Actorul Radu Mateucă: Artiștii sunt cei care colorează cu imaginația și creativitatea lor

Radu Gabriel Mateucă este actorul care a impresionat România, în cadrul emisiunii “Românii au Talent”, difuzată de ProTV. A combinat actoria cu cântatul la pian, cucerind juriul format din cele patru personalități. A studiat Arta actorului și de asemenea, a finalizat cu succes un program de Master în același domeniu. Este un artist căruia îi place să învețe lucruri noi de oricare factură. Se consideră un om liber care trăiește din abundență și își dorește o lume mai bună. Radu Gabriel Mateucă este un om care își ajută aproapele și îi tratează pe ceilalți așa cum i-ar plăcea lui să fie tratat. Este un om care pur și simplu vrea să se bucure de viață. Spune despre el că nu este doar artist, ci un “om inovator”.

Care este povestea ta și a talentului tău?

Am început să studiez pianul de la vârsta de 6 ani, după ce am văzut un episod foarte drag mie. Un episod din Tom & Jerry (“The Cat Concerto”), în care Tom cânta la pian Rapsodia Ungară No. 2 de Franz Liszt. Acel episod pentru mine a reprezentat ceva uluitor, ceva absolut extraordinar și ieșit din comun. Când am văzut cum cânta Tom la pian, mi-am spus că vreau și eu să cant la pian. I-am spus bunicului meu, iar apoi, el a fost cel care m-a dus la Școala de Muzică și m-a înscris la cel mai bun profesor. Școala Nr. 1 “Iosif Sava”, prof. Viorica Nistoroiu, căreia îi sunt și acum recunoscător pentru faptul că m-a îndrumat atât de frumos și mi-a insuflat această pasiune pentru pian pe care o mai am și probabil o voi avea până la sfârșitul vieții. Este ceva cu care m-am născut.

Actorul a povestit că a fost sceptic în privința participării la emisiunea Românii au Talent. Teamă de eșec era imensă. Tot el povestește că acesta a fost motivul principal pentru care a participat în competiție. A vrut să-și învingă această mare temere. O temere de un foarte probabil penibil în fațaunei țări întregi. Acest eșec a fost de fapt un succes, spre fericirea sa. Radu Gabriel Mateucă spune că odată depășită această frică, a simțit că a crescut foarte mult în ochii săi. Mărturisește că i s-au elimiant anumite blocaje și frici, recomandând participarea la emisiune și altora în situații similare. În tot acest timp, artistul a fost suținut de familie și prieteni, carora le mulțumește.

Cum poți descrie experiența trăită la “Românii au Talent”?

Inediată! Foarte interesantă. Mi s-a părut că trăiesc un basm, o poveste. Fiind atât de sperios și temător, iar în mintea mea făcându-mi o grămadă de scenarii eram foarte speriat de experiența asta în sine. Până la urmă am început să văd cu alți ochi. Ceva de genul, totul sau nimic! Niciodată realitatea de zi cu zi nu este că cea virtuală. Pur și simplu știam ce aveam de făcut, am fost sigur pe mine, mi-am făcut numărul pentru că totuși am o displină de la actorie, în așa fel încât să-mi pregătesc numărul dinainte. Știam exact ce aveam de făcut. Știam toate punctele prin care trebuia să trec. Nu m-aș fi așteptat să primesc pentru de DA, deoarece nu știam cum o să fie primit numărul. Mi s-a părut într-un fel, un număr foarte excentric și un pic neortodox. Sincer spun că nu aveam așteptări de la acest număr. Așteptam să primesc și păreri negative, dar se pare că a avut un impact foarte bun și foarte puternic. Mă bucură asta pentru că până la urmă am vrut cu acest număr să mă duc mai mult în zona emoțională în care să prezint o poveste.

Cum și în ce mod te-a influențat experiența trăită la emisiunea de talente?

Pozitiv! Absolut pozitiv. Toate comentariile au fost pozitive. Eu însumi m-am bucurat de acel moment. Sunt om destul de critic și perfecționist, dar pur și simplu m-am oprit pentru un moment, uitându-mă la mine, fără să mă judec și mi-am dat seama că până la urmă, tot perfecționismul ăsta al meu nu a fost degeaba. M-a ajutat să-mi creez un număr bun, un număr în care să cred ulterior. La început nu prea credeam. Mi se părea ciudat și nu știam cum o să fie interceptat de oameni. Până la urmă, revăzându-mi momentul, mi-am dat seama că toate lucrurile frumoase stau în simplitatea și sinceritea de a transmite niște emoții frumoase oamenilor.

L-am întrebat pe Radu Gabriel Mateucă cu ce se deosebește față de alți colegi din domeniul său artistic.

Mă deosebesc în primul rând că îmi place să cred, vreau, lucrez și îmi voi dedica toată viața să fiu bun. Să fiu sincer. Să nu fiu egocentrist. Să nu cred că meseria asta este o meserie în care trebuie să faci compromisuri. Mă deosebesc față de alți colegi care și-au pierdut speranța și s-au înrăit, prin faptul că și eu mi-am pierdut speranța, dar am vrut să mi-o redobândesc. Am vrut enorm să mi-o redobândesc. Mi se părea inuman și anormal în timpul facultății când nu știam că devenisem înrăit. Mi se părea normal să fiu așa. Este așa de autodistructiv când ești înrăit șicrezi în alții în loc să crezi în ține. Așa că pot să mă deosebesc prin bunătate și prin sinceritate, dar și prin faptul că îmi doresc o lume mai bună. Poate că sunt mulți care și-o doresc, dar din păcate mulți își pierd speranța și se pierd pe parcurs.

Artistul simte că experința de la “Românii au Talent” este una dintre cele mai frumoase realizări ale sale. O mare realizare pentru el este și faptul că predă pian și că-i place să învețe oamenii și să le ofere cunoştinţe. O altă mare realizare este legată de admiterea pentru studii superioare. A fost admis din prima, la o facultate pretențioasă atât la Licență, cât și la Master. Crede că majoritatea împlinirilor sunt în viața de zi cu zi. Pentru Radu Gabriel Mateuca, bunătatea sa este cea mai mare realizare. Se bucură și pentru faptul că a hotărât să-și fie prieten. Spune că s-a decis să-și fie cel mai bun prieten și să-și urmeze visele până la capătul vieții.

Ce îți propui în continuare pe plan profesional?

Nu-mi propun nimic! Îmi doresc doar să fiu fericit, să fac ce-mi place șisă fiu liber. Fie că interpretez un monolog, o poezie, fie că studiez o melodie sau că dau lecții de pian, fie că învăț japoneză sau fac dublaje pentru desene și așa mai departe. Îmi propun doar să fiu fericit cu ceea ce fac și să fac ceea ce-mi place.

Ce mesaj ai vrea să transmiți cititorilor noștri, dar și oamenilor în general?

Da! Doresc să îi îndemn pe oameni să fie buni și să fim oameni unii cu alții. Atâtea necazuri se întâmplă în ultima vreme. Vorbesc despre războie, bârfe, invidii, gelozii, mizerii, competitivitate, fiecare să fie mai bun decât celălalt, egocentrism. Noi nu avem nevoie de toate aceste porcării. Nu avem nevoie de seriale care ne transmit mesaje de violență, crime sau jafuri. Avem nevoie de bunătate. Faceți ce vă place. Cereți-vă drepturile financiare, emoționale și sociale și fiți fericiți cu ceea ce faceți. Dacă fiecare face ce-i place și ajunge să fie fericit cu ceea ce-i place și să câștige din ceea ce-i place, putem construi o societate foarte frumoasă.

Ai ceva pe suflet despre care ți-ar plăcea să vorbești?

Aș vrea să vorbesc puțin despre facultate și despre neplăcerile create de această facultate, în speranța că sunt mulți care gândesc și simt că mine. Am intrat în facultate cu un entuziasm teribil. Am dat de actorie în clasa a IX-a când am intrat la liceu în trupa de teatru și mi-a plăcut enorm. Repetițiile erau foarte relaxate, destinse, fiecare avea libertate de exprimare, fiecare avea creativitatea lui, eram prieteni unii cu alții, făceam piese, nu eram stresați. Nu aveam o încrâncenare, nu aveam o competivitate și nici bârfe. Am crezut din toată inima că atunci când voi intra în această meserie voi da de oameni frumoși cu mintea lucidă și senină. N-am crezut că voi da de oameni care să vrea totul doar pentru ei. Să vrea să fie doar ei primii. N-am crezut că voi da de oameni cu atâtea probleme emoționale nerezolvate. N-am crezut că voi da de profesori atât de reci, atât de lipsiți de autoritate și vulnerabili în fața unor cete de sălbatici, căci nu pot să-i numesc altfel pe colegii mei. Actoria este în continuare pentru mine o pasiune, dar mi-a fost cumva umbrită. Mi-a fost murdărită de anumiți oamenii cu care am avut neplăcerea și până la urmă plăcerea, într-un fel. Din păcate este o lume nesusținută. Toți oamenii cred că să fii actor e așa … boem. Meseria de actor este foarte grea. Lucrezi cu sufletul tău, cu emoțiile tale. Aici toată lumea are pretenții. Nu există compasiune, nu există empatie. Nu există oameni cărora să le pese cu adevărat de ce simți tu. Nu este o meserie frumoasă din punctul ăsta de vedere, dar totuși nu aș vrea să cred asta pentru că meseria în sine este foarte frumoasă. Numai că așa cum au perceput-o oamenii este total eronat. Nu este o meserie în care noi suntem susținuți financiar. Artiștii independenți sunt muritori de foame. N-au bani! Sunt învrăjbiți, înrăiți precum niște fiare înfometate. Instituțiile sunt foarte stricte și autoritare. Nu le pasă cu adevărat de ce simți tu și este foarte aiurea. Artiștii sunt niște oameni care au rostul și misiunea de a face lucrurile frumoase și de a transmite frumusețe oamenilor. Dacă nu este bunătate și oamenie în meseria asta, atunci unde? În meseria asta de artist ar trebui să fie cea mai mare bunătate, înțelegere și libertate. Artiștii ar trebui să fie susținuți financiar și plătiți foarte bine. Până la urmă ei sunt cei care colorează cu imaginația și creativitatea lor, toate perioadele urâte prin care trecem. Unde am ajunge noi oamenii dacă nu ar exista artă? Ce facem noi în perioada asta a pandemiei? Nu ascultăm muzică, nu ne uităm la filme, la piese de teatru, nu citim? Toate țin de artă, de frumos, de sănătatea mentală. Un om, adică un artist care pune accent pe sănătatea mentală prin artă și într-un fel este meseria lui să vindece oamenii, ar trebui să fie la fel de bine plătit precum un doctor. Artiștii și doctorii ar trebui să fie printre cei mai bine plătiți oameni din lume. Ei sunt vindecătorii. Artiștii se ocupă de vindecarea psihică și emoțională și dau speranță și sunt aici să facă lumea mai bună, iar doctorii, la fel, pe domeniul lor.

Iți mulțumesc pentru acest interviu de excepție și îmi doresc să ne reauzim de fiecare dată, la fel, înconjurați de pozitivitate și gânduri frumoase! Sper și eu ca toți artiștii independenți să aibă parte de mai multă înțelegere și susținere.

Vă mulțumesc pentru oportunitatea de a acorda acest interviu. A fost o mare plăcere!

Radu Gabriel Mateucă poate fi găsit pe pagina sa de Facebook.

Acesta este un transcript după interviul orginal în format audio.