În decursul veacurilor, tradiția creștină a modelat și a transmis din generație în generație o impresionantă și tulburătoare istorie. Cea a lemnului din care a fost făcută Sfânta Cruce, unul dintre primele simboluri ale credinței în mântuitoarea Jertfă a lui Iisus, grație căreia am redevenit fiii și moștenitorii Împărăției lui Dumnezeu. Această istorie este astăzi mai puțin cunoscută. Rămâne însă importantă pentru că dezvăluie, deopotrivă, interesul și credința creștinului simplu care, de-a lungul vremii, nu a încetat să caute și să-și raporteze existența la momentul fundamental care a schimbat cursul istoriei: moartea pe cruce și Învierea Domnului.
După coborârea de pe Cruce a trupului Mantuitorului, Sfânta Cruce, împreună cu celelalte două cruci, a fost luată de soldaţi şi aruncata intr-o cisternă de apă din apropiere. Cu timpul, cisterna săpată în piatră s-a defectat, iar oamenii au inceput să arunce gunoiul în ea. Dupa aproape trei secole, in anul 326, când Sfânta Impărăteasă Elena, mama Sfântului Împarat Constantin cel Mare, a început să caute Sfânta Cruce, poruncind să se sape in jurul Ierusalimului. Se marturiseste că, fiind găsite cele trei cruci, Sfânta Cruce a putut fi diferenţiată de celelalte două prin puterea de tămăduire pe care o avea asupra celor bolnavi.
De-a lungul timpului Crucea răstignirii, a fost luată ca pradă de război de către perși. Alte surse ne indică faptul că Crucea Domnului ar fi fost mai apoi pierdută și regasita in cele din urmă.
Bucăți din Sfânta Cruce au fost trimise la mai multe biserici din întreaga lume, iar o bucată mare a fost așezată în Biserica Învierii, din Ierusalim, sfinţită în ziua de 13 septembrie 335. Cinstirea Sfintei Cruci are loc în ziua de 14 septembrie, cand aceasta a fost înalţată înaintea poporului şi scoasă spre închinare, de către Sfântul Macarie, episcopul Ierusalimului.
Potrivit tradiției creștine, Sfânta Cruce ar fi fost lucrată din trei feluri de lemn: cedru, chiparos şi măslin sau chiparos, ulm și merișor.
O bucată din Sânta Cruce a ajuns în România în anul 2004, fiind donată de preoții olandezi, după ce timp de 1000 de ani, aceasta a fost păstrată la o catedrală din Amsterdam. În prezent, aceasta se află în schitul din stațiunea montantă Paltiniș din județul Sibiu.
