Baboi: „Dacă nu trăieşti ceea ce cânţi, totul este nul!” (INTERVIU)

Efervescenţa vieţii de cartier a conturat destinul multor oameni şi a adus în linia întâi doar caractere tari. Viaţa de stradă spune multe şi în cea mai pură formă, te ademeneşte, te seduce, te lasă şi te vindecă. Cât de răi sunt băieţii răi din muzica rap?

Bogdan Baboi cunoscut Baboi este un artist a cărui carieră a luat naştere încă din anii ‘96-‘97, iar aceasta este o radiografie a istoriei muzicale rap care escaladează pănâ în prezent. Baboi va defini cu adevărat influenţa muzicii de peste graniţe, cât şi cea prezentă în România, va arăta întregii lumi că muzica se simte la cel mai înalt nivel şi pentru a putea face acest lucru, trebuie să fii real atât în singurătate, cât şi pe scenele mari.

Direct din S-ul fierbinte, Bogdan, originar din Râmnicu Vâlcea este un spirit carismatic, vorbeşte cu bucurie despre pasiunea lui, principiar şi mai întâi de toate, uman. Suntem ceea ce suntem şi nimic mai mult. Trupa „veRbal”, formată din Baboi şi Karie a cunoscut succesul după multă muncă şi implicare de 200% în rap. Au cântat în cartier, prin studiouri improvizate în case, în deschiderea trupelor mari şi pe scene cu un număr impresionant de ascultători. Despre drumurile la Bucureşti, despre refuzul multor case discuri, despre cum Puya a remarcat această trupă, o să observăm în interviul acordat de către Bogdan redacţiei SuperTu.

Aş vrea să discutăm despre istoria trupelor tale, despre tangenţele tale cu Cătălin Brănescu a.k.a Don Kichos cu trupa „DăPretz”, urmată de trupa „Jurnal Obscen”, iar mai apoi să dicutăm despre „veRbal”. Să începem cu ceea ce a început la Râmnicu Vâlcea.

Eu am jucat fotbal de pe la 6 la 20 de ani, dar îmi plăcea şi muzica. Fiind scund, când am dat probe la Steaua, nu m-au acceptat. Pe vremea aia, după apariţia B.U.G Mafia, T-short,  La Familia, toată lumea cocheta în oraş cu  genul ăsta, erau trupe de rap, dance. Noi aveam aşa un grup de prieteni, eu aveam „DăPretz”, Karie avea trupa „Fără Număr”. Cum erau vremurile atunci: caterinci şi muzică. „Jurnal Obscen” am făcut cu un alt prieten, TataSaya, trupă cu care am cântat în deschiderea celor de la „Paraziţii” prin anii 2000. După ce trupa lui Karie s-a destrămat, am hotărât să facem nişte piese, am făcut o trupă şi i-am pus numele „veRbal” şi tot trimiteam demo-uri. Ne-am dus la Bucureşti, la casa de discuri A&A Records, ploua în ziua aia, până am găsit adresa, am intrat acolo uzi leoarcă, nu ne-a băgat nimeni în seamă. Aveam concerte, dar zonal. Am început să lucrăm profesional, lucram în studiouri. Prin 2003, l-am auzit pe Puya că îşi făcuse Scandalos Music, deşi nu aveam speranţa că o să răspundă, nu puteam ştii niciodată. La vreo 30 de minute, Puya ne-a întrebat când venim la Bucureşti. După, am semnat un contract cu Roton Music, lucrurile au mers bine. Cel mai important este că noi păstrăm o prietenie, dincolo de relaţia profesională.

Cum ai descoperit faptul că te descurci să faci muzică? A existat vreun moment declanşator?

Hmm, moment declanşator … mie-mi plăcea oricum, tătăl meu fiind pe vremea aia cu bişniţă , pleca pe afară , aducea casetofoane, muzică cu 2pac, IceMC, Dr. Alban, nu erau toate rap aveau influenţe. Făceam schimb de muzică prin cartier, îmi spuneam că muzica asta transmite ceva. Spre exemplu, am înregistrat o piesă cu Karie, iar primul concert a fost ţinut la Arenele Traian, aici în Rm. Vâlcea  unde capete de afiş erau Animal X, 3Sud-Est şi T-short.  Erau 15.000 de oameni, noi cântam live, singurul lucru pe care l-am gândit e că nu poate să existe ceva mai rău, însă lumea a fost foarte receptivă, au reacţionat foarte frumos. De aici am ştiut că vreau să fac asta.

A fost dragoste la prima vedere cu scena?

Da, mi-a plăcut mult. Mi-a şi confimat că îmi place şi că trebuie să fac muzică.

Cum erau concertele voastre? Dacă vrei să ne povesteşti şi amintirea concertului de la Năvodari.

Cu „veRbal” eram deja consacraţi pe piaţă, am mişcat puţin situaţia De la piesa „Toată noaptea” cu Puya, au început mai multe trupe să fie cenzurate sau scose de pe TV, Paraziţii, B.U.G Mafia. Oricum, nici acum nu este rap pe TV.  La Năvodari, în clădirea unde noi ţineam concertul fusese o piscina transformată pentru seara aceea în club, acolo se dansa. În noaptea aceea erau foarte mulţi oameni. Am cântat primele 3 piese, se uitau ca la teatru la noi, la un moment dat le-am zis „Dacă vă ridicaţi să vă distraţi cu noi, vă promit că data viitoare, vi-l aducem pe Adi de la Vâlcea”, după care a început nebunia, a fost foarte tare.

Ai menţionat într-un interviu că nu acorzi multă încredere trap-ului nici aici, nici peste graniţe. Dacă ai putea să vorbeşti puţin despre schimbările care survin asupra stilului muzical?

Acest stil mi se pare foarte simplu şi foarte mulţi nu sunt realişti. Cei cu adevărat buni, au schimbat mentalităţi, s-au călcat în picioare pentru albume, au avut mesajul lor.

Care sunt artiştii care crezi că eu atins succesul în rap?  

Pai clar „Paraziţii”, „B.U.G Mafia” şi „La familia”, mai mult de atât nu aveau ce să facă, au dat tot. Puya cu  „Undeva în Balcani”. Ce a fost pentru România, aceşti oameni şi-au făcut treaba şi nu au căzut în genunchi în faţa cenzurii.

Ce valori crezi că ar trebui să definească muzica rap?

Genul acesta se bazează pe trăirile pe care le ai. Nu poţi să povesteşti viaţa altuia, trebuie să fii în miezul cartierului ca să poţi înţelege aceste lucruri. Noi alergam să facem bani şi cred că am dus greul, dar cred că dacă nu eram toţi cei vechi, lucrurile nu ar fi stat la fel, acum. Însă cei de acum nu pot atinge succesul acesta, numărul de urmăriri pe Instagram nu defineşte succesul, acei oameni nu vor fi niciodată la concerte. Ideea este să nu fie superficiali.

Te-a vindecat muzica de experienţele trăite?

Bineînţeles, muzica este şi va fi un psiholog. La un moment dat, în viaţă, unele problemele tind să te îngenuncheze, iar scrisul te face mai puternic. Ceea ce refulezi pe piese, te clădeşte.

Sunt băieţii rai din rap cu adevărat baieţii răi?

Zâmbeşte. Din ce văd eu la ora actuală, nu sunt.

Cine este Bogdan?

Bogdan este un băiat de cartier care a ales viaţa asta şi aşa va rămâne până la final. E ca fiecare, cu sentimente, cu trăiri. În anumite situaţii sunt ieşit din tipar.

Redacţia SuperTu îi mulţumeşte lui Baboi pentru interviul acordat.