Pentru unii, timpul liber înseamnă relaxare, contemplație și drumeții, însă pentru Andrei Ailenei, timpul liber înseamnă acțiuni cartitabile.
Andrei Ailenei este locotenent în cadrul Batalionul 198 Sprijin Logistic „Prut” și din timpul său liber și-a ridicat un simplu hobby la stadiul de acțiune caritabilă, iar acum, dacă pe Andrei nu îl găsești în uniformă, cel mai probabil face <pași> în campanii pe care le inițiază sau pe care le susține.
Sufletist, modest, demn și empatic, așa îl caracterizează colegii și oamenii care intră în contact cu tânărul militar.
Anul trecut, Andrei a convins un prieten să îl însoțească în propria campanie de solidaritate „Urcăm munţii pentru cei care nu pot” care a reprezentat o călătorie a trupului și sufletului făcută pentru oamenii aflați în suferință. Proiectul a constat în a parcurge în 11 zile (între 3 şi 13 septembrie 2020) toate cele 14 vârfuri de peste 2.500 m din ţara noastră: două în Retezat, unul în Parâng, opt în Făgăraş şi trei în Bucegi. 14 vârfuri, 11 zile, 428km, 16000m diferența nivel și o mie de amintiri pe care ni le povestește astăzi.
Potrivit paginii de Facebook „Ministerul Apărării Naționale România”, după succesul acestui proiect, acesta a participat la un altul: campania de solidaritate „Cucerim înălțimi, aprindem speranțe pentru Alexandra”.
Proiectul presupunea ca Andrei să parcurgă în mod repetitiv distanța Pârtiei de Ski din Iași până la atingerea echivalentului înălțimii vârfului Everest, (Asia- 8847 m- 141 ture de pârtie). Din păcate, proiectul nu a obținut avizul pentru a fi desfășurat regulamentar, datorita evoluției pandemice, acesta amânându-se la o dată ulterioara (probabil, în primăvara). Însă, pentru că investise mult suflet și canalizase multă energie în acest proiect, Andrei a încercat, simbolic, un antrenament pentru el. Așa că a dus la capăt ceea ce ar fi trebuit sa reușească în cadrul evenimentului Everesting.
Dar nu s-a prit nici aici: în decembrie a reușit sa își depășească performanța anterioara, făcând un antrenament în care a acumulat 10 000 diferența pozitivă de nivel, fiind primul român omologat și unul din cei 43 din toata lumea ce reușesc această performanță în cadrul conceptului Everesting run.
Prin aceste eforturi Andrei a dorit să atragă atenţia asupra cazurilor de tineri care nu pot să simtă munții, deşi şi-ar dori, şi au nevoie de sprijinul oamenilor pentru a trece peste greutăţile cu care se confruntă.
Andrei a descoperit plăcerea de a alerga în martie 2016, odată cu mutarea în garnizoana Iași. O lună mai târziu a participat la primul concurs (21 de km), ocazie cu care s-a intensificat această pasiune pentru alergare. În august participa deja la primul maraton montan (42 km), în iulie 2017 la primul concurs de ultramaraton (70 km), iar în septembrie 2018 la prima cursă de 24 de ore. Au fost în medie câte 15 concursuri pe an, aproape toate montane.
„Ideea a venit prin martie, când eram în lockdown și văzusem un filmuleț cu un om care a făcut un Everesting (8848m diferența de nivel) la el acasă (în 5 zile), adică pe treptele de la 2 etaje. Eu făcusem pe atunci 3 antrenamente (la bloc cu 10 etaje) din care unul cu 10 000 trepte sub 3 ore, cu gândul că urmează să fac un eveniment în care sa urc pe trepte diferența pozitivă de nivel echivalentă cu Everestul. Nu am mai apucat să fac asta, dar pregătisem în detaliu un eveniment caritabil la care trebuia sa fac Everesting pe pârtia de ski. Din păcate, din cauza pandemiei, nu am mai obținut avizele și nu am mai organizat oficial evenimentul, dar am făcut un antrenament la care, deși nu îmi propusesem să duc la capăt, am făcut Everesting. Și în timp ce urcam pârtia de ski, văzând ca e loc de mai mult, am zis „de ce sa nu fac un 10k vertical”, că și asa îmi plac numerele mari. Așa că îmi propusesem pentru primăvara următoare sa fac un 10k vertical. Ce nu am apucat să zic e că la Everestingul de la pârtie am avut un prieten care a stat toată noaptea și a urcat pârtia cu mine, realizând un 5k vertical. Un ajutor fantastic, chiar nu cred că că aș fi reușit fără el. Și el, deși începător, fiind cumva inspirat de mine, și-a propus sa facă un 10k vertical până la final de an. Și chiar dacă știam ca va fi mult mai greu din cauza condițiilor meteo (noaptea e foarte frig și umed și alunecos), nici nu am stat pe gânduri și am zis că ducem împreună la capăt planul. Nici nu se punea problema sa nu îi fiu alături. Așa că m-am înrolat ca și coleg în această luptă a lui Tiberiu Rusu de a atinge cota 10 000. Și a reușit! Chiar dacă a facut „doar” 9 444m, aceasta determinare a lui m-a uluit, m-a inspirat. Continua să se deplaseze chiar dacă îl dureau toate, chiar dacă fiecare pas era o tortură, chiar dacă abia se mai ținea pe picioare. Îmi place să cred despre mine că sunt un tip modest, cel puțin așa mă consideră mulți. Dar azi renunț la modestie, azi pot să zic că am fost fantastic! Practic am urcat până la înălțimea la care zboară avioanele! Am urcat de 250 de ori o pantă foarte abruptă. Și zic toate astea pentru că acum 4 ani credeam ca e imposibil și inuman să poți alerga 24 de ore încontinuu. Dar am făcut și eu asta la 2 ani după ce începusem alergarea. Întotdeauna m-am raportat doar la cei foarte buni, știind că eu sunt foarte jos. Am fost inspirat de ei”, ne spune Andrei Ailenei.
Un material realizat de Teona Gherasim pentru ViitorulRomaniei.ro. Citește continuarea interviului aici.
