Connect with us

Oameni

Visul unui elev arădean de a construi roboţi a făcut România campioană mondială

Published

on

Foto: (c) Delta Force

România a fost prima ţară care a detronat SUA în istoria de trei decenii a Campionatului Mondial de Robotică FIRST, cu o echipă înfiinţată de un băiat din Arad, care avea 14 ani când şi-a pus în practică visul de a construi tehnologii ce pot schimba lumea în care trăim. Parcă nici juriului nu i-a venit să creadă că o altă echipă decât americană se află pe locul I la FIRST Tech Challenge World Championship 2022, aşa că iniţial a anunţat că titlul îi revine echipei din Arizona, însă s-a corectat imediat: “Pe locul I, Delta Force din Arad, România!”.  În continuare, vă prezentăm un material realizat de agenția națională de presă Agerpres.

În 2018, când a terminat clasa a VIII-a, Octavian Dragoş-Botoşan şi-a petrecut vacanţa de vară planificând înfiinţarea unei echipe de robotică pentru Liceul Naţional de Informatică din Arad, la care tocmai fusese admis. De mic era pasionat de calculatoare şi inovaţie, spune mama sa, Corina Botoşan, care alături de profesorul Florin Feher este mentor al echipei de robotică Delta Force.

“Octavian se juca pe telefon la un an şi jumătate, iar mai târziu construia roboţi din piese Lego. Curiozitatea şi îndemânarea îl făceau să demonteze orice jucărie pe care i-o dăruiam, pentru că voia să vadă cum era construită. La vârsta de cinci ani stăpânea deja calculatorul, iar mai târziu a devenit foarte pasionat de roboţi, aşa că l-am înscris la un cerc de robotică”, îşi aminteşte Corina Botoşan.

Imediat ce a început cursurile la liceu, Octavian şi-a adunat în jur alţi cinci elevi pasionaţi de robotică şi informatică şi a format echipa Delta Force.

“Numele vine de la simbolul Delta, folosit în matematică şi fizică, dar şi de la ideea trupelor americane speciale, care sugerează disciplină şi forţă. Am mers cu proiectul echipei de robotică la doamna director (Liceul Naţional de Informatică – n.r.) şi a fost încântată că o astfel de iniţiativă a venit din partea elevilor. Ne-a oferit sprijin imediat, am primit un laborator de Informatică în care să lucrăm după cursuri. Eram şase elevi în echipă, iar profesorul nostru de Educaţie Tehnologică, domnul Feher, a fost entuziasmat când i-am propus să ne fie mentor”, povesteşte Octavian.

Advertisement

Echipa a început să lucreze zilnic după cursuri, proiectând, programând şi testând roboţi. Adesea, pe copii îi prindea noaptea în Laboratorul de informatică, construind fiecare piesă de care aveau nevoie. La început, majoritatea pieselor erau cumpărate online, însă cu timpul au început să şi le realizeze singuri.

“Aveam voie în şcoală la orice oră, conducerea ne-a dat cartelele de acces şi chei, iar asta a fost un ajutor extraordinar. Fără laboratorul nostru nu am fi reuşit să avansăm în ritmul de care era nevoie pentru a participa la competiţii. Iniţial, comandam piese pe internet, dar apoi am început să ni le construim singuri cu ajutorul imprimantelor 3D şi cu echipamente pentru prelucrarea metalelor”, spune Octavian.

Profesorul Florin Feher afirmă că echipa a devenit a doua sa familie, dar i-a schimbat complet viziunea şi asupra profesiei sale.

“A fost o resetare profesională pentru mine, am renunţat la metodele clasice de predare. Odată ce am intrat în această echipă, am pus în valoare abilităţile practice ale fiecărui elev. Împreună am construit o familie, pentru că extraşcolar adunăm în fiecare sezon peste 1.000 de ore de muncă împreună. Aceşti copii lucrează mai mult decât un adult, după cursuri rămân în laborator pentru a gândi şi a realiza fiecare piesă necesară construirii unui robot”, precizează profesorul, mentor al Delta Force.

Primul robot construit de elevii arădeni ar putea fi folosit în explorarea planetei Marte.

“A fost tema primei competiţii la care am participat. Robotul avea două seturi de braţe şi sarcina de a colecta şi sorta minerale de pe suprafaţa planetei Marte. Am ajuns cu acest proiect pe locul 8 la campionatul naţional”, spune Octavian.

În România există aproximativ 200 de echipe de robotică ale elevilor care participă la concursuri, astfel că locul 8 la prima competiţie i-a încurajat pe cei de la Delta Force Arad să meargă mai departe.

“Asociaţia Naţie prin Educaţie este reprezentantul oficial FIRST pentru România şi se ocupă de organizarea campionatelor interne, prin intermediul cărora ajungem la competiţiile internaţionale. În cei patru ani de activitate, am câştigat în jur de 25 de premii, din care 8 internaţionale. Cel mai important este titlul de campioni mondiali, obţinut în luna aprilie la Houston, Texas, SUA”, menţionează Octavian, care atunci era căpitanul echipei. Din această toamnă, el a lăsat locul de căpitan unui coleg şi a ales să rămână mentor pentru Delta Force, pentru că a absolvit liceul, iar acum este student la Informatică la Universitatea Politehnica Timişoara.

“Mândria câştigării titlului mondial a fost cu atât mai mare cu cât România este prima ţară care a detronat Statele Unite ale Americii în istoria de 30 de ani a FIRST Tech Challenge World Championship. Chiar prezentatorii au anunţat iniţial că echipa câştigătoare este din Arizona, probabil pentru că în grabă au citit greşit şi fiind convinşi că este vorba de o echipă americană. S-au corectat imediat şi nu pot să vă exprim ce explozie de bucurie a fost la noi în echipă când i-am auzit spunând că pe primul loc se află Delta Force din Arad, România. În toţi aceşti ani, doar echipe americane au câştigat titlul mondial. Dacă ne gândim la ce nivel este robotica în SUA, dacă luăm în considerare la ce fonduri au acces tinerii de acolo, performanţa este şi mai mare pentru o echipă românească. Noi ne-am bazat pe banii de la părinţi şi pe sprijinul şcolii, iar sponsorizările importante au venit abia când am devenit campioni”, afirmă Octavian.

Membrii echipei care a adus trofeul mondial sunt: Octavian Dragoş-Botoşan – căpitan, Aida Pero, Robert Rus, Sebastian Măcean, Cătălin Georgescu, Briana Lucaci, Mihai Ozarchevici, Raul Floarea, Adrian Albotă, Radu Micle, Daria Feher; mentori: Corina Botoşan şi Florin-Mihai Feher.

“Când ne-am întors la hotel, pe ecrane erau proiectate clipurile cu festivitatea de premiere, ca un semn de apreciere faţă de echipa noastră. Ulterior, am mers să vizităm un muzeu al NASA, iar după ce am plătit biletele, am stat la coadă la intrare. Personalul a aflat cine suntem şi ne-a invitat în muzeu pe o altă uşă, pentru a nu aştepta la rând. Am fost trataţi cu respect peste tot unde am mers în SUA, iar mai apoi acasă în România”, dezvăluie Corina Botoşan.

Campionatul mondial a avut 160 de echipe concurente din toată lumea, iar tema primită de acestea a fost ecologia şi transportul eficient. Arădenii s-au prezentat cu un robot care ar putea ajuta la gestionarea mărfurilor în depozite.

“Este un robot omnidirecţional, care poate lucra în spaţii înguste, ceea ce îl face foarte eficient. Este dotat cu senzori care îi permit să lucreze complet autonom, fiind suficient ca o persoană să îi monitorizeze activitatea de la distanţă”, explică fostul căpitan al Delta Force.

Advertisement

Noul căpitan este Cătălin Georgescu, elev în clasa a XII-a, iar provocarea pe care o are în faţă este să apere titlul mondial.

“Ne aşteaptă o competiţie foarte grea în 2023. În plus, anul viitor vom mai participa la un concurs, care are ca temă energia, iar acum lucrăm intens să terminăm robotul. Dar dincolo de competiţii, ne propunem să construim roboţi care să ajute comunitatea. Personal, îmi doresc să lucrez la tehnologii care să servească în domeniul medicinei”, arată Cătălin.

Ziua Naţională a României îi prinde pe arădenii de la Delta Force în Laboratorul de informatică. Au ales să profite de zilele libere pentru a-şi pune la punct doi roboţi care vor intra în competiţii în 2023.

“Aceşti copii iubesc atât de mult ceea ce fac încât nu se mai gândesc la vacanţe şi sărbători. De 1 Decembrie ei pot fi găsiţi acolo unde se află mereu: în Laboratorul de informatică”, spune mama celui care a fondat Delta Force.

Pregătirile pentru cele două competiţii internaţionale sunt foarte costisitoare, admit membrii echipei. Ei estimează că vor avea nevoie de 100.000 de dolari.

Advertisement

“Din fericire, perspectivele noastre s-au schimbat foarte mult după ce am devenit campioni mondiali. Ni s-au deschis uşile oriunde am mers. Mai mult, o importantă companie din domeniul automotive din Arad ne-a căutat imediat după ce am obţinut titlul de la Houston şi ne sprijină foarte mult cu deplasările şi în tot ceea ce facem”, menţionează mentorul Corina Botoşan.

De la şase membri în 2018, Delta Force are acum aproape 50. Renumele echipei a făcut ca mulţi elevi pasionaţi de robotică să-şi dorească să lucreze alături de campionii mondiali de la Liceul Naţional de Informatică Arad, şcoală care acum amenajează un laborator nou, care să facă faţă cerinţelor unei echipe de la care aşteptările sunt tot mai mari.

Un material realizat de agenția națională de presă Agerpres. Citește continuarea aici.

AGERPRES/(AS – autor: Marian Buga, editor: Georgiana Tănăsescu, editor online: Anda Badea)

Advertisement

Oameni

Interviu cu Elena Moisa. Un lider cultural dedicat dezvoltării tinerei generații prin artă

Published

on

Foto. Arhiva personală

Elena Moisa este omul care își dedică energia și creativitatea promovării culturii și artei în rândul tinerei generații. De-a lungul anilor, a avut bucuria să inițieze proiecte menite să inspire și să sprijine tânăra generație, să realizeze proiecte educative și să organizeze spectacole și festivaluri naționale de muzică, oferind tinerelor talente șansa de a se exprima și de a străluci pe scenă. Crede cu tărie că arta și cultura sunt piloni esențiali ai unei societăți sănătoase și se dedic neîncetat acestui ideal. Pentru Elena Moisa, fiecare proiect nu este doar un eveniment, ci un pas către formarea unei comunități mai unite și mai creative. Susține cu toată convingerea că tinerii au nevoie de platforme prin care să-și facă vocea auzită, iar misiunea sa, spune ea, este să le ofere aceste oportunități și să aducă mai aproape arta de oameni.

În acest interviu, Elena Moisa, jurist și președinte fondator al Asociației Culturale Art Respect din Brașov, ne împărtășește viziunea sa asupra importanței artei și culturii în dezvoltarea tinerei generații și ne vorbește despre proiectele care aduc împreună tinerii talentați și comunitatea locală.

Când suntem mici, deseori suntem întrebați „Ce vrei să te faci când ai să fii mare?”. Tu la ce visai atunci? Cum a fost copilăria ta?

Copilăria mea a fost plină de muzică. Vorbim de anii ’80-’90, când în casa noastră se ascultau discuri de vinil cu o diversitate de stiluri, de la muzică populară la rock’n’roll. A fost o adevărată școală a sunetelor, în care mi-am dezvoltat auzul muzical și am început să îndrăgesc arta.

Ca orice copil, am avut visuri mărețe – mă vedeam fie învățătoare, fie pe o scenă, într-un univers al artei și muzicii. Totuși, provenind dintr-o familie modestă, cu multe lipsuri și fără posibilități, viața m-a condus către o carieră juridică, spre o profesie care părea mai sigură. Cu toate acestea, destinul a avut grijă să mă readucă, peste ani, aproape de scenă – nu în fața ei, ci în spatele cortinei, unde am descoperit bucuria de a crea și coordona evenimente culturale pentru alții. Acele visuri din copilărie au devenit, în timp, fundamentul proiectelor mele actuale, prin care încerc să ofer altor tineri ocazia să viseze și să își transforme dorințele în realitate.

Advertisement

Să facem un exercițiu: Cum este Elena-omul? Cum este Elena-managerul cultural? Cum este Elena-omul de radio?

Iată o propunere:

Elena – omul: Sunt un om deschis, empatic și plin de energie. Pun preț pe relațiile autentice și iubesc să fiu înconjurată de oameni care mă inspiră. Încerc mereu să văd partea frumoasă a vieții și să dau sens fiecărei experiențe, fie ea bună sau provocatoare. De fapt, eu mă consider un om bun, deoarece nu am putut să fiu răzbunătoare și nu am răspuns cu rău la rău niciodată, deși am avut multe ocazii când aș fi putut cu ușurință să fac acest lucru, în plus am făcut tot ce mi-a stat în putință să ajut pe cel care mi-a cerut ajutorul oricât de greu a fost pentru mine.

Elena – managerul cultural: Ca manager cultural, sunt organizată, creativă, exigentă și perseverentă, dar în același timp deschisă la noi provocări și inovație. Îmi place să văd cum o idee prinde contur și devine o realitate care aduce bucurie și valoare în comunitate. Consider că rolul meu este să ghidez echipele spre realizarea unor proiecte care nu doar că aduc valoare culturală, dar creează și legături între oameni. Îmi place să lucrez în echipă, iar succesul fiecărui proiect înseamnă pentru mine un pas mai aproape de a contribui la dezvoltarea unei comunități mai unite. Evident că fiind o susținătoare a tinerelor talente, mă implic activ pentru ca fiecare proiect să aibă un impact pozitiv asupra lor.

Elena – omul de radio: În rolul de redactor la Radio ProDiaspora, îmi place să fiu vocea care aduce informație, inspirație și muzică ascultătorilor. Comunicarea este o parte esențială din cine sunt, iar radioul îmi oferă ocazia de a fi mereu conectată cu oamenii, indiferent de distanțe. La radio sunt un fel de purtător de cuvânt al comunității noastre. Îmi place să fiu aproape de ascultători, să le ofer informație relevantă și să creez o atmosferă caldă, prin care oamenii se simt conectați. Radioul este pentru mine o oportunitate de a transmite mesaje importante și de a crea punți între culturi.

Advertisement

Cum îți descrii traseul profesional?

Traseul meu profesional a fost unul plin de învățăminte, de obstacole, dar și de schimbări care m-au adus mai aproape de adevăratele mele pasiuni. Deși am început prin a urma o carieră juridică, având în vedere contextul în care am crescut, am simțit mereu că sunt atrasă de lumea culturală și de artă.

Cred cu tărie că arta și cultura sunt fundamentale pentru dezvoltarea armonioasă a unui om. Am simțit mereu nevoia de a crea oportunități pentru tânăra generație, de a descoperi și susține talente. Un moment definitoriu a fost atunci când am realizat talentul artistic al fiului meu Darius și am început să-l îndrum. Aceasta m-a motivat să dezvolt proiecte culturale care să ofere copiilor și tinerilor o rampă de lansare iar acest lucru m-a adus în fața provocării de a crea o platformă în acest sens, așa a luat ființă Asociația Culturală Art Respect. Eu și Darius lucrăm în echipă la toate proiectele, suntem o echipă!

De asemenea, am găsit un alt canal de exprimare la Radio ProDiaspora, unde îmi pot împărtăși ideile și pasiunea pentru cultură cu o audiență largă. Traseul meu a fost unul de adaptare, dar și de afirmare a valorilor și pasiunilor care mă definesc.

Acum, fiecare pas pe care îl fac este legat de visul meu de a aduce mai aproape arta de comunitate și de a oferi tinerilor șansa de a se exprima.

Care sunt acele proiecte notabile care îți conturează palmaresul profesional?

Printre proiectele notabile care mi-au conturat palmaresul profesional se află organizarea festivalurilor de muzică pentru tineret, prin Asociația Culturală Art Respect. Aceste festivaluri au fost și sunt pentru mine un adevărat parcurs de învățare și o oportunitate de a crea platforme pentru tinerii talentați din toată țara dar și din străinătate, oferindu-le vizibilitate și un loc unde să își exprime pasiunea pentru muzică. De asemenea, proiectele educaționale pentru tineret, prin care am dorit să stimulez creativitatea și să dezvolt un spirit de comunitate, au avut un impact important în rândul adolescenților și tinerilor din Brașov și din țară, spre ex.: ateliere de pregătire intense, masterclassuri. La Radio ProDiaspora, am avut ocazia de a colabora cu oameni minunați și de a contribui la difuzarea unor teme culturale și educative, care aduc valoare comunității noastre din diaspora, realizând propria emisiune de radio “Art Respect”. Radioul este o altă mare pasiune a mea. Îmi oferă ocazia de a aduce arta și cultura mai aproape de oameni, de a promova artiști talentați și de a transmite mesaje motivaționale. Este o experiență minunată, care mă îmbogățește sufletește. Aceste proiecte sunt parte din drumul meu profesional și mă definesc ca om.

Advertisement

Proiecte mari cu impact asupra comunității inițiate, coordonate și realizate de ELENA MOISA:

  • Gala Premiilor ART RESPECT
  • Festivalul Național de Interpretare Vocală și Instrumentală „ARF”
  • Festivalul Național de Muzică „Brașov Live Fest”
  • Masterclass „Muzica-Vibrație Univesrală”
  • Masterclass „Emoția-Definiția Artistului?”
  • Sute de spectacole „Din dragoste de cântec”
  • Numeroase ateliere de pregătire de muzică, actorie, coregrafie și media.

Ce anume te inspiră și te motivează în proiectele tale?

Mă inspiră puterea creației și dorința de a aduce un impact real în viețile oamenilor. Ceea ce mă motivează cel mai mult în proiectele mele este faptul că pot contribui la dezvoltarea tinerelor talente și pot oferi oportunități celor care, poate, nu ar avea altfel șansa să fie văzuți și auziți. De asemenea, sunt mereu inspirată de comunitatea culturală, de energia și pasiunea cu care oamenii se implică în proiecte comune. Ceea ce mă împinge înainte este convingerea că fiecare proiect este o oportunitate de a adăuga valoare, de a schimba mentalități și de a inspira o generație întreagă să creadă în puterea artei de a transforma.

Dacă ar fi să alegi între activitățile pe care le întreprinzi în domeniile alese, cu ce ai rămâne?

Dacă ar fi să aleg, aș rămâne cu organizarea și susținerea proiectelor culturale, în special a festivalurilor de muzică. Aici am posibilitatea să lucrez direct cu tinerii talentați, să le ofer o platformă de exprimare și să creez evenimente care aduc bucurie și valoare întregii comunități. Deși activitatea de redactor la Radio ProDiaspora este foarte importantă pentru mine și îmi oferă un alt tip de conexiune cu oamenii, prin proiectele culturale simt că am impact direct și că pot contribui mai mult la dezvoltarea unui viitor artistic pentru tinerii din România.

Chiar dacă profesia de jurist mă hrănește fizic, nu aș putea trăi fără un dram de artă care mă hrănește spiritual, mă împlinește ca om. Aș căuta întotdeauna căi să ajung într-un fel sau altul la scenă.

Viața este formată din alegeri. Care este cea mai bună alegere pe care ai făcut-o până acum? Există și un gând care nu îți dă pace?

Advertisement

Cea mai bună alegere pe care am făcut-o până acum a fost să îmi urmez calea în domeniul cultural, să îmi dau seama că împlinirea nu vine dintr-o carieră convențională, ci din a face ceea ce simt cu adevărat că trebuie. Alegerile de a mă dedica tinerelor talente și de a contribui la dezvoltarea comunității prin artă și educație sunt cele care m-au marcat cel mai mult. În ceea ce privește gândul care nu îmi dă pace, mereu am o dorință de a face mai mult, de a adresa cât mai multe nevoi și de a sprijini cât mai mulți tineri. Poate că, uneori, mă întreb dacă am făcut destul și dacă am reușit să ating toate obiectivele pe care mi le-am propus. Dar acest gând, de a dori mereu să fiu mai bună și să dau mai mult, mă face să merg mai departe.

După ce principii și valori te ghidezi în viață?

În viață mă ghidez după câteva principii esențiale care pentru mine sunt fundamentale. Primul este „Nimic fără Dumnezeu și Totul cu iubire”. Apoi este Respectul – pentru oameni, pentru idei și pentru munca depusă de fiecare în parte. Un alt principiu esențial este autenticitatea – consider că este esențial să fii mereu tu însuți, să îți urmezi propriile valori și să acționezi în acord cu ele. De asemenea, pun un mare accent pe colaborare și solidaritate. Îmi doresc să construiesc relații bazate pe încredere și sprijin reciproc, să ajut și să învăț din experiențele celor din jur. Curajul de a face față provocărilor, de a înfrunta incertitudinea și de a nu renunța niciodată la visurile mele sunt și ele valori care mă definesc. În plus, am o mare respect față de educație și dezvoltarea continuă, iar fiecare pas pe care îl fac este un pas spre autodepășire.  Cred cu tărie că în orice relație sau colaborare trebuie să existe un respect autentic. De asemenea, consider că integritatea este cheia pentru orice succes pe termen lung. Fii sincer cu tine și cu cei din jur, iar succesul va urma. O altă valoare importantă pentru mine este empatia – să înțelegem și să fim alături de ceilalți, să punem în primul rând nevoile celor din jur și să fim deschiși să îi sprijinim. Și, nu în ultimul rând, curajul de a urma ceea ce simți și de a-ți trăi viața conform propriilor principii, chiar dacă uneori drumul nu este ușor.

Pe lângă munca frumoasă care te împlinește, ce te face fericită?

Pe lângă munca mea, care îmi aduce împlinire, mă face fericită să trăiesc momentele simple dar pline de sens cu familia mea: orele îndelungi când stau la povești cu fiul meu, o plimbare în natură, un apus de soare sau o seară petrecută alături de cei dragi pur și simplu. Faptul că pot să mă conectez cu oamenii din jurul meu și să împărtășesc momente de bucurie sau de sprijin mă face să mă simt împlinită. De asemenea, îmi aduc o mare satisfacție lucrurile care mă provoacă să învăț și să mă dezvolt constant, dar și să văd cum copiii cresc, mai ales cei care au trecut pe la proiectele noastre, cum învață și își urmează visurile. Mă face fericită să simt că evoluez, că descopăr noi perspective și că am grijă de mine, atât fizic, cât și emoțional. Aceste momente de echilibru și pace interioară sunt esențiale pentru a putea oferi și mai mult celor din jur.

Ce sfaturi ai pentru tinerii aflați la început de drum?

Iată câteva sfaturi pentru tinerii aflați la început de drum:

Advertisement
  1. Ascultă și învață de la cei din jur – Nu există un singur mod de a reuși. Învață din experiențele altora și fii deschis la sfaturi, chiar și atunci când nu te aștepți la ele.
  2. Rămâi curios și deschis la noi oportunități – Lumea este plină de posibilități și nu știi niciodată unde te poate duce un drum pe care nu l-ai luat în considerare. Explorează, testează și nu te teme de schimbare.
  3. Fii răbdător și nu te grăbi – Succesul nu vine peste noapte. Este un proces care necesită timp și muncă. Așează-ți pașii cu răbdare și încredere.
  4. Construiește relații autentice – O rețea de suport este esențială. Colaborările sincere și sprijinul reciproc pot aduce mult mai multe beneficii decât orice altceva.
  5. Dă tot ce ai mai bun, chiar și atunci când pare greu – Momentele de dificultate sunt cele care te formează și îți testează determinarea. Nu te lăsa descurajat de obstacolele întâlnite, ci folosește-le ca pe un motor pentru a merge mai departe.
  6. Nu îți fie frică să visezi mare – Nu te limita la ceea ce este ușor sau accesibil. Visează și Fii încrezător în tine – Ai încredere în abilitățile tale, chiar și atunci când drumul pare dificil. Nu lăsa îndoielile să te oprească din a-ți urma visurile.
  7. Găsește-ți scopul și fii dedicat – Când ai un scop clar, este mult mai ușor să rămâi concentrat. Alege o direcție care te pasionează și pune-ți toată energia pentru a ajunge acolo.

Cui îi ești recunoscătoare pentru prezentul tău?

Lui Dumnezeu, în primul rând, pentru că mi-a oferit oportunitatea de a trăi fiecare moment al vieții cu un scop și cu o direcție clară și pentru că mi-a ghidat pașii și mi-a oferit puterea de a depăși obstacolele care nu au fost puține și nici ușoare. Îi sunt recunoscătoare Bunului Dumnezeu pentru că m-a ajutat și mi-a adus oamenii potriviți la locul potrivit, exact atunci când am avut nevoie.  Apoi familiei mele pentru întreg suportul și înțelegerea, soțului meu și băiatului meu Darius, ei sunt cei care au fost lângă mine pas cu pas. De asemenea, sunt recunoscătoare și tuturor celor care au avut încredere în mine și care m-au susținut de-a lungul drumului meu, dar și celor care au trecut prin viața mea și m-au învățat lecții valoroase. Fiecare întâlnire, fiecare experiență m-a ajutat să mă dezvolt și să fiu ce sunt astăzi. Recunoștința mea este profundă pentru fiecare persoană care m-a sprijinit și care m-a inspirat să continui să fiu eu însămi. Fiecare persoană din viața mea a avut un rol esențial în formarea mea ca om și ca profesionist, iar pentru acest lucru le voi fi mereu recunoscătoare. Le mulțumesc și celor care m-au rănit pentru că oricât a durut, m-au înverșunat să fac mai multe și mai bine.

Iți mulțumesc, Doamne pentru TOT și te rog să-mi îngădui a mai face lucruri spre bucuria oamenilor și a sufletului meu! AMIN!!!

Continue Reading

Oameni

Maria Ivanov – de la asistentă în sala de nașteri, la coordonarea SMURD Prahova: Fără adrenalină n-aș fi eu

Published

on

Foto: ISU Prahova

Maria este o femeie mai degrabă micuță de statură, căreia dragostea pentru oameni i-a condus pașii către o carieră profesională unde emoțiile trebuie ținute în frâu și care a făcut-o martora celor mai importante momente din viață: nașterea și moartea, notează Agerpres.

Maria Ivanov este de 15 ani coordonatorul SMURD Prahova. De mică și-a dorit să își ajute semenii. Așa a ajuns să facă școala de asistenți medicali la Fundeni.

‘Fiecare ne pregătim în viață să facem câte ceva și să facem bine. Eu m-am pregătit să ajut oameni. Mi-am început pregătirea pentru a deveni asistent medical la Fundeni, în București. Între timp, mi-am întemeiat o familie și soarta m-a adus în Prahova, unde a trebuit să îmi exercit profesia, astfel că mi-am început cariera la o grădiniță cu program prelungit în postul de asistent medical. Conjunctura a făcut ca o colegă asistent să iasă la pensie, iar eu să-i ocup locul. Așa am fost mutată în interes de serviciu la maternitate, la secția nou născuți a spitalului din Mizil’, a precizat, pentru Agerpres, Maria Ivanov.

Aici a văzut cum începe viața, ce cocktail de emoții îți oferă un asemenea moment. ‘Am fost nevoită să fac niște lucruri frumoase pe care credeam că nu o să le fac niciodată. Am văzut cum începe o viață, ce sacrificii, ce bucurii, ce cocktail de sentimente și emoții îți poate produce, fapt care m-a determinat să mă pregătesc continuu, să iubesc viața și mai mult’, explică ea.

Advertisement

Citește continuarea articolului aici.

Continue Reading

Oameni

Un coregraf din R. Moldova a fondat cea mai mare școală de dansuri populare din diaspora, reunindu-i pe românii și basarabenii din Italia

Published

on

Iurie Răileanu (34 de ani) a plecat din R. Moldova în 2007, alăturându-se mamei sale, care era stabilită în Italia. După mai mulți ani dedicați dansului, a lansat la Torino grupul „Vatra”, punând astfel bazele celei mai mari școli de dansuri populare românești din diaspora, potrivit europalibera.org.

Iurie a dansat în ansamblul „Izvoraș” din satul său natal, Cubolta din raionul Sângerei, de la vârsta de 9 ani până la 17 ani, când a plecat în Italia. Ajuns aici, a început curând să meargă la cursuri de italiană, oferite gratuit de o biserică. S-a înscris și la cursuri de hip-hop și breakdance, iar în timpul liber căuta să descopere orașul Torino. Ieșea dimineața din casă și revenea abia seara, obișnuință pe care a păstrat-o până azi.

În anii care au urmat, a făcut voluntariat și a schimbat mai multe joburi – de la grădinar, consultant imobiliar, îngrijitor pentru un bătrân până la muncă în construcții. Dragostea pentru dansuri a rămas, însă, constantă.

În toamna anului 2011, Iurie a ținut prima lecție pentru ceea ce avea să devină grupul „Vatra”. Câteva luni mai târziu, la început de 2012, grupul a crescut de la trei persoane la cinci-șase perechi, care făceau periodic repetiții. A înțeles atunci că va trebui să investească tot mai mult timp în această activitate. A început să predea tot mai des, ca să acumuleze experiență.

Trei ani mai târziu, a închiriat un spațiu mai mare, iar odată cu sala încăpătoare, unde puteau face repetiții sau cursuri, au apărut și problemele financiare. Asta, însă, nu l-a oprit pe Iurie din drumul său.

Advertisement

Citește continuarea articolului aici.

Continue Reading