România este istorie, suferinţă, e credinţă şi demnitate, consideră Sergiu Rizescu, fost deţinut politic, care a primit recent medalia Brukenthal 300, cu ocazia primei expoziţii a ‘Fenomenului Piteşti’ din ţară, cea de la Muzeul de Istorie din Sibiu.
La cei 91 de ani, Sergiu Rizescu, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, povesteşte cum a supravieţuit închisorilor în perioada comunistă şi a îndemnat tânăra generaţie să îşi iubească ţara.
Acesta a fost încarcerat în timpul studenţiei, pentru un an de zile, în închisoarea din oraşul său, Piteşti. A fost arestat pe când avea 19 ani, în decembrie 1952, la scurt timp după ce fusese încarcerat şi tatăl său, care era preot.
“Am fost la Securitate. La Securitate, celulele erau de beton, fără căldură. Ţineam genunchii aproape de gură şi suflam aer cald, iar cu mâinile frecam gleznele. Anchetele erau după ora 12,00 noaptea şi îţi puneau cătuşele la mână, ochelari ca de sudură, dar în faţă era tablă. Ajungeai în camera anchetatorului, unde era căldură, muzică italiană, pistol şi gârbaciu şi începea ancheta pe un ton amical. (…) Urma şi bătaia să spui mai mult decât ştiai”, a relatat Sergiu Rizescu.
Victimă a bătăilor şi a terorii din închisorile comuniste, el îşi aminteşte şi acum de foamea îndurată ani de zile.
“M-a dus la penitenciar după două luni de zile, am mai stat încă o lună, iar m-a luat la anchetă. Se întâmpla să nu te ia în fiecare noapte, dar tu trăiai emoţiile şi aşteptai bătaia. Patru – cinci nopţi stăteai cu frica în sân. La penitenciar, foame, un surogat de ceai sau un ceai de mălai, la prânz, o ciorbă de praz, de vară şi 125 de grame de pâine. Seara, o jumătate de gamelă de arpacaş. Dădeam câteva sute de ture cu lingura ca să se umple, să am senzaţia că mănânc mai mult. Era foame între mese, îţi înghiţeai saliva. (…) De jos venea un miros de prăjeală, ceva bun. Era dreptul comun. Şi l-am întrebat pe Carcaliu – ăsta era limbajul nostru, de ce le dă mâncare mai bună la deţinuţii de drept comun? La care mi-a spus: ‘Băi, banditule, voi vreţi să scoateţi din rădăcini pomul socialismului, pe când ăştia fură numai poamele’ “, a rememorat acele momente Sergiu Rizescu.
Citește continuarea materialului pe Agerpres, aici.
