Connect with us

Oameni

George Negrea – folkistul iubitor de Dacii vechi care promovează România în Polonia

Published

on

Foto. Facebook / George Negrea

Un tânăr folkist iubitor de Dacii vechi din judeţul Satu Mare promovează România în Polonia de cel puţin 10 ani, el reuşind în urmă cu un an să se angajeze la Institutul Cultural Român de la Varşovia, având astfel şi o funcţie oficială din care poate sprijini în alt mod cultura românească. În continuare, vă prezentăm un material realizat de agenția națională de presă Agerpres.

George Negrea şi-a început cariera muzicală în municipiul Satu Mare, el fiind cântăreţ de muzică folk şi patriotică, având şi mai multe compoziţii proprii pe care a reuşit să le pună pe un CD. A activat ca jurnalist la o publicaţie din judeţ, după care s-a angajat la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale din Satu Mare, iar de un an a reuşit să ocupe un post de coordonator proiecte culturale în cadrul Institutului Cultural Român de la Varşovia.

Legătura lui cu oamenii din Polonia s-a format în urmă cu circa 10 ani, când i-a cunoscut pe cei de la Drum Bun, un club de polonezi care deţin mai multe Dacii vechi şi care vorbesc româneşte. Au început să organizeze împreună evenimente şi caravane. Polonezii din Cracovia şi-au deschis chiar şi un bar românesc unde sunt produse româneşti, având şi un club al vorbitorilor de limbă română.

“Principalul obiectiv este de a promova cultura românească polonezilor. Materialele şi cam tot ce facem aici este în limba poloneză. Facem festivaluri de film, de fotografie, expoziţii tematice, chiar şi concerte. Asta a fost şi ideea, de asta am reuşit să şi vin. Am experienţă de 10 ani cu Polonia, cu cei din Cracovia. Am început cu cei din Drum Bun, cu pasionaţii de automobile Dacia. De acolo am ajuns să facem promovare turistică culturală noi în Polonia şi polonezii în România. Era o reciprocitate”, a mărturisit George.

Advertisement

Potrivit acestuia, românii au o imagine foarte bună în Polonia.

“Românii sunt văzuţi foarte bine. S-a pus accent pe lustruirea imaginii României, oricum românii nu sunt rău văzuţi în Polonia, din pricina mai multor situaţii istorice. Cel mai important aspect ar fi acela în care aurul Poloniei a fost salvat de români în cel de-Al Doilea Război Mondial, Guvernul Poloniei a fost refugiat la Iaşi când Polonia a fost ocupată de nemţi. Au un respect pentru români”, arată George.

El nu s-a despărţit de Dacia lui veche de aproape 50 de ani, ci a dus-o cu el în Varşovia şi o parchează în faţa Ambasadei, atrăgând astfel atenţia trecătorilor.

“Mi-am adus Dacia la Varşovia, pot să spun că face senzaţie când o scot pe străzi. Pe perioada verii am parcat-o în faţa Ambasadei şi la un moment dat ajunsese chiar foarte cunoscută pe grupurile de pasionaţi de maşini clasice. Circula fotografia cu Dacia în faţa Ambasadei, era un contrast. Comentau polonezii că îşi aminteau de prin anii ’80 cum erau parcate 10 Dacii. Era parcă o reîntoarcere în timp. Am participat şi anul acesta şi am contribuit la organizarea întâlnirii Drum Bun, care s-a ţinut în sud-vestul Poloniei. Au fost prezente aproximativ 60 de automobile, din care 20 din România”, a menţionat George Negrea.

Dacia pe care o deţine a găsit-o întâmplător. Un tânăr voia să o predea la fier vechi şi l-a invitat să îşi ia câteva piese dacă are nevoie, ştiind că George are Dacii vechi. Văzând cum se prezintă, George a cumpărat-o pe toată, pentru suma de 800 de lei.

“E o Dacia 1.300 din 74. Cu maşina asta am fost aproape în fiecare vară cu rulota la mare. În 6 ani am făcut aproape 60.000 de km fără nicio reparaţie mai consistentă, în afară de o pană serioasă sau un rulment spart. Maşina am cumpărat-o din Satu Mare, de vreo 10 ani, era uitată într-un garaj. Mi-a scris pe Facebook un băiat că are o Dacie şi vrea s-o ducă la fier vechi şi să mă duc să îmi iau ceva piese de pe ea. M-am dus acolo şi am văzut că maşina arăta foarte bine. Am zis să ne înţelegem că o iau toată, dar era problemă cu transcrierea. Era pe numele bunicului, nici tatăl nu trăia şi trebuia făcută succesiune. Nu puteam să n-o iau că era prea faină. Am dat 800 de lei pe ea. Am stat aşa doi ani cu ea până când am rezolvat actele”, a povestit George.

Următoarea acţiune pe care o organizează George Negrea este în 2 decembrie la Wieliczka, o localitate de lângă Cracovia, unde va fi sărbătorită Ziua Naţională a României, cu sprijinul primăriei de acolo şi al Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Satu Mare. Va fi un spectacol românesc pentru polonezi.

Cariera în diplomaţie i-a adus un alt statut, astfel că este mai rezervat pe partea muzicală. “Mai cânt mai mult în privat. Ne întâlnim cu prietenii din Cracovia, mai facem un foc de tabără, ne plimbăm cu Daciile. N-am mai compus. Mi-a ieşit albumul pe care am două piese bilingv polono-română. Într-un mediu diplomatic nu îşi permiţi să faci greşeli pentru că imediat poţi să declanşezi o situaţie neplăcută”, consideră el.

Advertisement

Planurile lui sunt să îşi ducă misiunea în Polonia la bun final, iar apoi, dacă va fi posibil, să aplice la Satu Mare ce a învăţat.

“Momentan, vreau să îmi îndeplinesc misiunea cu succes. Sunt pe un mandat de 4 ani, cu posibilitate de prelungire sau de a pleca în altă ţară. Momentan, gândul meu este să mă întorc acasă şi să pun în practică ce învăţ aici. Sunt lucruri care lipsesc în Satu Mare, de la modul de organizare a evenimentelor, nivelul lor, sunt anumite coduri de protocol, am observat ce greşeli fac cei din administraţii şi la aranjarea drapelelor. Modul în care foloseşti simbolul naţional e destul de strict, definit prin lege, e chiar o lege, dar se cam trece cu vederea. Unele par banale şi multă lume trece cu vederea”, a punctat George.

Pentru a fi primit în diplomaţie, el a urmat un curs de specializare de şase luni la Ministerul Afacerilor Externe, în care a învăţat foarte multe lucruri.

“Mi-a fost greu şi nu pot să spun că nu e greu nici acum, dar am noroc că este o echipă foarte faină aici. Scopul meu este să promovez cât mai mult România şi valorile noastre. Recent au plecat delegaţii de la Ministerul Turismului care au fost la Târgul de Turism din Varşovia, care e cel mai mare târg de turism din Polonia, unde România a avut cel mai mare stand. Nu ştiu oficial să fi fost cel mai mare, dar aşa l-am văzut eu. Pentru români polonezii sunt turiştii numărul 1 care vizitează România. Din păcate, nu este o statistică oficială pentru că turiştii polonezi nu merg în România pe pachete şi nu este o evidenţă a lor. Am fost la Vama Veche cu rulota şi cinci rulote în stânga cinci în dreapta erau polonezi”, povesteşte George Negrea.

El simte că lipseşte promovarea pe partea de turism, deoarece ar veni mai mulţi polonezi în vacanţe în România, dar nu se găsesc pachete turistice.

Advertisement

“Există interes imens din partea polonezilor. În vară am cunoscut un domn a cărui soţie e vicepreşedinta Agenţiilor de turism din Polonia. Au fost în România şi au spus că a fost una dintre cele mai frumoase experienţe, dar au fost pe cont propriu pentru că nu au găsit pachet pe care să îl poată achiziţiona. Nu se leagă parteneriate turistice. Cred că principalul obstacol este limba”, este de părere George Negrea.

Un material realizat de agenția națională de presă Agerpres. Citește continuarea aici.

AGERPRES/(AS – autor: Gheorghe Pietrar, editor: Georgiana Tănăsescu, editor online: Ady Ivaşcu)

Advertisement
Continue Reading
Advertisement
Click to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Oameni

Criticul literar Mircea A. Diaconu: Cultura poate face lumea mai bună

Published

on

Ziua Culturii Naţionale este o zi esenţială pentru poporul român şi trebuie să conştientizăm faptul că fenomenul culturii este unul viu, care poate face lumea mai bună şi tocmai de aceea, nu trebuie să ne raportăm doar la trecut, consideră criticul literar Mircea A. Diaconu, prorector al Universităţii “Ştefan cel Mare” din Suceava.

Într-un interviu acordat AGERPRES, Mircea A. Diaconu vorbeşte despre importanţa culturii, dar şi despre rolul educaţiei şi impactul inteligenţei artificiale asupra acestui domeniu.

“Inteligenţa artificială n-o să poată să sufere în locul unui om. Neputând să sufere, nu va putea crea o literatură care să exprime durerea, nostalgia, melancolia”, apreciază criticul literar.

El susţine că nivelul cultural scăzut se resimte inclusiv în comportamentul oamenilor.

Advertisement

“Nivelul cultural în general este scăzut şi nivelul cultural se resimte peste tot, adică pe stradă, în comportamentul oamenilor, în viaţa politică, lucrurile acestea care sunt mult mai vizibile decât altădată prin media. (…) Nivelul este jos, în general, pentru că, dacă noi urmărim nişte dezbateri, polemici din perioada interbelică sau de dinainte, din presa vremii, vedem care era nivelul intelectual şi anvergura celor care purtau aceste dezbateri. Acum, dezbaterile se poartă pe Facebook”, afirmă Mircea A. Diaconu.

AGERPRES: Domnule profesor, marcăm Ziua Culturii Naţionale. Este sau ar trebui să fie acesta un moment de sărbătoare pentru români?

Mircea A. Diaconu: Eu cred că este! Şi este foarte bine! Nici nu intră în discuţie faptul că trebuie să existe un moment în care, totuşi, să semnalăm faptul că există un reper sau există nişte repere la care trebuie să ne raportăm şi există un sol, până la urmă, care este chiar cultura română, care ne defineşte şi care ne asigură un fel de – prin raportare la trecut – continuitate şi legitimitate. Ziua Culturii Naţionale este o zi esenţială. Fireşte, există şi riscul sau poate fi invocat riscul că totul se reduce la o zi şi că în celelalte zile din an nu se întâmplă nimic. Numai că se întâmplă. Se întâmplă în cultura română lucruri şi, până la urmă, ceea ce trebuie să conştientizăm este că, de fapt, cultura este un fenomen viu. Nu ne raportăm doar la trecut. Prezentul contează şi contează nu numai din perspectiva aceasta a recuperării sau a celebrării trecutului, ci şi din perspectiva felului în care astăzi se construiesc lucruri şi suntem vii, până la urmă.

AGERPRES: Această zi este legată de poetul Mihai Eminescu, fără discuţie. Cum ar trebui să se raporteze românii la Mihai Eminescu?

Mircea A. Diaconu: Nici nu ştiu ce să spun acum, dacă a fost fericit sau nefericit faptul că Ziua Culturii Române coincide cu ziua lui Eminescu. Pentru că există riscul ca toată lumea – media, publicul, chiar oamenii de cultură – să se focalizeze oarecum şi inerţial, dar numai inerţial, pe celebrarea lui Eminescu şi să se scape din vedere ceea ce defineşte complex cultura română. Pe de altă parte, evident că în felul acesta pare să fie şi un mesaj. Mesajul este că reducem poate cultura română la ceea ce înseamnă artă literară, literatură, artă a cuvântului şi, pe de altă parte, că această artă a cuvântului îi datorează lui Eminescu foarte mult.

Advertisement

AGERPRES: Este Eminescu ceea ce ar trebui să fie el pentru cultura română?

Mircea A. Diaconu: Eu cred că este, adică există o istorie a receptării lui, există studii solide care vizează mutaţii de receptare. Evident că tocmai pentru că este vorba de un fenomen viu, există şi voci contestatare, există şi reacţii negative, dar asta nu prejudiciază, de fapt, în mod real, ceea ce a făcut Eminescu. Şi voiam să completez la chestiunea de mai devreme, inclusiv la nivelul fixării într-un fel a limbii literare româneşti, dar nu reducem contribuţia lui la asta, pentru că însăşi creaţia lui, după părerea mea, este un fenomen încă viu şi asta chiar dacă, evident, la nivel poetic lucrurile sunt în mişcare, paradigmele sunt în mişcare. Astăzi se scrie cu totul şi cu totul altfel. În acelaşi timp, există voci puternice de la, să spunem Mircea Cărtărescu şi Emilian Galaicu, până la ştiu eu cine din generaţii mai noi, care, într-un fel sau altul, explicit sau implicit, prin propria creaţie, legitimează sau se legitimează şi ca urmaşi ai lui Eminescu.

Citește continuarea interviului pe Agerpres, aici.

Advertisement
Continue Reading

Oameni

Povestea lui Robert Gatman, tânărul implicat în crearea unei inimi artificiale: Am devenit mai puternic

Published

on

Ştie ce înseamnă suferinţa, pentru că la vârsta de doi ani a fost diagnosticat cu o afecţiune a inimii, a luptat pentru viaţa sa, iar acum vrea să-i ajute şi pe alţii să descopere speranţa. A luat boala ca pe … un dar, pentru că l-a făcut mai puternic. De aproape un an, Robert Gatman, student al Universităţii de Medicină şi Farmacie “Gr.T.Popa” din Iaşi – Facultatea de Bioinginerie, este membru al echipei Centrului de Transfer Tehnologic MAVIS, care a creat o inimă artificială care poate funcţiona fără întrerupere şi 100 de ani.

”La nivel de subconştient îţi doreşti să faci ceva pentru oamenii care suferă de boli cardiovasculare, mai ales că ştiu problema şi din ipostaza pacientului şi vreau să îi ajut pe cei care suferă”, mărturiseşte Robert Gatman.

La vârsta de doi ani, a fost diagnosticat cu o afecţiune gravă la nivelul inimii.

“La vârsta de doi ani am fost diagnosticat cu probleme la valva aortică. A fost o copilărie mai grea, un pic mai diferită faţă de cea a altor copii. Când eşti copil e greu de înţeles de ce alţi copii pot să facă sport şi tu nu. Cu ajutorul părinţilor, care m-au susţinut mereu, am devenit mai puternic. Consider că în viaţă nu trebuie să laşi capul în jos, ci trebuie să joci cu cărţile pe care ţi le dă. Această boală nu o văd ca pe un blestem, o văd ca pe un dar, pentru că m-a făcut mai puternic şi să ajut la rezolvarea unor probleme globale”, ne spune Robert.

Advertisement

La 18 ani, a suferit o intervenţie chirurgicală la Institutul de Cardiologie din Chişinău, ocazie cu care i-a fost înlocuită valva afectată cu una mecanică.

“Dacă e linişte în jurul meu se poate auzi cum bate această valvă. În momentul în care mi s-a spus că voi face o intervenţie chirurgicală, am fost puţin circumspect. Nimeni nu îşi doreşte să fie operat. (…) Ulterior, mi-am dat seama că asta este ceea ce trebuie să se întâmple. Datorită doctorilor de la Institutul de Cardiologie din Chişinău operaţia a decurs cu succes şi acum mă simt mult mai bine”, povesteşte Robert Gatman.

De atunci, viaţa sa a luat o altă turnură.

“Această experienţă m-a făcut mai puternic şi m-a determinat să mă implic în domeniul cardiovascular ca bioinginer şi să ajut persoanele care au astfel de probleme. De când mă ştiu doream să mă implic în domeniul cardiovascular. Iniţial, îmi doream să fiu chirurg cardiolog, dar ulterior am aflat de Facultatea de Bioinginerie. De mic copil mi-au plăcut Medicina, dar şi disciplinele reale, precum Fizica şi Matematica. După operaţie am decis că bioingineria e specializarea perfectă pentru mine”, declară pentru AGERPRES Robert Gatman.

Citește continuarea materialului pe Agerpres, aici.

Continue Reading

Artiști

Alexandra Căpitănescu a câștigat „Vocea României” 2023 și premiul în valoare de 100.000 de euro

Published

on

Publicul a votat câștigătorul în Marea Finală Vocea României 2023! Iată cine a câștigat râvnitul trofeu și suma impresionantă de 100.000 de euro!

Vineri seara, pe data de 15 decembrie, în Marea Finală Vocea României 2023, au participat patru concurenți: Vlad Musta, din echipa Irinei Rimes, Alex Maxim din echipa lui Smiley, Melisa Antonesi, finalistă în echipa lui Theo Rose și Horia Brenciu și Alexandra Căpitănescu, din echipa lui Tudor Chirilă.

Marele câștigător din Finala Vocea României 2023 este Alexandra Căpitănescu!

Alexandra, în vârstă de 19 de ani, a obţinut cele mai multe voturi din partea publicului, după ce a cântat melodia „Alone” şi a avut un duet cu antrenorul Tudor Chirilă şi cu Adrian Nour.

Advertisement

Tânăra este din Galaţi şi este studentă la Facultatea de Fizică Medicală, dorindu-şi să devină fizician medical. Deşi întotdeauna a fost atrasă de ştiinţele exacte, are şi o pasiune puternică pentru muzică, fiind încă de mică fascinată de sunetul pe care îl scot păsările din curte. Alexandra a mărturisit că este o cu totul altă persoană când este pe scenă. În viaţa de zi cu zi este percepută ca retrasă şi cuminte. De altfel, ea spune că nu a avut prea mulţi prieteni şi că în copilărie prefera să stea la bunici şi să cânte singură, imaginându-şi că dă concerte.

Pe locul numărul II s-a clasat Vlad Musta, Melisa Antonesi pe locul al III-lea, iar Alex Maxim pe cel de-al IV-lea.

Continue Reading