Oameni
George Negrea – folkistul iubitor de Dacii vechi care promovează România în Polonia
Un tânăr folkist iubitor de Dacii vechi din judeţul Satu Mare promovează România în Polonia de cel puţin 10 ani, el reuşind în urmă cu un an să se angajeze la Institutul Cultural Român de la Varşovia, având astfel şi o funcţie oficială din care poate sprijini în alt mod cultura românească. În continuare, vă prezentăm un material realizat de agenția națională de presă Agerpres.
George Negrea şi-a început cariera muzicală în municipiul Satu Mare, el fiind cântăreţ de muzică folk şi patriotică, având şi mai multe compoziţii proprii pe care a reuşit să le pună pe un CD. A activat ca jurnalist la o publicaţie din judeţ, după care s-a angajat la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale din Satu Mare, iar de un an a reuşit să ocupe un post de coordonator proiecte culturale în cadrul Institutului Cultural Român de la Varşovia.
Legătura lui cu oamenii din Polonia s-a format în urmă cu circa 10 ani, când i-a cunoscut pe cei de la Drum Bun, un club de polonezi care deţin mai multe Dacii vechi şi care vorbesc româneşte. Au început să organizeze împreună evenimente şi caravane. Polonezii din Cracovia şi-au deschis chiar şi un bar românesc unde sunt produse româneşti, având şi un club al vorbitorilor de limbă română.
“Principalul obiectiv este de a promova cultura românească polonezilor. Materialele şi cam tot ce facem aici este în limba poloneză. Facem festivaluri de film, de fotografie, expoziţii tematice, chiar şi concerte. Asta a fost şi ideea, de asta am reuşit să şi vin. Am experienţă de 10 ani cu Polonia, cu cei din Cracovia. Am început cu cei din Drum Bun, cu pasionaţii de automobile Dacia. De acolo am ajuns să facem promovare turistică culturală noi în Polonia şi polonezii în România. Era o reciprocitate”, a mărturisit George.
Potrivit acestuia, românii au o imagine foarte bună în Polonia.
“Românii sunt văzuţi foarte bine. S-a pus accent pe lustruirea imaginii României, oricum românii nu sunt rău văzuţi în Polonia, din pricina mai multor situaţii istorice. Cel mai important aspect ar fi acela în care aurul Poloniei a fost salvat de români în cel de-Al Doilea Război Mondial, Guvernul Poloniei a fost refugiat la Iaşi când Polonia a fost ocupată de nemţi. Au un respect pentru români”, arată George.
El nu s-a despărţit de Dacia lui veche de aproape 50 de ani, ci a dus-o cu el în Varşovia şi o parchează în faţa Ambasadei, atrăgând astfel atenţia trecătorilor.
“Mi-am adus Dacia la Varşovia, pot să spun că face senzaţie când o scot pe străzi. Pe perioada verii am parcat-o în faţa Ambasadei şi la un moment dat ajunsese chiar foarte cunoscută pe grupurile de pasionaţi de maşini clasice. Circula fotografia cu Dacia în faţa Ambasadei, era un contrast. Comentau polonezii că îşi aminteau de prin anii ’80 cum erau parcate 10 Dacii. Era parcă o reîntoarcere în timp. Am participat şi anul acesta şi am contribuit la organizarea întâlnirii Drum Bun, care s-a ţinut în sud-vestul Poloniei. Au fost prezente aproximativ 60 de automobile, din care 20 din România”, a menţionat George Negrea.
Dacia pe care o deţine a găsit-o întâmplător. Un tânăr voia să o predea la fier vechi şi l-a invitat să îşi ia câteva piese dacă are nevoie, ştiind că George are Dacii vechi. Văzând cum se prezintă, George a cumpărat-o pe toată, pentru suma de 800 de lei.
“E o Dacia 1.300 din 74. Cu maşina asta am fost aproape în fiecare vară cu rulota la mare. În 6 ani am făcut aproape 60.000 de km fără nicio reparaţie mai consistentă, în afară de o pană serioasă sau un rulment spart. Maşina am cumpărat-o din Satu Mare, de vreo 10 ani, era uitată într-un garaj. Mi-a scris pe Facebook un băiat că are o Dacie şi vrea s-o ducă la fier vechi şi să mă duc să îmi iau ceva piese de pe ea. M-am dus acolo şi am văzut că maşina arăta foarte bine. Am zis să ne înţelegem că o iau toată, dar era problemă cu transcrierea. Era pe numele bunicului, nici tatăl nu trăia şi trebuia făcută succesiune. Nu puteam să n-o iau că era prea faină. Am dat 800 de lei pe ea. Am stat aşa doi ani cu ea până când am rezolvat actele”, a povestit George.
Următoarea acţiune pe care o organizează George Negrea este în 2 decembrie la Wieliczka, o localitate de lângă Cracovia, unde va fi sărbătorită Ziua Naţională a României, cu sprijinul primăriei de acolo şi al Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Satu Mare. Va fi un spectacol românesc pentru polonezi.
Cariera în diplomaţie i-a adus un alt statut, astfel că este mai rezervat pe partea muzicală. “Mai cânt mai mult în privat. Ne întâlnim cu prietenii din Cracovia, mai facem un foc de tabără, ne plimbăm cu Daciile. N-am mai compus. Mi-a ieşit albumul pe care am două piese bilingv polono-română. Într-un mediu diplomatic nu îşi permiţi să faci greşeli pentru că imediat poţi să declanşezi o situaţie neplăcută”, consideră el.
Planurile lui sunt să îşi ducă misiunea în Polonia la bun final, iar apoi, dacă va fi posibil, să aplice la Satu Mare ce a învăţat.
“Momentan, vreau să îmi îndeplinesc misiunea cu succes. Sunt pe un mandat de 4 ani, cu posibilitate de prelungire sau de a pleca în altă ţară. Momentan, gândul meu este să mă întorc acasă şi să pun în practică ce învăţ aici. Sunt lucruri care lipsesc în Satu Mare, de la modul de organizare a evenimentelor, nivelul lor, sunt anumite coduri de protocol, am observat ce greşeli fac cei din administraţii şi la aranjarea drapelelor. Modul în care foloseşti simbolul naţional e destul de strict, definit prin lege, e chiar o lege, dar se cam trece cu vederea. Unele par banale şi multă lume trece cu vederea”, a punctat George.
Pentru a fi primit în diplomaţie, el a urmat un curs de specializare de şase luni la Ministerul Afacerilor Externe, în care a învăţat foarte multe lucruri.
“Mi-a fost greu şi nu pot să spun că nu e greu nici acum, dar am noroc că este o echipă foarte faină aici. Scopul meu este să promovez cât mai mult România şi valorile noastre. Recent au plecat delegaţii de la Ministerul Turismului care au fost la Târgul de Turism din Varşovia, care e cel mai mare târg de turism din Polonia, unde România a avut cel mai mare stand. Nu ştiu oficial să fi fost cel mai mare, dar aşa l-am văzut eu. Pentru români polonezii sunt turiştii numărul 1 care vizitează România. Din păcate, nu este o statistică oficială pentru că turiştii polonezi nu merg în România pe pachete şi nu este o evidenţă a lor. Am fost la Vama Veche cu rulota şi cinci rulote în stânga cinci în dreapta erau polonezi”, povesteşte George Negrea.
El simte că lipseşte promovarea pe partea de turism, deoarece ar veni mai mulţi polonezi în vacanţe în România, dar nu se găsesc pachete turistice.
“Există interes imens din partea polonezilor. În vară am cunoscut un domn a cărui soţie e vicepreşedinta Agenţiilor de turism din Polonia. Au fost în România şi au spus că a fost una dintre cele mai frumoase experienţe, dar au fost pe cont propriu pentru că nu au găsit pachet pe care să îl poată achiziţiona. Nu se leagă parteneriate turistice. Cred că principalul obstacol este limba”, este de părere George Negrea.
Un material realizat de agenția națională de presă Agerpres. Citește continuarea aici.
AGERPRES/(AS – autor: Gheorghe Pietrar, editor: Georgiana Tănăsescu, editor online: Ady Ivaşcu)
Elena Moisa este omul care își dedică energia și creativitatea promovării culturii și artei în rândul tinerei generații. De-a lungul anilor, a avut bucuria să inițieze proiecte menite să inspire și să sprijine tânăra generație, să realizeze proiecte educative și să organizeze spectacole și festivaluri naționale de muzică, oferind tinerelor talente șansa de a se exprima și de a străluci pe scenă. Crede cu tărie că arta și cultura sunt piloni esențiali ai unei societăți sănătoase și se dedic neîncetat acestui ideal. Pentru Elena Moisa, fiecare proiect nu este doar un eveniment, ci un pas către formarea unei comunități mai unite și mai creative. Susține cu toată convingerea că tinerii au nevoie de platforme prin care să-și facă vocea auzită, iar misiunea sa, spune ea, este să le ofere aceste oportunități și să aducă mai aproape arta de oameni.
În acest interviu, Elena Moisa, jurist și președinte fondator al Asociației Culturale Art Respect din Brașov, ne împărtășește viziunea sa asupra importanței artei și culturii în dezvoltarea tinerei generații și ne vorbește despre proiectele care aduc împreună tinerii talentați și comunitatea locală.
Când suntem mici, deseori suntem întrebați „Ce vrei să te faci când ai să fii mare?”. Tu la ce visai atunci? Cum a fost copilăria ta?
Copilăria mea a fost plină de muzică. Vorbim de anii ’80-’90, când în casa noastră se ascultau discuri de vinil cu o diversitate de stiluri, de la muzică populară la rock’n’roll. A fost o adevărată școală a sunetelor, în care mi-am dezvoltat auzul muzical și am început să îndrăgesc arta.
Ca orice copil, am avut visuri mărețe – mă vedeam fie învățătoare, fie pe o scenă, într-un univers al artei și muzicii. Totuși, provenind dintr-o familie modestă, cu multe lipsuri și fără posibilități, viața m-a condus către o carieră juridică, spre o profesie care părea mai sigură. Cu toate acestea, destinul a avut grijă să mă readucă, peste ani, aproape de scenă – nu în fața ei, ci în spatele cortinei, unde am descoperit bucuria de a crea și coordona evenimente culturale pentru alții. Acele visuri din copilărie au devenit, în timp, fundamentul proiectelor mele actuale, prin care încerc să ofer altor tineri ocazia să viseze și să își transforme dorințele în realitate.
Să facem un exercițiu: Cum este Elena-omul? Cum este Elena-managerul cultural? Cum este Elena-omul de radio?
Iată o propunere:
Elena – omul: Sunt un om deschis, empatic și plin de energie. Pun preț pe relațiile autentice și iubesc să fiu înconjurată de oameni care mă inspiră. Încerc mereu să văd partea frumoasă a vieții și să dau sens fiecărei experiențe, fie ea bună sau provocatoare. De fapt, eu mă consider un om bun, deoarece nu am putut să fiu răzbunătoare și nu am răspuns cu rău la rău niciodată, deși am avut multe ocazii când aș fi putut cu ușurință să fac acest lucru, în plus am făcut tot ce mi-a stat în putință să ajut pe cel care mi-a cerut ajutorul oricât de greu a fost pentru mine.
Elena – managerul cultural: Ca manager cultural, sunt organizată, creativă, exigentă și perseverentă, dar în același timp deschisă la noi provocări și inovație. Îmi place să văd cum o idee prinde contur și devine o realitate care aduce bucurie și valoare în comunitate. Consider că rolul meu este să ghidez echipele spre realizarea unor proiecte care nu doar că aduc valoare culturală, dar creează și legături între oameni. Îmi place să lucrez în echipă, iar succesul fiecărui proiect înseamnă pentru mine un pas mai aproape de a contribui la dezvoltarea unei comunități mai unite. Evident că fiind o susținătoare a tinerelor talente, mă implic activ pentru ca fiecare proiect să aibă un impact pozitiv asupra lor.
Elena – omul de radio: În rolul de redactor la Radio ProDiaspora, îmi place să fiu vocea care aduce informație, inspirație și muzică ascultătorilor. Comunicarea este o parte esențială din cine sunt, iar radioul îmi oferă ocazia de a fi mereu conectată cu oamenii, indiferent de distanțe. La radio sunt un fel de purtător de cuvânt al comunității noastre. Îmi place să fiu aproape de ascultători, să le ofer informație relevantă și să creez o atmosferă caldă, prin care oamenii se simt conectați. Radioul este pentru mine o oportunitate de a transmite mesaje importante și de a crea punți între culturi.
Cum îți descrii traseul profesional?
Traseul meu profesional a fost unul plin de învățăminte, de obstacole, dar și de schimbări care m-au adus mai aproape de adevăratele mele pasiuni. Deși am început prin a urma o carieră juridică, având în vedere contextul în care am crescut, am simțit mereu că sunt atrasă de lumea culturală și de artă.
Cred cu tărie că arta și cultura sunt fundamentale pentru dezvoltarea armonioasă a unui om. Am simțit mereu nevoia de a crea oportunități pentru tânăra generație, de a descoperi și susține talente. Un moment definitoriu a fost atunci când am realizat talentul artistic al fiului meu Darius și am început să-l îndrum. Aceasta m-a motivat să dezvolt proiecte culturale care să ofere copiilor și tinerilor o rampă de lansare iar acest lucru m-a adus în fața provocării de a crea o platformă în acest sens, așa a luat ființă Asociația Culturală Art Respect. Eu și Darius lucrăm în echipă la toate proiectele, suntem o echipă!
De asemenea, am găsit un alt canal de exprimare la Radio ProDiaspora, unde îmi pot împărtăși ideile și pasiunea pentru cultură cu o audiență largă. Traseul meu a fost unul de adaptare, dar și de afirmare a valorilor și pasiunilor care mă definesc.
Acum, fiecare pas pe care îl fac este legat de visul meu de a aduce mai aproape arta de comunitate și de a oferi tinerilor șansa de a se exprima.
Care sunt acele proiecte notabile care îți conturează palmaresul profesional?
Printre proiectele notabile care mi-au conturat palmaresul profesional se află organizarea festivalurilor de muzică pentru tineret, prin Asociația Culturală Art Respect. Aceste festivaluri au fost și sunt pentru mine un adevărat parcurs de învățare și o oportunitate de a crea platforme pentru tinerii talentați din toată țara dar și din străinătate, oferindu-le vizibilitate și un loc unde să își exprime pasiunea pentru muzică. De asemenea, proiectele educaționale pentru tineret, prin care am dorit să stimulez creativitatea și să dezvolt un spirit de comunitate, au avut un impact important în rândul adolescenților și tinerilor din Brașov și din țară, spre ex.: ateliere de pregătire intense, masterclassuri. La Radio ProDiaspora, am avut ocazia de a colabora cu oameni minunați și de a contribui la difuzarea unor teme culturale și educative, care aduc valoare comunității noastre din diaspora, realizând propria emisiune de radio “Art Respect”. Radioul este o altă mare pasiune a mea. Îmi oferă ocazia de a aduce arta și cultura mai aproape de oameni, de a promova artiști talentați și de a transmite mesaje motivaționale. Este o experiență minunată, care mă îmbogățește sufletește. Aceste proiecte sunt parte din drumul meu profesional și mă definesc ca om.
Proiecte mari cu impact asupra comunității inițiate, coordonate și realizate de ELENA MOISA:
- Gala Premiilor ART RESPECT
- Festivalul Național de Interpretare Vocală și Instrumentală „ARF”
- Festivalul Național de Muzică „Brașov Live Fest”
- Masterclass „Muzica-Vibrație Univesrală”
- Masterclass „Emoția-Definiția Artistului?”
- Sute de spectacole „Din dragoste de cântec”
- Numeroase ateliere de pregătire de muzică, actorie, coregrafie și media.
Ce anume te inspiră și te motivează în proiectele tale?
Mă inspiră puterea creației și dorința de a aduce un impact real în viețile oamenilor. Ceea ce mă motivează cel mai mult în proiectele mele este faptul că pot contribui la dezvoltarea tinerelor talente și pot oferi oportunități celor care, poate, nu ar avea altfel șansa să fie văzuți și auziți. De asemenea, sunt mereu inspirată de comunitatea culturală, de energia și pasiunea cu care oamenii se implică în proiecte comune. Ceea ce mă împinge înainte este convingerea că fiecare proiect este o oportunitate de a adăuga valoare, de a schimba mentalități și de a inspira o generație întreagă să creadă în puterea artei de a transforma.
Dacă ar fi să alegi între activitățile pe care le întreprinzi în domeniile alese, cu ce ai rămâne?
Dacă ar fi să aleg, aș rămâne cu organizarea și susținerea proiectelor culturale, în special a festivalurilor de muzică. Aici am posibilitatea să lucrez direct cu tinerii talentați, să le ofer o platformă de exprimare și să creez evenimente care aduc bucurie și valoare întregii comunități. Deși activitatea de redactor la Radio ProDiaspora este foarte importantă pentru mine și îmi oferă un alt tip de conexiune cu oamenii, prin proiectele culturale simt că am impact direct și că pot contribui mai mult la dezvoltarea unui viitor artistic pentru tinerii din România.
Chiar dacă profesia de jurist mă hrănește fizic, nu aș putea trăi fără un dram de artă care mă hrănește spiritual, mă împlinește ca om. Aș căuta întotdeauna căi să ajung într-un fel sau altul la scenă.
Viața este formată din alegeri. Care este cea mai bună alegere pe care ai făcut-o până acum? Există și un gând care nu îți dă pace?
Cea mai bună alegere pe care am făcut-o până acum a fost să îmi urmez calea în domeniul cultural, să îmi dau seama că împlinirea nu vine dintr-o carieră convențională, ci din a face ceea ce simt cu adevărat că trebuie. Alegerile de a mă dedica tinerelor talente și de a contribui la dezvoltarea comunității prin artă și educație sunt cele care m-au marcat cel mai mult. În ceea ce privește gândul care nu îmi dă pace, mereu am o dorință de a face mai mult, de a adresa cât mai multe nevoi și de a sprijini cât mai mulți tineri. Poate că, uneori, mă întreb dacă am făcut destul și dacă am reușit să ating toate obiectivele pe care mi le-am propus. Dar acest gând, de a dori mereu să fiu mai bună și să dau mai mult, mă face să merg mai departe.
După ce principii și valori te ghidezi în viață?
În viață mă ghidez după câteva principii esențiale care pentru mine sunt fundamentale. Primul este „Nimic fără Dumnezeu și Totul cu iubire”. Apoi este Respectul – pentru oameni, pentru idei și pentru munca depusă de fiecare în parte. Un alt principiu esențial este autenticitatea – consider că este esențial să fii mereu tu însuți, să îți urmezi propriile valori și să acționezi în acord cu ele. De asemenea, pun un mare accent pe colaborare și solidaritate. Îmi doresc să construiesc relații bazate pe încredere și sprijin reciproc, să ajut și să învăț din experiențele celor din jur. Curajul de a face față provocărilor, de a înfrunta incertitudinea și de a nu renunța niciodată la visurile mele sunt și ele valori care mă definesc. În plus, am o mare respect față de educație și dezvoltarea continuă, iar fiecare pas pe care îl fac este un pas spre autodepășire. Cred cu tărie că în orice relație sau colaborare trebuie să existe un respect autentic. De asemenea, consider că integritatea este cheia pentru orice succes pe termen lung. Fii sincer cu tine și cu cei din jur, iar succesul va urma. O altă valoare importantă pentru mine este empatia – să înțelegem și să fim alături de ceilalți, să punem în primul rând nevoile celor din jur și să fim deschiși să îi sprijinim. Și, nu în ultimul rând, curajul de a urma ceea ce simți și de a-ți trăi viața conform propriilor principii, chiar dacă uneori drumul nu este ușor.
Pe lângă munca frumoasă care te împlinește, ce te face fericită?
Pe lângă munca mea, care îmi aduce împlinire, mă face fericită să trăiesc momentele simple dar pline de sens cu familia mea: orele îndelungi când stau la povești cu fiul meu, o plimbare în natură, un apus de soare sau o seară petrecută alături de cei dragi pur și simplu. Faptul că pot să mă conectez cu oamenii din jurul meu și să împărtășesc momente de bucurie sau de sprijin mă face să mă simt împlinită. De asemenea, îmi aduc o mare satisfacție lucrurile care mă provoacă să învăț și să mă dezvolt constant, dar și să văd cum copiii cresc, mai ales cei care au trecut pe la proiectele noastre, cum învață și își urmează visurile. Mă face fericită să simt că evoluez, că descopăr noi perspective și că am grijă de mine, atât fizic, cât și emoțional. Aceste momente de echilibru și pace interioară sunt esențiale pentru a putea oferi și mai mult celor din jur.
Ce sfaturi ai pentru tinerii aflați la început de drum?
Iată câteva sfaturi pentru tinerii aflați la început de drum:
- Ascultă și învață de la cei din jur – Nu există un singur mod de a reuși. Învață din experiențele altora și fii deschis la sfaturi, chiar și atunci când nu te aștepți la ele.
- Rămâi curios și deschis la noi oportunități – Lumea este plină de posibilități și nu știi niciodată unde te poate duce un drum pe care nu l-ai luat în considerare. Explorează, testează și nu te teme de schimbare.
- Fii răbdător și nu te grăbi – Succesul nu vine peste noapte. Este un proces care necesită timp și muncă. Așează-ți pașii cu răbdare și încredere.
- Construiește relații autentice – O rețea de suport este esențială. Colaborările sincere și sprijinul reciproc pot aduce mult mai multe beneficii decât orice altceva.
- Dă tot ce ai mai bun, chiar și atunci când pare greu – Momentele de dificultate sunt cele care te formează și îți testează determinarea. Nu te lăsa descurajat de obstacolele întâlnite, ci folosește-le ca pe un motor pentru a merge mai departe.
- Nu îți fie frică să visezi mare – Nu te limita la ceea ce este ușor sau accesibil. Visează și Fii încrezător în tine – Ai încredere în abilitățile tale, chiar și atunci când drumul pare dificil. Nu lăsa îndoielile să te oprească din a-ți urma visurile.
- Găsește-ți scopul și fii dedicat – Când ai un scop clar, este mult mai ușor să rămâi concentrat. Alege o direcție care te pasionează și pune-ți toată energia pentru a ajunge acolo.
Cui îi ești recunoscătoare pentru prezentul tău?
Lui Dumnezeu, în primul rând, pentru că mi-a oferit oportunitatea de a trăi fiecare moment al vieții cu un scop și cu o direcție clară și pentru că mi-a ghidat pașii și mi-a oferit puterea de a depăși obstacolele care nu au fost puține și nici ușoare. Îi sunt recunoscătoare Bunului Dumnezeu pentru că m-a ajutat și mi-a adus oamenii potriviți la locul potrivit, exact atunci când am avut nevoie. Apoi familiei mele pentru întreg suportul și înțelegerea, soțului meu și băiatului meu Darius, ei sunt cei care au fost lângă mine pas cu pas. De asemenea, sunt recunoscătoare și tuturor celor care au avut încredere în mine și care m-au susținut de-a lungul drumului meu, dar și celor care au trecut prin viața mea și m-au învățat lecții valoroase. Fiecare întâlnire, fiecare experiență m-a ajutat să mă dezvolt și să fiu ce sunt astăzi. Recunoștința mea este profundă pentru fiecare persoană care m-a sprijinit și care m-a inspirat să continui să fiu eu însămi. Fiecare persoană din viața mea a avut un rol esențial în formarea mea ca om și ca profesionist, iar pentru acest lucru le voi fi mereu recunoscătoare. Le mulțumesc și celor care m-au rănit pentru că oricât a durut, m-au înverșunat să fac mai multe și mai bine.
Iți mulțumesc, Doamne pentru TOT și te rog să-mi îngădui a mai face lucruri spre bucuria oamenilor și a sufletului meu! AMIN!!!
Oameni
Maria Ivanov – de la asistentă în sala de nașteri, la coordonarea SMURD Prahova: Fără adrenalină n-aș fi eu
Oameni
Un coregraf din R. Moldova a fondat cea mai mare școală de dansuri populare din diaspora, reunindu-i pe românii și basarabenii din Italia
Iurie Răileanu (34 de ani) a plecat din R. Moldova în 2007, alăturându-se mamei sale, care era stabilită în Italia. După mai mulți ani dedicați dansului, a lansat la Torino grupul „Vatra”, punând astfel bazele celei mai mari școli de dansuri populare românești din diaspora, potrivit europalibera.org.
Iurie a dansat în ansamblul „Izvoraș” din satul său natal, Cubolta din raionul Sângerei, de la vârsta de 9 ani până la 17 ani, când a plecat în Italia. Ajuns aici, a început curând să meargă la cursuri de italiană, oferite gratuit de o biserică. S-a înscris și la cursuri de hip-hop și breakdance, iar în timpul liber căuta să descopere orașul Torino. Ieșea dimineața din casă și revenea abia seara, obișnuință pe care a păstrat-o până azi.
În anii care au urmat, a făcut voluntariat și a schimbat mai multe joburi – de la grădinar, consultant imobiliar, îngrijitor pentru un bătrân până la muncă în construcții. Dragostea pentru dansuri a rămas, însă, constantă.
În toamna anului 2011, Iurie a ținut prima lecție pentru ceea ce avea să devină grupul „Vatra”. Câteva luni mai târziu, la început de 2012, grupul a crescut de la trei persoane la cinci-șase perechi, care făceau periodic repetiții. A înțeles atunci că va trebui să investească tot mai mult timp în această activitate. A început să predea tot mai des, ca să acumuleze experiență.
Trei ani mai târziu, a închiriat un spațiu mai mare, iar odată cu sala încăpătoare, unde puteau face repetiții sau cursuri, au apărut și problemele financiare. Asta, însă, nu l-a oprit pe Iurie din drumul său.
Citește continuarea articolului aici.
Tinerii ingineri români ai echipei 2SPACE lansează o rachetă din SUA
Start la înscrieri pentru cea mai spectaculoasă cursă de ciclism din România: L’Étape Romania by Tour de France 2025
