Fii puternic! Nu lua lucrurile personal! Cum?

Atunci când ceilalți oameni fac lucruri greșite iar tu iei la modul personal acțiunile lor, te poți simții ca și cum ai avea un cuțit înfipt în… intestine. Știu că sună puțin dramatic, dar când ești sensibil – sau ceea ce unii ar putea numi hipersensibil – ai tendința de a lua lucrurile destul de personal. Simți totul profund (prea profund), chiar dacă nu are nimic de-a face cu tine. Dacă oamenii te vorbesc de rău, cu tine de față sau, cum se întamplă de cele mai multe ori, pe la spate, e suficient să-ți distrugi sentimentul de auto-valoare, sentimental de încredere în tine. Uneori oamenii nici măcar nu trebuie să spună ceva; s-ar putea să le interpretezi expresiile faciale negative sau mișcările corpului ca și cum tu ai fi făcut ceva greșit, determinându-te să evoci toate lucrurile posibile pe care le-ai fi spus sau le-ai fi făcut pentru a-i supăra pe ceilalți.

Este ușor pentru alte persoane să spună: “Nu o lua personal. Nu este vorba de tine. ” Și chiar dacă acea declarație este, de obicei, adevărată, este greu să ții cont de fiecare dată de acest adevăr mai ales când întâlnești pe cineva mizerabil. Pentru o persoană sensibilă, poate părea că numai un robot ar reuși să nu fie afectat de ceilalți. Adevărul este că suntem cu toții conectați emoțional – mai ales când vine vorba de familia și de prietenii noștri – așa că este aproape imposibil să nu ne pese. Cu toate acestea, există modalități de a ne gestiona mai bine sensibilitatea și de a evita să luăm lucrurile atât de personal încât să ne facă rău sau să gândim rău despre noi înșine.

Iată opt (8) sfaturi:

1. Cunoaște-ți propria valoare.

Dacă te cunoști pe tine însuți și cunoști valoarea ta ca persoană, nu te vei agăța așa ușor de ceea ce spune “pulimea” – a se citi “mulțimea”. Poți să te detașezi de impresiile celorlați proiectate spre tine, poți să le observi, să le analizezi și să îți dai seama dacă acele lucruri reprezintă sau nu un adevăr raportat la tine. Dacă reprezintă un adevăr care nu îți convine, atunci schimbă-te tu și nu încerca să schimbi opinia mulțimii fără ca un fundament solid să se afle în interiorul tău.

Dacă sunt aberații, ce treabă au cu tine?

Ca să îți dai seama dacă te cunoști cât de cât, poți să îți notezi cinci lucruri despre tine de care ești mândru, recunoscător și care te bucură.

2. Cunoaște-ți declanșatorii tăi emoționali.

Modul în care reacționăm și simțim poate să fie prestabilit de anumite mecanisme dobândite în decursul timpului.

Toți avem declanșatori emoționali din trecut.

Anumite acțiuni pe care le au ceilalți ne pot face să devenim sensibili, să ne întristăm, să ne enervăm etc. De exemplu, dacă familia ta a fost prea critică cu tine și ai încercat să fii perfect ca să-i mulțumești, cineva care îți arată că ai făcut o greșală te poate face să te simți extrem de nasol, inutil, trist, sensibil etc.

Aceste lucruri se întâmplă pentru că nu reușim, de cele mai multe ori, să răspundem la DE CE-ul din spatele lucrurilor ce ni se întâmplă. De ce îmi vine să îi dau un pumn în cap colegului? De ce mă simt trist, de ce mă simt inutil?

S-ar putea ca aceste răspunsuri să ne conducă la anumiți declanșatori, sau la anumite mecanisme interioare dezvoltate în decursul timpului care trezesc în noi emoții, frustrări etc. În momentul în care am identificat acei declanșatori emoționali, avem un control și o înțelegere mult mai mare față de noi și față de circumstanțele exterioare.

3. Practică autenticitatea.

Fiecare din noi a avut momente (pentru alţii întreaga viaţă) când ne-am refuzat pe noi înşine, când am vrut să fim altfel, să NU fim noi… Să fim altcineva decât suntem şi prin asta am reuşit SĂ NU FIM AUTENTICI. Acest lucru s-a întâmplat din frică (frica că nu o să fii acceptat, frica că o să fii singur, fară prieteni, că o să se râdă de tine, că o să fii criticat etc) şi aşa vedem în societate oameni scoşi la “indigo”… Dar o copie niciodată nu o să fie mai bună ca originalul şi nu o să reziste prea mult…

Prin urmare, nu adopta comportamente, sisteme de gândire care nu rezonează cu tine, renunță la a încerca să fii asemeni “vitelor”.  Nu aspira la grupuri de prieteni și prietenii daunătoare care te pot schimba și influența negativ. Doar așteaptă, la un moment dat, în jurul tău o să apară oameni asemeni ție.

4. Permite-ți să faci greșeli.

Știm deja că din greșeli învățăm, iar dacă le repetăm și refuzăm să învățăm din ele, înseamnă foarte simplu și gentil că suntem prostovani.

Greșelile sunt firești, sunt normale, fără ele omul nu ar putea niciodată să corecteze anumite lucruri, să învețe, să se dezvolte, să se transforme.

Greșelile sunt o parte a hărții care te va conduce la o versiune mai bună și echilibrată a ta. Este foarte important atunci când facem greșeli să ne asumăm complet. La fel de important este și să ne iertăm complet (și pe ceilalți, în funcție de caz). Nu uita că exită mult rău în bine și mult bine în rău.

E ok și foarte benefic și constructiv să simți regret, să simți că îți pare rău. E minunat să simți suferința greșelilor tale și să te căiești pentru ele. Acest lucru e divin… și nu, nu sunt masochist, dar cum poți extrage înțelepciunea din greșelile vieții tale dacă nu poți conștientiza reprecursiunea, impactul acelei greșeli?

Cum ziceam, e firesc să greșești, doar asumă-ți și nu te pedepsi prea mult când cineva îți spune că ai greșit.

5. Setează granițe și limite rezonabile.

Stabilirea unor limite adecvate în relațiile tale te va ajuta să iei lucrurile mai puțin personal. Exprimă-ți aceste limite prin a nu face lucuri, in repetate rânduri, care te pot răni emoțional (fie că e vorba de muncă, iubire sau pur și simplu relații interpersonale).

Să te pui în repetate rânduri în serviciul altor oameni și să faci pentru ei anumite acțiuni care sunt în antiteză cu ceea ce ești și simți, îți va accentua nivelul de “sensibilitate”, tristețe, anxietate etc.

6. Lasă lucrurile să treacă.

Cu toții avem experiențe trecute care ne-au durut și care, probabil, încă ne mai dor. Să folosim acele experiențe pentru a ne cunoaște mai bine, din toate punctele de vedere, cu atât mai mult emoțional.

Nimic nu durează la infinit, totul trece, totul se transformă. O experiență extrem de dureroasă din trecut ne poate marca și modela viața, dar în esență, acel trecut nu mai există. Ce există, sunt doar tentacule obscure ale trecutului care ne modelează psihicul, emoționalul etc. Și aceste lucruri se întâmplă pentru că în interiorul nostru retrăim și hrănim acea iluzie a trecutului.

Viața este o școală, un șir de evenimente frumoase sau mai puțin frumoase, bucuroase sau absolut dureroase, dar ele vin și pleacă. Evenimentele dureroase pot să planteze în interiorul nostru o sămânță din care, dacă suntem atenți și extragem înțelepciunea, plantăm în interiorul nostru un nufăr superb (nu uita că superbii nuferi de la suprafața lacului își au rădăcinile în mocirla, noroiul de pe fundul acelui lac). În caz contrar, acea sămânță poate să dea naștere unor mecanisme care ne vor agăța de orice absurditate pentru a menține starea de suferință interioară.

Nu te agăța de nimic, observă, înțelege și eliberează (oameni, evenimente, emoții, sentimente)… Lasă totul să treacă.

7. Bunătatea nu este neapărat un pas spre acceptare.

Tindem să credem că dacă suntem draguți și amabili cu toată lumea, ceilalți or să se comporte la fel cu noi și or să ne accepte. Dar faptul că suntem la fel ca ceilați sau facem lucruri pentru placul lor, nu cumpără de fiecare dată acceptarea și aprobarea lor.

O să fim mai aproape de ceilalți și de noi înșine dacă facem lucruri pentru că vrem, pentru că și noi ne dorim fără a primi neapărat ceva în schimb.

E vorba de o autenticitate, de o bunătate autentică, de o empatie autentică… Nu are sens să ne scremem să zâmbim și nici să ne prefacem că ne pasă, doar pentru a ține niște oameni aproape.

8. Fii logic!

Când ceva te supără sau te face să te simți inconfortabil, este util să te uiți la situație dintr-o perspectivă mai logică. Ce se întâmplă în acel moment, este o pierdere inutilă de timp și energie, sau e ceva ce clar are legatură cu tine? Celălat face cu adevărat ceva greșit sau iei lucrurile prea personal?

Dacă nu recunoaștem în mod conștient nevoia nesatisfăcută care declanșază reacțiile noastre emoționale, ne vom simții întemnițați de propria noastră emoție.

Pe de altă parte, dacă ne uităm la noi și vedem clar așteptările de care ne agățăm în viață (așteptările pe care le avem de la ceilalți sau chiar de la noi înșine), putem începe să vedem viața mai obiectiv. Este recomandat să ne asumăm mai multă responsabilitate asupra noastră înșine și să rămânem cât mai neutri din punct de vedere emoțional.

Uneori, emoțiile noastre ne fac apel să fim la fel de sofisticați și educați ca și creierii noștri logici. Prin urmare, este foarte important să explorăm de unde provin sentimentele, cum putem să le răspundem și cum putem permite situației să ne provoace și să ne inspire în același timp.

Când ne educăm reacțiile, le putem transforma în răspunsuri rezonabile la tot ce vine din exterior, de la oricine și de la orice.