărora le-am iertat micile greșeli prin comparație cu geniul lor. Oamenii pe care i-am savurat, i-am respectat și le-am iertat micile scăpări. Geniul lor le permitea să greșească!

Anul 2011 este de domeniul trecutului, însă trecutul este semnificativ. Cum a fost acel an în privința realizarilor personale și profesionale?

Cel mai frumos și minunat an din viața mea, când am împletit utilul cu plăcutul și cu spornicia, anul în care mi-am găsit echilibrul pe toate planurile, anul în care am învățat să iert și să iubesc! Am avut o grămadă de  apariții și noi proiecte teatrale, am redeschis poarta spre specializarea dirjorală, m-am bucurat de respectul și admirația multor oameni importanți.

Vă propuneți să împliniți în 2012, ceva ce nu s-a putut în 2011?

Să iubesc și să fiu iubită!

Predați lecții de canto și cred că orice dascăl este un simbol pentru societate. Un profesor, indiferent de domeniul în care activează trebuie să fie foarte atent cu elevii săi, deoarece aceștia vor ține cont de ceea ce învață și vor urma întocmai, majoritatea sfaturile. Cât de greu este să lucrezi cu copiii și tinerii?

E greu,  e frumos, e provocator, e interesant și responsabilizator, dar acum eu mă axez pe pregătirea mea  dirijorală și am lasat-o mai moale cu lecțiile de canto! Nu mai am timp! Eu investesc emoțional, intelectual și financiar în lecții de dirijat!

Sunt curios și îmi doresc să aflu, care este motivul pentru care v-ați alege ca profesor de canto dacă ați fi elev?

Am simțul umorului, răbdarea necesară și zâmbesc în permanență!

Până data următoare, vă mulțumesc pentru disponibilitatea de care ați dat dovadă pentru a contura acest interviu. Vă doresc să aveți parte de tot binele din lume și mult succes în continuare, în ideea de a-i inspira și pe alții să prospere!